Volumul Istoria României își propune să înfățișeze trecutul poporului român în toată complexitatea sa, punând accent pe interacțiunea constantă a românilor cu ceilalți locuitori ai spațiului românesc, precum și pe contextul creat de realitățile internaționale care au constituit cadrul geopolitic al istoriei României.
Autorii au consacrat cea mai mare parte a cărții ultimelor două secole, marcate de două evenimente majore: constituirea națiunii române și, respectiv, sfârșitul totalitarismului, urmat de primii ani ai democrației.
Doi istorici străini, unul american, celălalt englez, recunoscuți pentru contribuțiile lor științifice, au acceptat să-și asume scrierea capitolelor privitoare la acest interval. La competența lor profesională recunoscută se adaugă avantajul de a nu fi implicați în viziunile partizane dezvoltate inevitabil din realități care nu și-au pierdut încă actualitatea. Noua ediție a Istoriei României aduce, în plus față de precedenta, capitole inedite și indicații bibliografice la zi.
Primele capitole au fost ingrozitor de greu de citit. Mai ales primul, referitor la daci, desi a priori era cel care ma interesa cel mai mult. Cu greu as putea spune ca lectura acestui capitol a fost mai interesanta decat lectura unui dictionar. Poate ca se adresa mai degraba unor oameni cu o oarecare pregatire istorica, dar pentru mine a fost doar o enumerare seaca de obiecte gasite provenind din diferite epoci si zone. Neavand nici un fel de pregatire in domeniul arheologiei si/sau istoriei, singura reactie pe care am avut-o a fost "asa, si?". Am citit capitolul respectiv fortandu-ma sa citesc cate o pagina in fiecare seara. Greu! Dar cartea devine din ce in ce mai lizibila si antrenanta pe masura ce avanseaza. Iar punctul culminant este desigur ultimul capitol, referitor la comunism (si o scurta analiza a vietii politice de dupa revolutie, pana in 2008 - 2009). L-am citit pe nerasuflate si pe masura ce citeam imi venea sa le spun si sa le povestesc tuturor "uite, d'aia, uite, asa s-a intamplat, uite, nu sunt povesti..."
Am ramas cu o senzatie destul de confuza. Pe de o parte, e usor sa spui "nu am avut noroc ca romanii au plecat prea devreme, Imperiul Austro-Ungar ne-a asuprit si nu ne-a lasat sa ne dezvoltam, Occidentul ne-a abandonat". Pe de alta parte, am avut cateva ocazii (chiar daca nu foarte multe) in care am decis pentru noi insine si in care am fi putut construi ceva. Dar nu am facut nimic. Nu am facut decat sa ezitam, sa intindem mana in stanga si in dreapta. Cateva forte sunt identificate in finalul cartii ca potentiale motoare de a avansa, in principal tinerii formati in centrele universitare. Poate totusi nu e asa de trist in lume...
„Şi la acest fel de scrisoare gând slobod şi fără valuri trebueşte", afirma Miron Costin cu privire la scrierea istoriei în prefaţa la Letopiseţul Ţării Moldovei, explicând, în acelaşi timp, cititorilor dificultatea îndeletnicirii de istoric în starea în care se afla atunci ţara sa, bântuită de „cumplite vremi" şi de „zile de cumpănă mare pământului nostru şi noaă". „Vremile" nu au fost mai îngăduitoare cu istoricii români din ultima jumătate de secol decât cu ilustrul lor predecesor care asumase misiunea de a continua expunerea trecutului Moldovei „de unde au părăsit a scrie răposatul Ureche vornicul". Dimpotrivă! La permanenta ameninţare externă, cadrul determinant al istoriei româneşti, s-a adăugat controlul dinlăuntru al gândirii, al celei istorice cu precădere, de către o putere impusă din afară, negatoare a libertăţii, adică a condiţiei esenţiale a oricărui act de creaţie superior în domeniul culturii. Destrămarea sistemului totalitar de guvernare, care a cuprins în vasta sa reţea de mijloace de control al minţii şi scrierea istoriei, a impus şi impune în continuare îndatorirea elementară de a regândi întregul trecut românesc în perspectiva teribilei experienţe istorice acumulate în decursul ultimelor decenii. Un vast material erudit, rezultat din cercetările întreprinse în acest îndelungat răstimp, trebuie integrat în actul de re interpretare pe care în măsură însemnată îl condiţionează.
It's a very good book for someone who begins to study the history of Romania. It's very synthethic, and the "socialist" influence (in language, ideas) seems almost non-existent which makes it a more objective read. I have enjoyed reading it so far.