What do you think?
Rate this book
Felii de lămâie
O colecţie de povestiri ca nişte sentimentalisme urbane, cînd ironice, cînd triste, uneori cu accente groteşti, în care se regăsesc tineri căsătoriţi şi cupluri blazate, adolescente confuze şi vecine curioase, oameni ai străzii, corporatişti, un sculptor în gheaţă, o fată cu părul de culoarea coniacului văzut în soare, o clasă de elevi care a pierdut un ochi de iepure, un poştaş pensionar care vrea să-şi schimbe numele.
„Acest volum de povestiri panoramează scurt o Românie contemporană şi propune o galerie de personaje recognoscibile, împrumutate din realitatea imediată, surprinse în situaţii de viaţă cotidiană, însă nelipsită de extraordinar, redate adesea în tuşe sentimentale triste, uneori şi cu multă ironie şi umor.”
(Marius Chivu)
Din cuprins:
Ochiul de iepure • Zini si Iubi • A zecea parte • Din Venetia cu drag • Felii de lamiie • Ca la sah • Numarul apelat este nealocat • Frunze pe talpa • Pasaportul de pe pian • Nimic despre Olimpia • Cheia si foarfeca • Zi libera • Recensamint • Centura de siguranta • Tanța recita Luceafarul • Dincolo de usa • Chilipir • Traditie in familie • Numele • Intersectia
„Acest volum de povestiri panoramează scurt o Românie contemporană şi propune o galerie de personaje recognoscibile, împrumutate din realitatea imediată, surprinse în situaţii de viaţă cotidiană, însă nelipsită de extraordinar, redate adesea în tuşe sentimentale triste, uneori şi cu multă ironie şi umor.”
(Marius Chivu)
Din cuprins:
Ochiul de iepure • Zini si Iubi • A zecea parte • Din Venetia cu drag • Felii de lamiie • Ca la sah • Numarul apelat este nealocat • Frunze pe talpa • Pasaportul de pe pian • Nimic despre Olimpia • Cheia si foarfeca • Zi libera • Recensamint • Centura de siguranta • Tanța recita Luceafarul • Dincolo de usa • Chilipir • Traditie in familie • Numele • Intersectia
224 pages, Paperback
First published January 1, 2015
10 people are currently reading
276 people want to read
About the author
Anca Vieru
9 books50 followersAnca Vieru este absolventă de politehnică și are un master în comunicare. A publicat în volumele colective Moș Crăciun & co. (Editura Art, 2013) și Ficțiuni reale (Editura Humanitas, 2013), proiect inițiat de Florin Piersic jr.
În anul 2015 i-a apărut la Editura Polirom volumul de proză scurtă Felii de lămâie, nominalizat la premiile revistei Observator cultural și reeditat în 2018 în colecția Top10+. A mai publicat, tot la Editura Polirom, romanul Spulberatic (2018), volumul de proză scurtă Fără poză de profil (2022), nominalizat la Premiile Sofia Nădejde, și biografia romanțată Pallady. Ulise legat de catarg (2023). I-au apărut povestiri și fragmente de roman în revistele iocan și Familia.
În anul 2015 i-a apărut la Editura Polirom volumul de proză scurtă Felii de lămâie, nominalizat la premiile revistei Observator cultural și reeditat în 2018 în colecția Top10+. A mai publicat, tot la Editura Polirom, romanul Spulberatic (2018), volumul de proză scurtă Fără poză de profil (2022), nominalizat la Premiile Sofia Nădejde, și biografia romanțată Pallady. Ulise legat de catarg (2023). I-au apărut povestiri și fragmente de roman în revistele iocan și Familia.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 32 reviews
January 27, 2024
DEPRE LĂMÂI ȘI OAMENI OBIȘNUIȚI
O colecție de proză scurtă foarte bună, care te ține în priză de la început până la final.
Niciodată plictisitoare și niciodată simplă, deși folosește un limbaj simplu și povestește, în general, despre oameni obișnuiți. Volumul îți stimulează atenția prin introducerea detaliilor lămuritoare acolo unde te aștepți mai puțin.
Unele teme dragi autoarei parcurg colecția de povestiri ca un fir roșu, fiind analizate din mereu alte perspective. Este surprinzătoare fiecare poveste, jucată pe un continuu comic-tragic foarte original.
Recomand!
O colecție de proză scurtă foarte bună, care te ține în priză de la început până la final.
Niciodată plictisitoare și niciodată simplă, deși folosește un limbaj simplu și povestește, în general, despre oameni obișnuiți. Volumul îți stimulează atenția prin introducerea detaliilor lămuritoare acolo unde te aștepți mai puțin.
Unele teme dragi autoarei parcurg colecția de povestiri ca un fir roșu, fiind analizate din mereu alte perspective. Este surprinzătoare fiecare poveste, jucată pe un continuu comic-tragic foarte original.
Recomand!
January 19, 2019
Unele povestiri au fost asa si asa, altele au fost superbe. Mi-au placut Pasaportul de pe pian, Din Venetia cu drag, Felii de lamaie, Chilipirul.
December 7, 2023
Efectiv am savurat aceste povestiri, suficient de scurte încât să nu plictisească, suficient de lungi încât să cuprindă doza de interes necesară. Sunt scrise frumos, de o cursivitate aparte. Diversitatea tematică și finalurile neașteptate fac din aceste povestioare prieteni de nădejde pentru scurtele momente de respiro de peste zi.
March 27, 2021
A fost o lectură ușoară, deși încărcată de emoții puternice pe alocuri.
La "Tanța recita Luceafărul" m-am amuzat teribil.. Se găsește peste tot câte o vecină care stă numai cu ochii pe vizor și le știe pe toate. Am și eu acest... Să-i zicem noroc :)
Daca ar fi sa aleg, "Pașaportul de pe pian" ar fi preferata.
La "Tanța recita Luceafărul" m-am amuzat teribil.. Se găsește peste tot câte o vecină care stă numai cu ochii pe vizor și le știe pe toate. Am și eu acest... Să-i zicem noroc :)
Daca ar fi sa aleg, "Pașaportul de pe pian" ar fi preferata.
July 1, 2023
Am dat peste "Felii de lămâie" a Ancăi Vieru la Tonomatul de cărți din gara Constanța și așa am descoperit o scriitoare română extrem de talentată.
Deși nu sunt fană a volumelor de povestiri în general, am citit acest volum fără să îl las din mână, poate și pentru că, într-un fel sau altul, tema povestirilor se leagă, așa că există o anumită continuitate în lectură.
Tema predominantă o reprezintă viața românilor de zi cu zi, în special după momentul '89, evident, cu eterna nostalgie prezentă în amintirea unora dintre cei care au trăit acele vremuri și nelipsitul "era mai bine atunci", presărată de umorul absolut negru al unor situații care, deși triste, reușesc să smulgă un zâmbet amărui.
Povestirile mele favorite: "Pașaportul de pe pian", "Tradiție în familie", "Din Veneția cu drag", "Numele", "Zâni și Iubi".
Deși nu sunt fană a volumelor de povestiri în general, am citit acest volum fără să îl las din mână, poate și pentru că, într-un fel sau altul, tema povestirilor se leagă, așa că există o anumită continuitate în lectură.
Tema predominantă o reprezintă viața românilor de zi cu zi, în special după momentul '89, evident, cu eterna nostalgie prezentă în amintirea unora dintre cei care au trăit acele vremuri și nelipsitul "era mai bine atunci", presărată de umorul absolut negru al unor situații care, deși triste, reușesc să smulgă un zâmbet amărui.
Povestirile mele favorite: "Pașaportul de pe pian", "Tradiție în familie", "Din Veneția cu drag", "Numele", "Zâni și Iubi".
February 12, 2019
E asemenea unui caiet de încercări literare, un caiet cu schițe în creion care vor deveni apoi tablouri celebre. Are o diversitate agreabilă și captivantă de stiluri epice, o largă paletă de teme citadine actuale, are mereu un final deschis, doar un hint subtil despre ce ar putea urma. O lectură relaxantă și plăcută!
February 18, 2015
Cu sau fără intenţie – nu asta ne interesează – multe din cele vreo douăzeci de povestiri din volumul Felii de lămâie de Anca Vieru (Polirom, 2015) trimit la Iubirile dificile ale lui Italo Calvino. Sigur că timpurile şi cadrul diferă, acum suntem în România ultimilor două decenii, care va să zică într-o contemporaneitate aproape simultană cu momentul de faţă, dar ideea de bază rămâne eşecul cuplului, dificultatea comunicării, destrămarea relaţiei sub acţiunea dizolvantă a unui ecosistem ostil. Perspectivele sunt variate, de la un copil sau adolescent care constată că ceva nu-i (sau n-a fost) în regulă în lumea celor mari (Ochi de iepure, Paşaportul pe pian) la adulţii care îşi recapitulează eşecurile (ca Laura Lazăr din A zecea parte) sau sunt surprinşi în plină desfăşurare a poveştii lor ratate (precum cuplul steril din Centura de siguranţă).
Uneori ai impresia că autoarea ar vrea să arunce asupra vremilor răspunderea pentru nereuşitele sentimentale ale personajelor. Acestea sunt adeseori oameni ocupaţi, inşi cu deadline-uri şi sesiuni de team building la munte care îi fac să-şi neglijeze partenerul (Zi liberă). Explicaţia, poate simplistă, trimite la o dimensiune socială pe care e totuşi greu s-o ignori citind cartea, mai ales că unele bucăţi cu asemenea exemplare post-comuniste au o tentă satirică vădită (ca în Zâni şi Iubi, unde sunt puse faţă în faţă două perechi din generaţii diferite). Nu lipsesc din acest registru prozele cu tente macabre (Ema, din Chilipir, îşi cumpără, după divorţul de Vio, un apartament grevat de trecute întâmplări tragice).
Anca Vieru pare să fi dorit să exerseze aparatul prozastic testându-i diferitele posibilităţi; de aici variaţiile sensibile de perspectivă şi stil de la o piesă la alta şi, la capătul dinspre cititor, senzaţia că are de a face cu un interpret care îşi încearcă instrumentul pentru a vedea care îi este registrul. Monologul este unul din stilurile marcate experimentate cel mai des - şi nu fără reuşite. E de pildă cazul naratoarei din povestirea care dă titlul volumului, o văduvă ancien régime, stăpâna căţelului Cuchi, care, dispusă să spună vrute şi nevrute, reface traseul tranziţiei economice de la comunism la capitalismul autohton. Prozatoarea a creat (dacă nu-i o vorbă prea pretenţioasă) o întreagă galerie de văduve, unele caricaturale, ca cea sus-pomenită, altele de-a dreptul tragice (ca nebuna poreclită Plânge-apa); şi nu sunt singurele din carte. O menţiune specială ar merita Tanţa Călăraşu din Tanţa recită Luceafărul, o schiţă despre viaţa la bloc privită prin vizor, o cale magică de observaţie:
Ce-am văzut pe vizor? Păi, tocmai, că n-am văzut nimic atuncea, cred că se duseseră spre scară, aşa că m-am întors în bucătărie. Nu ştiu să vă spun cât a trecut, da’ era gălăgie mare şi parcă era şi vocea lui Emil, cântăreţul, un om deosebit şi el, iar vocea lui o recunoşti dintr-o mie, pe mine mă trec toţi fiorii, ar fi putut fi celebru, ca Adriano Pavarotti, eu sunt o fire artistică, da’ nemernica aia de Sofica Degeratu, nespălata aia borţoasă de la patru, auzi, are tupeul să zică de mine că umblu după Emil, cum îndrăzneşte, doar fiin’că vreau să-l omenesc, da’ ce să ştie ea, care nici pe bărbată-su nu e-n stare să-l hrănească, nu că mi-ar părea rău de el, se merită unul pe altul, amândoi nişte bârfitori, au umplut blocul cu minciuni despre mine, n-au cum să înţeleagă o fire de artistă, când eram în şcoală recitam Luceafărul la toate serbările şi aveam un succes nebun, aşa m-a cunoscut răposatul Degeratu, cum care, primul meu soţ, Tase Degeratu, că Nelu Călăraşu a fost al doilea, da, Tase era un fel de unchi cu Nelu ăsta din bloc, Nelu Degeratu, o coincidenţă, da, că Tase a murit de mult înecat, da’ şi ăsta-i un nemernic la fel ca Tase, a găsit o coafeză şi a fugit cu ea, nu Nelu a fugit, Tase [...]
Textul, elaborat, dă poate impresia de şarjă, de caricare niţel neavenită, dar eu zic că e mai bine aşa, decât să umpli pagini după pagini cu relatări de fantasme care îl adorm pe cel care citeşte. Exerciţii stilistico-tematice par să fie Dincolo de uşă (singura povestire a cărei acţiune nu e plasată în spaţiul românesc, un episod burlesc cu Miss Marple din Agatha Christie), Tradiţie în familie sau Numele, aceasta din urmă construită prin luarea în răspăr a formulei nomen est omen. Din Feliile de lămâie ale Ancăi Vieru (eu le-as fi zis felii de lime sau de chitră, căci sunt nu doar acre, ci şi amărui) e greu să nu găseşti măcar câteva care să nu-ţi placă. Acre, amărui... în fine, gusturile sunt gusturi; din fericire cel dulceag n-a intrat în discuţie pe parcursul acestei cărţi.
http://ce-am-mai-citit.blogspot.com/2...
Uneori ai impresia că autoarea ar vrea să arunce asupra vremilor răspunderea pentru nereuşitele sentimentale ale personajelor. Acestea sunt adeseori oameni ocupaţi, inşi cu deadline-uri şi sesiuni de team building la munte care îi fac să-şi neglijeze partenerul (Zi liberă). Explicaţia, poate simplistă, trimite la o dimensiune socială pe care e totuşi greu s-o ignori citind cartea, mai ales că unele bucăţi cu asemenea exemplare post-comuniste au o tentă satirică vădită (ca în Zâni şi Iubi, unde sunt puse faţă în faţă două perechi din generaţii diferite). Nu lipsesc din acest registru prozele cu tente macabre (Ema, din Chilipir, îşi cumpără, după divorţul de Vio, un apartament grevat de trecute întâmplări tragice).
Anca Vieru pare să fi dorit să exerseze aparatul prozastic testându-i diferitele posibilităţi; de aici variaţiile sensibile de perspectivă şi stil de la o piesă la alta şi, la capătul dinspre cititor, senzaţia că are de a face cu un interpret care îşi încearcă instrumentul pentru a vedea care îi este registrul. Monologul este unul din stilurile marcate experimentate cel mai des - şi nu fără reuşite. E de pildă cazul naratoarei din povestirea care dă titlul volumului, o văduvă ancien régime, stăpâna căţelului Cuchi, care, dispusă să spună vrute şi nevrute, reface traseul tranziţiei economice de la comunism la capitalismul autohton. Prozatoarea a creat (dacă nu-i o vorbă prea pretenţioasă) o întreagă galerie de văduve, unele caricaturale, ca cea sus-pomenită, altele de-a dreptul tragice (ca nebuna poreclită Plânge-apa); şi nu sunt singurele din carte. O menţiune specială ar merita Tanţa Călăraşu din Tanţa recită Luceafărul, o schiţă despre viaţa la bloc privită prin vizor, o cale magică de observaţie:
Ce-am văzut pe vizor? Păi, tocmai, că n-am văzut nimic atuncea, cred că se duseseră spre scară, aşa că m-am întors în bucătărie. Nu ştiu să vă spun cât a trecut, da’ era gălăgie mare şi parcă era şi vocea lui Emil, cântăreţul, un om deosebit şi el, iar vocea lui o recunoşti dintr-o mie, pe mine mă trec toţi fiorii, ar fi putut fi celebru, ca Adriano Pavarotti, eu sunt o fire artistică, da’ nemernica aia de Sofica Degeratu, nespălata aia borţoasă de la patru, auzi, are tupeul să zică de mine că umblu după Emil, cum îndrăzneşte, doar fiin’că vreau să-l omenesc, da’ ce să ştie ea, care nici pe bărbată-su nu e-n stare să-l hrănească, nu că mi-ar părea rău de el, se merită unul pe altul, amândoi nişte bârfitori, au umplut blocul cu minciuni despre mine, n-au cum să înţeleagă o fire de artistă, când eram în şcoală recitam Luceafărul la toate serbările şi aveam un succes nebun, aşa m-a cunoscut răposatul Degeratu, cum care, primul meu soţ, Tase Degeratu, că Nelu Călăraşu a fost al doilea, da, Tase era un fel de unchi cu Nelu ăsta din bloc, Nelu Degeratu, o coincidenţă, da, că Tase a murit de mult înecat, da’ şi ăsta-i un nemernic la fel ca Tase, a găsit o coafeză şi a fugit cu ea, nu Nelu a fugit, Tase [...]
Textul, elaborat, dă poate impresia de şarjă, de caricare niţel neavenită, dar eu zic că e mai bine aşa, decât să umpli pagini după pagini cu relatări de fantasme care îl adorm pe cel care citeşte. Exerciţii stilistico-tematice par să fie Dincolo de uşă (singura povestire a cărei acţiune nu e plasată în spaţiul românesc, un episod burlesc cu Miss Marple din Agatha Christie), Tradiţie în familie sau Numele, aceasta din urmă construită prin luarea în răspăr a formulei nomen est omen. Din Feliile de lămâie ale Ancăi Vieru (eu le-as fi zis felii de lime sau de chitră, căci sunt nu doar acre, ci şi amărui) e greu să nu găseşti măcar câteva care să nu-ţi placă. Acre, amărui... în fine, gusturile sunt gusturi; din fericire cel dulceag n-a intrat în discuţie pe parcursul acestei cărţi.
http://ce-am-mai-citit.blogspot.com/2...
October 31, 2021
4,5⭐
Nu aveam cine știe ce așteptări de la cartea asta, am cumpărat-o pentru că am vrut să văd ce mai scriu contemporanii români. Câteva dintre povestiri m-au impresionat. Atmosfera generală m-a făcut să mă simt ca și cum aș sta într-un scaun comod, cu un pahar de ceva în mână, ascultând o prietenă bună cum îmi povestește ce mai e nou și ce bârfe a mai aflat. Povestirile sunt atât de diferite unele de altele, încât adesea m-am oprit din citit și m-am întrebat cum s-au născut unele dintre idei. Apreciez foarte mult că limbajul nu e deloc teatral sau rigid, cum e la unii scriitori care parcă și-au scris cărțile cu DEX-ul pe picioare, căutând cele mai pompoase sinonime pentru cuvintele obișnuite.
Nu aveam cine știe ce așteptări de la cartea asta, am cumpărat-o pentru că am vrut să văd ce mai scriu contemporanii români. Câteva dintre povestiri m-au impresionat. Atmosfera generală m-a făcut să mă simt ca și cum aș sta într-un scaun comod, cu un pahar de ceva în mână, ascultând o prietenă bună cum îmi povestește ce mai e nou și ce bârfe a mai aflat. Povestirile sunt atât de diferite unele de altele, încât adesea m-am oprit din citit și m-am întrebat cum s-au născut unele dintre idei. Apreciez foarte mult că limbajul nu e deloc teatral sau rigid, cum e la unii scriitori care parcă și-au scris cărțile cu DEX-ul pe picioare, căutând cele mai pompoase sinonime pentru cuvintele obișnuite.
July 21, 2015
Nu mi-a spus nimic. Dar mi-a deschis borcanul cu imaginație, dar și pofta de lectură. Recunosc faptul că văzând coperta m-am tot gândit și mi-am făcut scenarii despre ceea ce ar putea să fie vorba în cartea cu iz special și răcoros.
https://bookcaffe.wordpress.com/2015/...
https://bookcaffe.wordpress.com/2015/...
May 14, 2019
Mi-a plăcut tare mult! Cartea cuprinde povești surprinzătoare, dar care se învârt în jurul românilor și al mentalității românești
June 24, 2023
Surprinzator, aceasta carte pe care am cumparat-o intamplator de la standul de chilipiruri dintr-o librarie, mi-a depasit asteptarile. M-a ajutat sa trec peste un reafing slump teribil. Povestirile, majoritatea dintre ele,mi s-au parut foarte interesante. Cumva au si umor si ironie si un strop de realitate, dar nu rralitatea aceea banala care te plictiseste. Te poti regasi in aceste povestiri si asta m-a facut sa ii dau 4 stele acestei carti. Sigur macar o parte din noi au avut ocazia de a sta de vorba cu vecina care stie tot despre oricine sau au trait povesti de dragoste care nu s-au terminat ca in basme sau poate am avut si noi parte de evenimente care nu au fost atat de intamplatoare pe cat ne asteptam.
Recomand cartea asta, in special pentru momentele cand simtit ca vrei sa iei o pauza, sa citesti ceva care sa nu te solicite, dar sa iti lase o amintire placuta.
Recomand cartea asta, in special pentru momentele cand simtit ca vrei sa iei o pauza, sa citesti ceva care sa nu te solicite, dar sa iti lase o amintire placuta.
July 10, 2016
Poate asta simți când întâlnești un alter ego. Când citești pe alt chip gândurile tale pe care credeai că le poți ascunde. (Zi liberă)
Când vine vorba de volume de proză scurtă, îmi place să las câte o zi între povestiri. Multe dintre ele sunt atât de concentrate, de tulburătoare, încât e nevoie de timp pentru a le asimila, pentru a ieși de sub vraja pe care autorul o aruncă asupra mea. În cazul volumului Felii de lămâie, vraja a avut un efect dublu: pe de o parte aveam nevoie de timp pentru a trăi povestirea, pe de altă parte eram curioasă cu ce voi fi surprinsă în următoarea povestire. Și au fost câteva care mi-au tăiat răsuflarea.
Puteți citi recenzia aici: http://aliasgreen.aboutblank.ro/2016/...
Când vine vorba de volume de proză scurtă, îmi place să las câte o zi între povestiri. Multe dintre ele sunt atât de concentrate, de tulburătoare, încât e nevoie de timp pentru a le asimila, pentru a ieși de sub vraja pe care autorul o aruncă asupra mea. În cazul volumului Felii de lămâie, vraja a avut un efect dublu: pe de o parte aveam nevoie de timp pentru a trăi povestirea, pe de altă parte eram curioasă cu ce voi fi surprinsă în următoarea povestire. Și au fost câteva care mi-au tăiat răsuflarea.
Puteți citi recenzia aici: http://aliasgreen.aboutblank.ro/2016/...
August 14, 2020
sunt placut impresionat de acest volum de proza scurta scris de Anca Vieru. sunt cateva proze foarte puternice si foarte bine scrise. vreo doua, trei mi s-au parut de umplutura, dar altfel, un volum foarte bun si de recomandat.
Read
July 8, 2018Desi parerile despre cum scrie Anca Vieru sunt bune, simt ca nu pot da mai mult de 3 stele acestei carti.
Povestiri scurte-scurte, simpatice, plina de oralitate.
"Ca la şah" mi-a placut cel mai mult.
Povestiri scurte-scurte, simpatice, plina de oralitate.
"Ca la şah" mi-a placut cel mai mult.
June 20, 2018
O scriitoare excelenta, ale carei povestiri sunt de nivelul lui John Steinbeck!
January 29, 2020
Anca Vieru reușește să creioneze personaje și situații cât se poate de reale, dar și fantastice, care stârnesc creativitatea, cu o ușurință care uimește.
September 27, 2025
Autentică și foarte actuală, cartea Felii de lămâie are titlul perfect – deși nu-ți dai seama de asta când o iei de pe raft. Instigă la reflecție și scurtcircuitează sinapse, iar dacă la început o privești circumspect, la final îți lasă un gust fresh și memorabil – exact ca atunci când guști o felie de lămâie. 🍋
Read
June 10, 2015Foarte bine scrise, cu o scriitură închegată și îngrijită, fără a ajunge să pară pedantă, povestirile Ancăi Vieru din volumul Felii de lămâie sunt mici bijuterii șlefuite cu grijă și atenție. Într-un stil lejer care te face să intri ușor în povestire, dar să ieși greu, cartea efectiv te scoate din lume. Eu am luat-o după mine în tramvai și în metrou crezând că-mi va fi mai ușor să citesc proză scurtă cât sunt pe drumuri, însă trebuie să mărturisesc un fapt surprinzător, și anume că am avut dificultăți să mă racordez din nou la realitate după ce terminam o povestire. Inițial, am crezut că a fost o întâmplare, însă după câteva povestiri, am decis să pun cartea în geantă și am terminat-o acasă ca să fiu sigură că nu uit stația la care trebuia să cobor. Nu știu de ce mi s-a întâmplat asta, a fost un sentiment straniu și pentru mine, însă cumva Anca Vieru a reușit ceea ce ar trebui să facă orice carte: să mă scoată din timpul profan al devenirii și să mă aducă într-un alt timp (e pretențios dacă spun sacru?), al revelației să-i zicem.
Povestirile sunt foarte diverse ca tematică, deși unele subiecte sunt recurente (urmărirea acelorași oameni înainte și după decembrie ’89, relațiile complicate de familie, de iubire, vechi amintiri din copilărie care-și găsesc drum către suprafața conștiinței, interpretarea viselor). Trebuie să spun că mie mi-au plăcut foarte mult ca scriitură, însă nu întotdeauna ca subiect. Unele mi s-au părut puțin forțate, mai ales cele în care se narațiunea glisează spre irațional sau spre fantastic sau când se încearcă includerea viselor povestire și interpretarea lor (dar asta e și o chestie subiectivă, mi se pare foarte dificilă redarea viselor în ficțiune; e mai ușor și mai convingător să o faci în film, decât în literatură).
De fapt, volumul este destul de inegal și de eterogen, povestirile par niște exerciții stilistice în care cineva „își încearcă condeiul”. Anca Vieru experimentează diferite stiluri de scriitură și de narare, imaginând naratori de vârste și sexe diferite, cu experiențe de viață variate pornind de la care se nasc modalități diferite de narare. Când vorbești despre slujbă, despre dragoste sau despre trecutul comunist, dacă ai o bătrână de 60 de ani sau un tânăr de 30, povestirea nu doar că relatează altfel de întâmplări, dar se construiește altfel, cu un alt fel de adresare, cu altfel de cuvinte, cu un alt ritm. Iar această parte îi reușește de minune autoarei. Părerea mea e că, deși acesta e un volum de debut, avem de-a face cu o scriitură matură și puternică, dar, în același timp, cursivă și nepretențioasă. (continuarea cronicii: http://www.bookaholic.ro/felii-de-lam...)
Povestirile sunt foarte diverse ca tematică, deși unele subiecte sunt recurente (urmărirea acelorași oameni înainte și după decembrie ’89, relațiile complicate de familie, de iubire, vechi amintiri din copilărie care-și găsesc drum către suprafața conștiinței, interpretarea viselor). Trebuie să spun că mie mi-au plăcut foarte mult ca scriitură, însă nu întotdeauna ca subiect. Unele mi s-au părut puțin forțate, mai ales cele în care se narațiunea glisează spre irațional sau spre fantastic sau când se încearcă includerea viselor povestire și interpretarea lor (dar asta e și o chestie subiectivă, mi se pare foarte dificilă redarea viselor în ficțiune; e mai ușor și mai convingător să o faci în film, decât în literatură).
De fapt, volumul este destul de inegal și de eterogen, povestirile par niște exerciții stilistice în care cineva „își încearcă condeiul”. Anca Vieru experimentează diferite stiluri de scriitură și de narare, imaginând naratori de vârste și sexe diferite, cu experiențe de viață variate pornind de la care se nasc modalități diferite de narare. Când vorbești despre slujbă, despre dragoste sau despre trecutul comunist, dacă ai o bătrână de 60 de ani sau un tânăr de 30, povestirea nu doar că relatează altfel de întâmplări, dar se construiește altfel, cu un alt fel de adresare, cu altfel de cuvinte, cu un alt ritm. Iar această parte îi reușește de minune autoarei. Părerea mea e că, deși acesta e un volum de debut, avem de-a face cu o scriitură matură și puternică, dar, în același timp, cursivă și nepretențioasă. (continuarea cronicii: http://www.bookaholic.ro/felii-de-lam...)
January 22, 2024
O carte de povestiri destul de neobișnuită pentru literatura românească. Nu pot decât să susțin scriitoarele care aleg să se atingă de subiecte mai dark, care îți pot întoarce stomacul dacă nu ești obișnuit cu tipul ăsta de literatură.
Deși am tot lăudat cartea, nu pot să-i dau mai mult de 4 stele pentru că e destul de previzibilă dacă ai citit mai multă literatură universală care abordează astfel de subiecte. Trebuie să recunosc că "Zâni și iubi" mi-a întors stomacul cel mai mult nu prin faptul că ar conține ceva grotesc, ci pentru cât s-a apropiat puțin prea mult de mentalitatea unui bărbat de 40 de ani căsătorit.
Deși am tot lăudat cartea, nu pot să-i dau mai mult de 4 stele pentru că e destul de previzibilă dacă ai citit mai multă literatură universală care abordează astfel de subiecte. Trebuie să recunosc că "Zâni și iubi" mi-a întors stomacul cel mai mult nu prin faptul că ar conține ceva grotesc, ci pentru cât s-a apropiat puțin prea mult de mentalitatea unui bărbat de 40 de ani căsătorit.
December 27, 2021
3,5/5
Pentru o colecție de povestiri,a fost destul de ok. Era mai grav daca te plictiseai de la inceput. Unele povestiri chiar au fost reușite (ex:Felii de lamaie,Ca la șah,Tanța recită Luceafărul). Un lucru frumos la povestile astea (cel puțin la unele) este faptul ca nu sunt lipsite de umor,de ironie,lucru care chiar se poate observa uneori,dar și de tristete,in povestirile in care vocea narativa,melancolica,își aminteste de vremurile de demult.
Pentru o colecție de povestiri,a fost destul de ok. Era mai grav daca te plictiseai de la inceput. Unele povestiri chiar au fost reușite (ex:Felii de lamaie,Ca la șah,Tanța recită Luceafărul). Un lucru frumos la povestile astea (cel puțin la unele) este faptul ca nu sunt lipsite de umor,de ironie,lucru care chiar se poate observa uneori,dar și de tristete,in povestirile in care vocea narativa,melancolica,își aminteste de vremurile de demult.
March 17, 2024
Această carte este o colecție de proză scurtă interesantă, iar câteva dintre ele m-au pus pe gânduri și a căror continuare mi-am dorit să o aflu mai mult decât la celelalte. Limbajul este unul simplu, ceea ce fac poveștile ușor de citit, iar câteva dintre personaje au fost chiar simpatice, deși nu mi s-au părut atât de plăcute.
Unele personaje mi-au displăcut chiar, dar totodată caracterul lor a făcut poveștile mai bune. Cred că n-am întâlnit niciun personaj lipsit de personalitate, căci toate au părut bine conturate, având fiecare rolul său în poveste.
Poveștile se citesc repede, ceea ce face ca această carte să fie potrivită și pentru o călătorie mai scurtă cu autobuzul.
Unele personaje mi-au displăcut chiar, dar totodată caracterul lor a făcut poveștile mai bune. Cred că n-am întâlnit niciun personaj lipsit de personalitate, căci toate au părut bine conturate, având fiecare rolul său în poveste.
Poveștile se citesc repede, ceea ce face ca această carte să fie potrivită și pentru o călătorie mai scurtă cu autobuzul.
December 8, 2022
Am asociat, involuntar, această carte cu o alta, citită recent - "Țoc - Țoc", de Roald Dahl. 🙂
June 12, 2023
I did not find the irony nor the humor in this book.
I would expect each story to have a meaning, for me it was a waste of time and money.
I would expect each story to have a meaning, for me it was a waste of time and money.
July 3, 2023
autoarea are un stil fain de a scrie, dar multe povesti s-au simtit incomplete, lasate in pom sau cu un final care nu prea avea sens. au fost si povesti bune de la inceput si pana la final:)
December 9, 2023
Deosebit de placuta aceasta revelatie!
January 4, 2024
A fost o colecție de proză scurtă foarte bună, unele povestiri ce intrigă mai mult ca celelalte, dar ce nu m-au dezamăgit
July 30, 2024
O să mi analizez mai bine visele după cartea asta.
August 30, 2024
Nu toate povestirile au fost tocmai reuşite.
June 26, 2025
Chiar simpatice povestirile, unele mai interesante decat altele. Mi-ar fi placut ca unele sa fie mai lungi. Recomand mai ales daca treceti printr-un reading slump.
January 9, 2022
O proza scurta foarte buna, relaxanta, usoara! Recomand
Displaying 1 - 30 of 32 reviews