„Romanul Grădina zeilor este capodopera lui Camil Baciu și una dintre cele mai importante scrieri SF și fantastice din literatura română. (…) Forța romanului stă în factura sa chagalliană (servită exemplar prin stilul de un lirism bine controlat al autorului), în scurtcircuitarea variabilă prin fantastic a universului casnic al familiei David, în zonele de graniță în care realismul cel mai domestic face loc straniului, miraculosului, bizarului, absurdului, poeticului.“ Mihai Iovanel
O civilizație extraterestră superioară și o ficțiune cu accente suprarealiste. Lumea ca bâlci și o scriitură cu turnură comică. Un program de inginerie globală, o incursiune în istorie, o misiune salvatoare și o carte jucaușă, cu delicii pentru cunoscători.
"Noi suntem aceia care împrumutăm lucrurilor ceva miraculos... Noi, când sperăm, când dorim, după aceea strălucirea dispare, pentru că nu mai visăm și devenim noi înșine monotoni."
Romanul “Gradina zeilor” este capodopera lui Camil Baciu si una dintre cele mai importante scrieri SF si fantastice din literatura romana. Pentru mine fiind o premiera cand citesc un astfel de gen literar dar totodata pot sa spun ca nu m-a impresionat. O civilizatie extraterestra superioara si o fictiune cu accente suprarealiste. Lumea ca balci si o scriitura cu turnura comica. Un program de inginerie globala, o incursiune in istorie, o misiune salvatoare si o carte jucausa, cu delicii pentru cunoscători. Este un roman interesant și captivant dar care pe mine nu a reușit sa ma impresioneze. Îl recomand pasionaților acestui gen literar.
"Una dintre cele mai importante scrieri SF și fantastice din literatura română" este de fapt spre 0% SF. Dacă știam de la început asta, nu m-aș fi apucat să o citesc. Totuși, citind, m-am lăsat prins de poveste. Personajele sunt simpatice, le urmărești cu interes și curiozitate. Povestea e jucăușă până aproape de final când devine brusc tristă.
Probabil voi mai incerca alte cărți ale autorului.
Nu vă aşteptaţi la un SF, pentru că nu veţi avea parte de unul. Lumea lui Baciu are ceva din universul magic al lui C.S. Lewis, din tărâmul singurătăţii lui Garcia Marquez dar, mai ales, din alegoria tragi-comică a lui Mihail Bulgakov. Pentru că Droitdieu (ceva mai mult decât numele ar strica bucuria lecturii) poate fi la fel de bine Woland, poposind o vreme şi pe malurile Dunării. O ţesătură suprarealistă, cu fire invizibile, cartea este o reconstituire nonconformistă a veşnicei bătălii care stă la temelia lumii, dintre bine şi rău. Începând cu Terente al bălţilor şi terminând cu Holocaustul evreilor, prin personificări, evocări şi contorsionări fantastice, romanul lui Baciu ne ademeneşte psihedelic către noi înşine, către sursa tuturor relelor şi izvorul minunilor. Îndrăzniţi...
Mi-au rămas întipărite în memorie: "Ne naștem cu amintirea unor luni pe care le uitam chiar în clipa în care ne naștem. Apoi învățăm totul din nou" și "Papopipepu", limba uitată a copiilor, inaccesibilă adulților.