What do you think?
Rate this book
Cuvinte potrivite
Texte alese,schita biografica,prefata,documentar,comentarii,indreptar analitic,intrebari si teme de lucru,index terminologic de Ion Apetroaie
160 pages, Paperback
First published January 1, 1927
2 people are currently reading
33 people want to read
About the author
Tudor Arghezi
111 books43 followersTudor Arghezi (Romanian pronunciation: [ˈtudor arˈɡezi]; 21 May 1880 – 14 July 1967) was a Romanian writer, best known for his contribution to poetry and children's literature. Born Ion N. Theodorescu in Bucharest (where he also died), he explained that his pen name was related to Argesis, the Latin name for the Argeş River.
Arghezi is perhaps the most striking figure of Romanian interwar literature, and one of the major poets of the 20th century. The freshness of his vocabulary represents a most original synthesis between the traditional styles and modernism. He has left behind a vast oeuvre, which includes poetry, novels, essays, journalism, translations and letters.
The impact of his writings on Romanian poetic language was revolutionary, through his creation of unusual lyrical structures, new sub-genres in prose - such as the poetic novel, the "tablet" (tableta) and the "ticket" (biletul).[46] He excelled at powerful and concise formulations, the shock value of which he exploited to startle lazy or conformist thinking, and his writings abound in paradoxes, as well as metaphysical or religious arguments.[47] Evidencing the satirical genre's leading role throughout Arghezi's literary career, George Călinescu argued that it had become a contributing factor to much of his poetry and prose fiction.[48]
Arghezi re-established an aesthetic of the grotesque, and experimented at length with prosody.[43] In much of his poetry (notably in his Flori de mucigai and Hore), Arghezi also built upon a tradition of slang and argot usage, creating an atmosphere which, according to Călinescu, recalled the universe of Anton Pann, as well as those of Salvatore Di Giacomo and Cesare Pescarella.[49] He introduced a vocabulary of intentional ugliness and decay, with the manifest goal of extending the limits of poetic language, the major theme in his Cuvinte Potrivite; nevertheless, the other half of Arghezi's poetic universe was that of family life, childhood, and small familiar spaces, rendered in minutely detailed poems.[50] In an era when the idea of the impossibility of communication was fashionable, he stood against his contemporaries through his strong belief in the power of the written word to communicate ideas and feelings — he was described by Tudor Vianu as "a fighting poet, subject to attacks as well as returning them".[51]
Despite his association with the Communist regime, Arghezi is widely acknowledged as a major literary figure. His work has traditionally been a staple of Romanian literature textbooks for decades.
Arghezi is perhaps the most striking figure of Romanian interwar literature, and one of the major poets of the 20th century. The freshness of his vocabulary represents a most original synthesis between the traditional styles and modernism. He has left behind a vast oeuvre, which includes poetry, novels, essays, journalism, translations and letters.
The impact of his writings on Romanian poetic language was revolutionary, through his creation of unusual lyrical structures, new sub-genres in prose - such as the poetic novel, the "tablet" (tableta) and the "ticket" (biletul).[46] He excelled at powerful and concise formulations, the shock value of which he exploited to startle lazy or conformist thinking, and his writings abound in paradoxes, as well as metaphysical or religious arguments.[47] Evidencing the satirical genre's leading role throughout Arghezi's literary career, George Călinescu argued that it had become a contributing factor to much of his poetry and prose fiction.[48]
Arghezi re-established an aesthetic of the grotesque, and experimented at length with prosody.[43] In much of his poetry (notably in his Flori de mucigai and Hore), Arghezi also built upon a tradition of slang and argot usage, creating an atmosphere which, according to Călinescu, recalled the universe of Anton Pann, as well as those of Salvatore Di Giacomo and Cesare Pescarella.[49] He introduced a vocabulary of intentional ugliness and decay, with the manifest goal of extending the limits of poetic language, the major theme in his Cuvinte Potrivite; nevertheless, the other half of Arghezi's poetic universe was that of family life, childhood, and small familiar spaces, rendered in minutely detailed poems.[50] In an era when the idea of the impossibility of communication was fashionable, he stood against his contemporaries through his strong belief in the power of the written word to communicate ideas and feelings — he was described by Tudor Vianu as "a fighting poet, subject to attacks as well as returning them".[51]
Despite his association with the Communist regime, Arghezi is widely acknowledged as a major literary figure. His work has traditionally been a staple of Romanian literature textbooks for decades.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 6 of 6 reviews
October 9, 2025
Che belle le poesie sulla vita agreste 🥺
November 21, 2025
2.5, in realtà...
January 26, 2022
Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
În seara răzvratită care vine
De la străbunii mei pâna la tine,
Prin râpi şi gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci
Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.
Aşeaz-o cu credinţă căpătâi.
Ea e hrisovul vostru cel dintâi.
Al robilor cu saricile, pline
De osemintele vărsate-n mine.
Ca să schimbăm, acum, întâia oară
Sapa-n condei şi brazda-n călimară
Bătrânii au adunat, printre plăvani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Şi leagăne urmaşilor stăpâni.
Şi, frământate mii de săptămâni
Le-am prefăcut în versuri şi-n icoane,
Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.
Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
Lăsând întreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, şi torcând uşure
Am pus-o când să-mbie, când să-njure.
Am luat cenuşa morţilor din vatră
Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
Păzind în piscul datoriei tale.
Durerea noastra surdă şi amară
O grămădii pe-o singură vioară,
Pe care ascultând-o a jucat
Stăpânul, ca un ţap înjunghiat.
Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
Şi izbăveşte-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptăţirea ramurei obscure
Ieşită la lumină din pădure
Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii întregi.
ntinsă leneşă pe canapea,
Domniţa suferă în cartea mea.
Slova de foc şi slova făurită
Împărechiate-n carte se mărită,
Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.
Robul a scris-o, Domnul o citeşte,
Făr-a cunoaşte că-n adâncul ei
Zace mânia bunilor mei.
Decât un nume adunat pe o carte,
În seara răzvratită care vine
De la străbunii mei pâna la tine,
Prin râpi şi gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci
Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.
Aşeaz-o cu credinţă căpătâi.
Ea e hrisovul vostru cel dintâi.
Al robilor cu saricile, pline
De osemintele vărsate-n mine.
Ca să schimbăm, acum, întâia oară
Sapa-n condei şi brazda-n călimară
Bătrânii au adunat, printre plăvani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Şi leagăne urmaşilor stăpâni.
Şi, frământate mii de săptămâni
Le-am prefăcut în versuri şi-n icoane,
Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.
Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
Lăsând întreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, şi torcând uşure
Am pus-o când să-mbie, când să-njure.
Am luat cenuşa morţilor din vatră
Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
Păzind în piscul datoriei tale.
Durerea noastra surdă şi amară
O grămădii pe-o singură vioară,
Pe care ascultând-o a jucat
Stăpânul, ca un ţap înjunghiat.
Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
Şi izbăveşte-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptăţirea ramurei obscure
Ieşită la lumină din pădure
Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii întregi.
ntinsă leneşă pe canapea,
Domniţa suferă în cartea mea.
Slova de foc şi slova făurită
Împărechiate-n carte se mărită,
Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.
Robul a scris-o, Domnul o citeşte,
Făr-a cunoaşte că-n adâncul ei
Zace mânia bunilor mei.
Read
June 22, 2022"Nel sotterraneo dei morti, Ion è bello.
Disteso nudo sulla pietra, con un sorriso acerbo.
Per tre notti i topi l'hanno rosicchiato
e la sua bocca bavosa è come di mastice.
Quando il becchino se lo carica a spalle,
Ion sembra fatto di terra.
Se lo posi forse sta in piedi,
ma il braccio è floscio, spezzato.
Nei suoi occhi aperti una luce,
del villaggio dov'è nato,
del prato dove pascolava i capretti,
s'è come agghiacciata estranea.
Lontano dal focolare, acchiappato dai boiari,
lontano dal desolato lamento della madre,
sul suo corpo chiazzato e peloso
son morti a grappoli anche i pidocchi.
Disteso nudo sulla pietra, con un sorriso acerbo.
Per tre notti i topi l'hanno rosicchiato
e la sua bocca bavosa è come di mastice.
Quando il becchino se lo carica a spalle,
Ion sembra fatto di terra.
Se lo posi forse sta in piedi,
ma il braccio è floscio, spezzato.
Nei suoi occhi aperti una luce,
del villaggio dov'è nato,
del prato dove pascolava i capretti,
s'è come agghiacciata estranea.
Lontano dal focolare, acchiappato dai boiari,
lontano dal desolato lamento della madre,
sul suo corpo chiazzato e peloso
son morti a grappoli anche i pidocchi.
December 1, 2024
"Ti soppeso nel tumulto e nel silenzio e ti spio nel tempo, come selvaggina, per vedere: sei tu il mio falco che cerco?
Ucciderti o inginocchiarmi a pregare?
Per credere o per rinnegarti, ostinato ti cerco, inutilmente.
Sei il mio sogno, di tutti il piú bello, e non oso farti rovinare giú dal cielo.
Come nello specchio d'una strada d'acqua, sembri ora esistere ed ora svanire;
ti ho intravisto tra le stelle, tra i pesci, come il toro selvaggio quando si abbevera.
Soli, ora, nella tua grande leggenda, resto con te a misurarmi ancora, senza desiderare la vittoria.
Voglio toccarti e urlare: «Esiste!»" (p. 31).
"Quando mi hai fatto, mi hai detto: ora vivi.
E son vissuto, così si racconta.
Il mio vivere si chiama vita, e uccide.
Ma tu mi ha detto una volta
che ci uccide la morte, non la vita e l'amore;
questo ha imparato da te l'umanità.
Non mi hai parlato mai di lacrime,
ma la lacrima è in me adunata.
Mi hai persuaso alla danza ed al canto,
e non mi hai ricordato la tomba.
Tu non hai fatto la terra per grazia e per amore.
Ti occorreva uno spazio, libero e vasto, per i cimiteri" (p. 215).
Ucciderti o inginocchiarmi a pregare?
Per credere o per rinnegarti, ostinato ti cerco, inutilmente.
Sei il mio sogno, di tutti il piú bello, e non oso farti rovinare giú dal cielo.
Come nello specchio d'una strada d'acqua, sembri ora esistere ed ora svanire;
ti ho intravisto tra le stelle, tra i pesci, come il toro selvaggio quando si abbevera.
Soli, ora, nella tua grande leggenda, resto con te a misurarmi ancora, senza desiderare la vittoria.
Voglio toccarti e urlare: «Esiste!»" (p. 31).
"Quando mi hai fatto, mi hai detto: ora vivi.
E son vissuto, così si racconta.
Il mio vivere si chiama vita, e uccide.
Ma tu mi ha detto una volta
che ci uccide la morte, non la vita e l'amore;
questo ha imparato da te l'umanità.
Non mi hai parlato mai di lacrime,
ma la lacrima è in me adunata.
Mi hai persuaso alla danza ed al canto,
e non mi hai ricordato la tomba.
Tu non hai fatto la terra per grazia e per amore.
Ti occorreva uno spazio, libero e vasto, per i cimiteri" (p. 215).
June 21, 2024
cum s-ar spune: treacă, meargă
Displaying 1 - 6 of 6 reviews