What do you think?
Rate this book
Am murit, din fericire #1
Întoarcerea
Tânăra Oriana moare într-un accident, chiar în ziua nunții ei. Pentru oricine, acesta ar părea sfârșitul. Nu și pentru ea. Se întoarce ca recuperator de suflete, însă nu la vechea viață și familie, pentru care trebuie să rămână moartă, ci la una cu totul nouă. Răsfățul și confortul, considerate garantate mai înainte, se duc acum pe Apa Sâmbetei. Va trebui să lupte pentru a-i salva pe ceilalți, dar și pe sine. Apar noi prieteni, noi dușmani și… prima iubire?
Există viață după moarte? Unii vor spune da, alții că nu. Dar există un răspuns la care cu siguranță nu v-ați gândit.
Există recuperatorii de suflete. Smulși din existențele lor, sunt aruncați în altele, neîntrebați de nimeni, fără să li se ceară acceptul. Trebuie doar să se supună legilor celor de Dincolo. Iar unii aleg răzvrătirea…
Există viață după moarte? Unii vor spune da, alții că nu. Dar există un răspuns la care cu siguranță nu v-ați gândit.
Există recuperatorii de suflete. Smulși din existențele lor, sunt aruncați în altele, neîntrebați de nimeni, fără să li se ceară acceptul. Trebuie doar să se supună legilor celor de Dincolo. Iar unii aleg răzvrătirea…
320 pages, Paperback
First published November 1, 2014
9 people are currently reading
294 people want to read
About the author
Theo Anghel
19 books176 followersTheo Anghel s-a născut la București. Scrie încă din copilărie, când inventa pe caiete tip II, sub influenta lui Alexandre Dumas tatăl, povești cu muschetari. Cititorii săi, pe vremea aceea, erau câțiva colegi de clasă care ferfenițeau caietele trecându-le de la unul la altul. În domeniul literar a activat multă vreme ca editor pe diferite site-uri literare, scriind în continuare, dar păstrând manuscrisele în sertar. A ajuns să-și dorească să publice după ce a început să posteze pe un blog fragmente din ceea ce avea să devină romanul Rochia aurie, iar cititorii ce dezbăteau subiectul acestei cărți s-au dovedit extrem de pasionali în comentariile lor.
Totuși, prima carte publicată nu a fost Rochia aurie, ci Întoarcerea, primul volum din seria Am murit, din fericire. Volumul a fost nominalizat la un concurs de debut printre primele zece din câteva sute și, în 2014, a apărut pe hârtie.
Deși acest volum a fost scris ca un roman de sine stătător, succesul uluitor pe care l-a avut a dus la scrierea celui de-al doilea, Chaos. Efectul a fost că fanii autoarei nu și-au dorit și nici n-au acceptat ca povestea personajelor lor favorite să se încheie aici, așa că al treilea volum, Dincolo, a venit să întregească seria. În mod firesc, au apărut volumele Purgatorio și Diabolic, ultimul având în jur de 500 de pagini.
Această serie a atras atenția mass mediei, așa că autoarea a fost invitată de mai multe ori să vorbească despre cărțile sale în emisiuni cu audiență.
„Seria Am murit, din fericire - un crescendo al fascinației!”
literaturapetocuri.ro
În anul 2016, Theo Anghel a fost celebrat ca unul dintre autorii aflați pe val la Târgul Internațional de carte Gaudeamus, chiar de către organizator, Radio România.
În aprilie 2018, Theo Anghel a lansat primul volum din seria Păcatele fiului, care a urmat traiectoria succesului fulminant al primei serii. În present, seria Păcatele fiului are 4 volume.
Regatul inocenților - o altă serie care a cucerit inimile cititorilor - are până în prezent 5 volume.
„Dacă, în general, cărțile oferă rolul de observator, Theo Anghel construiește lumi în care cititorul devine musafir cu dreptul deplin de a trăi și simți totul.”
literaturapetocuri.ro
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 41 reviews
February 28, 2016
Recomand cartea asta tuturor. E atât de bună încât sper să aibă încă zece părți, să nu se termine niciodată. E prea bună! I-am dat 5 stele pe Goodreads, iar dacă era posibil i-aș fi dat 1000.
Întreaga recenzie aici: http://lavinia-calina.blogspot.ro/201...
Întreaga recenzie aici: http://lavinia-calina.blogspot.ro/201...
December 3, 2016
Am terminat-o de dimineață la ora 02:13. Nu că vreau volumul doi, am nevoie de el.
December 3, 2017
Cine ma cunoaste stie ca nu sunt un fan declarat al genului fantasy decat daca este vorba de o carte cu un subiect iesit din comun si cu o abordare originala care sa ma atraga. Cu toate acestea, cred ca am stiut ca o sa iubesc seria aceasta inca de cand am cumparat-o acum o saptamana de la Gaudeamus. Fir-ar, cred ca am fost sigura de asta inca de cand m-am decis ca vreau sa o citesc. Chiar si asa, Theo tot a reusit sa imi dea lumea cu totul peste cap si sa ma lase masca. Cu adevarat masca!
Oriana este un personaj de care m-am atasat inca din primul capitol din motive simple: e reala! E rasfatata, nesimtita pe alocuri si rebela, asa cum chiar ea se descrie. E egoista si nu se teme sa o admita, iar asta ma impinge sa o simpatizez instant. Nu mi-au placut niciodata ipocritii!
Ama si Abel... ei bine, nu ii iubim cu totii pe zapacitii astia doi? As putea paria ca mai mult pe Abel, dracusorul asta impielitat plin de replici destepte si de povete care mai de care mai nastrusnice! Nedezlipiti de Oriana, cei doi mi s-au strecurat in suflet si nu mi-as putea imagina cum ar continua actiunea fara ei doi. Nici nu vreau.
Marc... oh, doamne, credeam ca am mai multa rezistenta la barbatii astia fatali din romane, dar cu fiecare serie care imi place si cu fiecare personaj periculos, ma indragostesc la fel ca o scolarita. Nici nu vreau sa incep sa ii numar pentru ca nici nu imi ajung degetele de la maini... sau picioare:)))!
Ce imi place cel mai mult este faptul ca romanul asta are absolut de toate! In primul rand este o lectie dura despre viata asta! Cati dintre noi n-am fost ca Oriana in prima ei viata? De cate ori nu trecem pe langa suferinta celorlalti si nu inchidem ochii, pentru ca e prea groaznic si prea dificil de tolerat? Cat timp petrecem de fapt gandindu-ne la mizeria si foametea de pe strada? E mai comod sa stam inveliti in propria existenta si sa ne spunem ca nu avem ce face. Asa ca am indragit-o cu atat mai mult pe Oriana pentru ca a spus lucrurilor pe nume si pentru ca a avut curajul sa schimbe acest lucru la ea. E un personaj inteligent, bine construit, cu defecte, dar si cu abilitatea de a le recunoaste. De umorul fantastic ce m-a facut sa chicotesc la fiecare pagina nici nu mai amintesc, Theo se pricepe de minune sa il imbine cu realitatea.
Te felicit din inima, Theo, pentru ceea ce ai creat si ma simt norocoasa ca am intrat in posesia operei tale! Inspiratia sa te insoteasca pretutindeni si sper doar ca ne vei incanta an de an cu alte noi idei nebunesti, dar absolut geniale!
Oriana este un personaj de care m-am atasat inca din primul capitol din motive simple: e reala! E rasfatata, nesimtita pe alocuri si rebela, asa cum chiar ea se descrie. E egoista si nu se teme sa o admita, iar asta ma impinge sa o simpatizez instant. Nu mi-au placut niciodata ipocritii!
Ama si Abel... ei bine, nu ii iubim cu totii pe zapacitii astia doi? As putea paria ca mai mult pe Abel, dracusorul asta impielitat plin de replici destepte si de povete care mai de care mai nastrusnice! Nedezlipiti de Oriana, cei doi mi s-au strecurat in suflet si nu mi-as putea imagina cum ar continua actiunea fara ei doi. Nici nu vreau.
Marc... oh, doamne, credeam ca am mai multa rezistenta la barbatii astia fatali din romane, dar cu fiecare serie care imi place si cu fiecare personaj periculos, ma indragostesc la fel ca o scolarita. Nici nu vreau sa incep sa ii numar pentru ca nici nu imi ajung degetele de la maini... sau picioare:)))!
Ce imi place cel mai mult este faptul ca romanul asta are absolut de toate! In primul rand este o lectie dura despre viata asta! Cati dintre noi n-am fost ca Oriana in prima ei viata? De cate ori nu trecem pe langa suferinta celorlalti si nu inchidem ochii, pentru ca e prea groaznic si prea dificil de tolerat? Cat timp petrecem de fapt gandindu-ne la mizeria si foametea de pe strada? E mai comod sa stam inveliti in propria existenta si sa ne spunem ca nu avem ce face. Asa ca am indragit-o cu atat mai mult pe Oriana pentru ca a spus lucrurilor pe nume si pentru ca a avut curajul sa schimbe acest lucru la ea. E un personaj inteligent, bine construit, cu defecte, dar si cu abilitatea de a le recunoaste. De umorul fantastic ce m-a facut sa chicotesc la fiecare pagina nici nu mai amintesc, Theo se pricepe de minune sa il imbine cu realitatea.
Te felicit din inima, Theo, pentru ceea ce ai creat si ma simt norocoasa ca am intrat in posesia operei tale! Inspiratia sa te insoteasca pretutindeni si sper doar ca ne vei incanta an de an cu alte noi idei nebunesti, dar absolut geniale!
December 30, 2014
Pentru fanii Richelle Mead şi ai seriei Georgina Kincaid, pentru cititorii dornici de o gură rece de aer proaspăt (fără să fie nevoiţi să escaladeze Everestul sau să deschidă uşa şi să tremure de frig după câteva secunde), pentru cei curiosi, care vor să citească un roman inedit şi alert, unde atât îngerii, cât şi demonii, te vor face să râzi cu lacrimi în cele mai neobişnuite momente, le recomand cu căldură romanul de debut al tinerei autoare Theo Anghel: Am murit, din fericite: Întoarcerea.
Sărbătorile mi-au mâncat vacanţa, musafirii şi rudele timpul liber, dar, printre picături, am reuşit să citesc câteva cărţi. M-am încăpăţânat să termin romanul în aceeaşi zi în care l-am început (adică ieri), indiferent de oră, pentru că abia m-am convins să îl las din mână când auzeam uşa de la intrare cum se deschide şi pe mama cum mă strigă să cobor şi să-i întâmpin pe X şi pe Y (sper că ei nu vor citi recenzia, dar vizita nu a picat într-un moment oportun), când eu muream de nerăbdare să văd ce se mai întâmplă cu Oriana şi plapuma refuza să se desprindă din îmbrăţişarea în care o ţinusem prizonieră cel puţin o oră.
Oriana este o tânără de 19 ani, o rebelă plină de surprize, o fire vulcanică şi o persoană care îşi doreşte să aibă o familie, să se simtă în siguranţă şi ocrotită, chiar dacă este nevoită să ia câteva decizii egoiste pentru a-şi îndeplini visul şi să îi rănească pe cei pe care îi iubeşte.
„El luă disperarea cu care mă agăţam de el drept dragoste, dar tot aşa o interpretam şi eu. Credeam că îl iubesc nebuneşte, când de fapt nu era vorba decât de nevoia mea patologică de siguranţă, de apartenenţa la o familie.”
În ziua nunţii, Oriana moare într-un accident. Viaţa nu îi trece prin faţa ochilor, nu păşeşte cu teamă prin tunel, până când ajunge la lumină. Ea este specială. Ea este deosebită. Şi se întoarce în Chaos (lumea noastră), ca recuperator de suflete (recuperatorum), după ce este instruită de un reprezentant al Raiului şi studiată cu amuzament de un trimis din partea Iadului, care îi distrage atenţia şi o face să fie neatentă la regulile şi instrucţiunile îngerului. Nu cel mai bun început pentru noua ei viaţă, nu?
Cum recuperatorii au nevoie de puţină îndrumare (fie că sunt sfaturi, remarci usturătoare la vestimentaţie sau cineva cu care să vorbească), Oriana primeşte două ajutoare, doi salvatorem: pe Ama, blândă şi blajină, îngerul care o linişteşte şi îi oferă alinare („M-am dezumflat ca un balon sub influenţa cuvintelor ei. Nu ştiu cum naiba făcea, că păreau acompaniate de o muzică de harpă cântată de nişte amoraşi durdulii lenevind pe nori pufoşi. Vocea ei era cel mai eficient tranchilizant.”) şi Abel, şmecheraşul drăcuşor, mereu pus pe glume, care o face pe Oriana să conştientizeze că limita dintre Bine şi Rău nu este mereu atât de vizibilă pe cât ne-am dori şi de multe ori o trecem fără să ne dăm seama („Sau poate că mă obişnuisem atât de mult cu el, încât uitasem cine era şi de unde venea. Mă deprinsesem a convieţui cu discipolul diavolului. Îl aclimatizasem. Partea proastă în toată povestea asta e că la un moment dat obişnuinţa cu răul, orice chip ar avea el, ajunge să-i confere legitimitate.”).
Relaţia/Camaredenia/Legătura dintre Ama şi Abel este delicios conturată de autoare. Cum ei trebuie să stea 24/24 cu Oriana, tânăra recuperatoare are momente când ar vrea să fugă şi să nu mai fie martora discuţiilor nesfârşite dintre un înger şi un drăcuşor, care găsesc tot timpul motive de ceartă. Cu timpul, ea conştientizează cât de mult s-a ataşat de ei şi că prezenţa lor îi oferă alinare şi sprijin, iar replicile lor îi aduc (aproape) mereu un zâmbet pe buze. Devin o parte din familia pe care şi-a dorit-o când era în viaţă.
„Până acum nu m-au ajutat cu nimic, afurisiţii ăştia se cunosc încă de pe când erau în viaţă şi se pare că au multe de împărţit. După câtă pasiune pun în înfruntările lor, bănuiesc că au fost amanţi. Dar să nu trag concluzii pripite.”
Continuare: http://palarisme.ro/chef/carti/76-car...
Sărbătorile mi-au mâncat vacanţa, musafirii şi rudele timpul liber, dar, printre picături, am reuşit să citesc câteva cărţi. M-am încăpăţânat să termin romanul în aceeaşi zi în care l-am început (adică ieri), indiferent de oră, pentru că abia m-am convins să îl las din mână când auzeam uşa de la intrare cum se deschide şi pe mama cum mă strigă să cobor şi să-i întâmpin pe X şi pe Y (sper că ei nu vor citi recenzia, dar vizita nu a picat într-un moment oportun), când eu muream de nerăbdare să văd ce se mai întâmplă cu Oriana şi plapuma refuza să se desprindă din îmbrăţişarea în care o ţinusem prizonieră cel puţin o oră.
Oriana este o tânără de 19 ani, o rebelă plină de surprize, o fire vulcanică şi o persoană care îşi doreşte să aibă o familie, să se simtă în siguranţă şi ocrotită, chiar dacă este nevoită să ia câteva decizii egoiste pentru a-şi îndeplini visul şi să îi rănească pe cei pe care îi iubeşte.
„El luă disperarea cu care mă agăţam de el drept dragoste, dar tot aşa o interpretam şi eu. Credeam că îl iubesc nebuneşte, când de fapt nu era vorba decât de nevoia mea patologică de siguranţă, de apartenenţa la o familie.”
În ziua nunţii, Oriana moare într-un accident. Viaţa nu îi trece prin faţa ochilor, nu păşeşte cu teamă prin tunel, până când ajunge la lumină. Ea este specială. Ea este deosebită. Şi se întoarce în Chaos (lumea noastră), ca recuperator de suflete (recuperatorum), după ce este instruită de un reprezentant al Raiului şi studiată cu amuzament de un trimis din partea Iadului, care îi distrage atenţia şi o face să fie neatentă la regulile şi instrucţiunile îngerului. Nu cel mai bun început pentru noua ei viaţă, nu?
Cum recuperatorii au nevoie de puţină îndrumare (fie că sunt sfaturi, remarci usturătoare la vestimentaţie sau cineva cu care să vorbească), Oriana primeşte două ajutoare, doi salvatorem: pe Ama, blândă şi blajină, îngerul care o linişteşte şi îi oferă alinare („M-am dezumflat ca un balon sub influenţa cuvintelor ei. Nu ştiu cum naiba făcea, că păreau acompaniate de o muzică de harpă cântată de nişte amoraşi durdulii lenevind pe nori pufoşi. Vocea ei era cel mai eficient tranchilizant.”) şi Abel, şmecheraşul drăcuşor, mereu pus pe glume, care o face pe Oriana să conştientizeze că limita dintre Bine şi Rău nu este mereu atât de vizibilă pe cât ne-am dori şi de multe ori o trecem fără să ne dăm seama („Sau poate că mă obişnuisem atât de mult cu el, încât uitasem cine era şi de unde venea. Mă deprinsesem a convieţui cu discipolul diavolului. Îl aclimatizasem. Partea proastă în toată povestea asta e că la un moment dat obişnuinţa cu răul, orice chip ar avea el, ajunge să-i confere legitimitate.”).
Relaţia/Camaredenia/Legătura dintre Ama şi Abel este delicios conturată de autoare. Cum ei trebuie să stea 24/24 cu Oriana, tânăra recuperatoare are momente când ar vrea să fugă şi să nu mai fie martora discuţiilor nesfârşite dintre un înger şi un drăcuşor, care găsesc tot timpul motive de ceartă. Cu timpul, ea conştientizează cât de mult s-a ataşat de ei şi că prezenţa lor îi oferă alinare şi sprijin, iar replicile lor îi aduc (aproape) mereu un zâmbet pe buze. Devin o parte din familia pe care şi-a dorit-o când era în viaţă.
„Până acum nu m-au ajutat cu nimic, afurisiţii ăştia se cunosc încă de pe când erau în viaţă şi se pare că au multe de împărţit. După câtă pasiune pun în înfruntările lor, bănuiesc că au fost amanţi. Dar să nu trag concluzii pripite.”
Continuare: http://palarisme.ro/chef/carti/76-car...
April 19, 2017
Ei bine, asta a fost o aventură pe cinste. Am adorat personajele. Acțiunea a fost mai simplă, să îi zic așa, dar ținând cont că e un prim volum, poate fi considerat o introducere.
Și acum îmi pare rău că nu îs acasă și că nu am volumul 2 la mine.
Și acum îmi pare rău că nu îs acasă și că nu am volumul 2 la mine.
March 14, 2016
Mulțumesc, Quantum Publishers pentru carte!
Oriana, o tânără de aproape 19 ani, crescută de o mătușă, moare chiar la propria nuntă. Devine recuperatoare, ajutand oamenii aflați în nevoie. Are un ceas care îi da indicații de Gps privind locul celor în nevoie.
Se transforma în altă persoană, este altruistă, empatica, sensibilă la suferințele oamenilor. Este însoțită de doi îngeri, unul care e de partea binelui, celălalt de partea răului.
Mă bucur ca nu am amânat citirea acestei cărți. Doar astfel am putut descoperi stilul autoarei, concis, clar, inteligent și de multe ori plin de umor de calitate. Fiecare cuvânt e pus acolo unde trebuie pentru a întreține cititorul în această poveste incredibila.
Consider ca această carte trebuie citită de oricine, indiferent de gusturile literare pentru ca are de toate: acțiune cat cuprinde, personaje bine definite, suspans, umor și ironie.
Tocmai i-am acordat 5 steluțe binemeritate aici. De abia aștept să citesc și continuarea ei, Chaos. A vorbi despre acest roman pare cumva inutil deoarece doar prin citirea rândurilor lui cititorul poate face cunoștință cu lumea specială construită de Theo Anghel, o lume aparent fantezistă dar care e una atât de posibilă, reală, plină de viață, într-o alertă continuă.
Mela Ruja Diaconu
14.03.2016
Villarrobledo
Oriana, o tânără de aproape 19 ani, crescută de o mătușă, moare chiar la propria nuntă. Devine recuperatoare, ajutand oamenii aflați în nevoie. Are un ceas care îi da indicații de Gps privind locul celor în nevoie.
Se transforma în altă persoană, este altruistă, empatica, sensibilă la suferințele oamenilor. Este însoțită de doi îngeri, unul care e de partea binelui, celălalt de partea răului.
Mă bucur ca nu am amânat citirea acestei cărți. Doar astfel am putut descoperi stilul autoarei, concis, clar, inteligent și de multe ori plin de umor de calitate. Fiecare cuvânt e pus acolo unde trebuie pentru a întreține cititorul în această poveste incredibila.
Consider ca această carte trebuie citită de oricine, indiferent de gusturile literare pentru ca are de toate: acțiune cat cuprinde, personaje bine definite, suspans, umor și ironie.
Tocmai i-am acordat 5 steluțe binemeritate aici. De abia aștept să citesc și continuarea ei, Chaos. A vorbi despre acest roman pare cumva inutil deoarece doar prin citirea rândurilor lui cititorul poate face cunoștință cu lumea specială construită de Theo Anghel, o lume aparent fantezistă dar care e una atât de posibilă, reală, plină de viață, într-o alertă continuă.
Mela Ruja Diaconu
14.03.2016
Villarrobledo
May 23, 2016
Interesanta carte! Un subiect surprinzător, doi salvatorem simpatici, dialoguri spumoase... Ce as mai putea spune? Acest volum mi-a placut!
Recenzia mea completa o găsiți aici: https://justreadingmybooks.wordpress....
Recenzia mea completa o găsiți aici: https://justreadingmybooks.wordpress....
June 2, 2016
Theo manuieste cu maiestrie cuvintele, tesand o poveste incredibila. Si cu toate ca personajele nu mi-au placut foarte mult (cu exceptia Orianei si a lui Marc), scriitura ei m-a captivat. Mi s-a parut originala, nu cred ca am mai citit ceva asemanator. Ce vei gasi: personaje complexe, descrieri bine construite si mult umor.
November 21, 2016
O carte minunata, superba, extraordinara, la fel ca si talentata ei autoare :) Bine, Theo!!!
April 15, 2017
De multa vreme nu m-a mai bucurat o carte asa de tare. Cu o limba ascutita, un stil muscator si personaje precum gogosile cu zahar din copilarie, dupa care iti lingi degetele. De departe, Anais e preferatul meu, chiar daca nu se afla in prim-plan. Intorsatura de situatie de la sfarsitul romanului reuseste cumva sa-ti aminteasca toate momentele triste pe care Theo le acopera cu glazura umorului si care ar fi trebuit sa te puna pe ganduri de prima data. Recomand sincer. Indiferent de genurile preferate, va fi o lectura placuta pentru oricine, iar acest aspect in sine e senzational, mai ales in ziua de astazi cand gusturile sunt atat de diverse si de incrancenate.
March 10, 2015
Povestea Orianei m-a dus într-o lume în care timpul s-a oprit,o lume în care nu e nevoie de lumină și căldură. Am fost acolo unde nimic nu era mai important decât acțiunea, personajele, suspansul și nevoia de a ști ce urmează? Ce se va întâmpla mai departe..m-au detașat total de rutina zilei.
Am ajuns să o îndrăgesc pe Oriana - recuperatorul de suflete, să trăiesc alături de ea toate experiențele și situațiile limită. Da, sunt o romantică, o sensibilă, iar Oriana a reușit să mă emoționeze, să-mi facă inima să bată cu putere. Am ajuns să o apreciez și să iubesc felul de a fi al Orianei, modul de a reacționa și atitudinea. Și da, sensibila din mine s-a recunoscut în Oriana: chiar dacă ea a primit misiunea de a salva, pentru mine este doar o dorin��a, iar dacă prin ceea ce sunt reușesc să salvez o inimă, mă declar fericită și mulțumită.
Fără a spune ceva din ce ar diminua plăcerea lecturii, vreau să felicit autoarea pentru modul în care a scris primul volum al seriei. Vreau să îi mulțumesc pentru faptul că a scris această carte exact așa cum a scris-o, perfect, pentru modul în care a știut să-mi pătrundă în suflet, pentru modul în care mă face acum să spun că.. ACESTA ESTE CEA MAI BUNĂ CARTE CITITĂ de mine din ultimii ani.
Mi-a plăcut atât de mult Întoarcerea..încât aș ruga autorul să o Întoarcă pe Oriana în viața cititorilor cât poate de mult! O voi primi întotdeauna cu plăcere, nerăbdare și curiozitatea mereu vie.
Revin și pe www.bookcaffe.wordpress.com cu o(mică)recenzie dacă cuvintele au de gând să se lase așternute.
Later Edit:
Recenzia pe blog:
"Oriana nu și-a cunoscut niciodată părinți, iar în ziua nunții povestea ei pare să se sfârșească fără a mai ocazia să se bucure de această nouă etapă: căsnicia. Deși povestea ei are un final neașteptat, crud și crunt pentru ceilalți, Oriana primește o nouă șansă, o nouă viața. O viața ca și recuperator de suflete, prin care să-și schimbe toate părerile despre oameni, viața și despre sine. O nouă șansă prin care să-și îndrepte atenția spre sufletul și adevăratele nevoi ale oamenilor din jur.
Iar de aici, povestea m-a purtat pe brațe, fără să mai țină cont de timp și spațiu. Am fost prinsă în mrejele ei, dar nici acum nu am părăsit povestea și pe Oriana. Dar nici nu vreau să o părăsesc, să uit sau să o tratez ca pe o altă carte citită. Nu, nu este doar o alta carte citită, este cea mai bună carte citită în ultimii ani. A intrat fără probleme în topul celor mai bune cărți citite în 2015. Și-a câștigat pe merit locul în top."
https://bookcaffe.wordpress.com/2015/...
Am ajuns să o îndrăgesc pe Oriana - recuperatorul de suflete, să trăiesc alături de ea toate experiențele și situațiile limită. Da, sunt o romantică, o sensibilă, iar Oriana a reușit să mă emoționeze, să-mi facă inima să bată cu putere. Am ajuns să o apreciez și să iubesc felul de a fi al Orianei, modul de a reacționa și atitudinea. Și da, sensibila din mine s-a recunoscut în Oriana: chiar dacă ea a primit misiunea de a salva, pentru mine este doar o dorin��a, iar dacă prin ceea ce sunt reușesc să salvez o inimă, mă declar fericită și mulțumită.
Fără a spune ceva din ce ar diminua plăcerea lecturii, vreau să felicit autoarea pentru modul în care a scris primul volum al seriei. Vreau să îi mulțumesc pentru faptul că a scris această carte exact așa cum a scris-o, perfect, pentru modul în care a știut să-mi pătrundă în suflet, pentru modul în care mă face acum să spun că.. ACESTA ESTE CEA MAI BUNĂ CARTE CITITĂ de mine din ultimii ani.
Mi-a plăcut atât de mult Întoarcerea..încât aș ruga autorul să o Întoarcă pe Oriana în viața cititorilor cât poate de mult! O voi primi întotdeauna cu plăcere, nerăbdare și curiozitatea mereu vie.
Revin și pe www.bookcaffe.wordpress.com cu o(mică)recenzie dacă cuvintele au de gând să se lase așternute.
Later Edit:
Recenzia pe blog:
"Oriana nu și-a cunoscut niciodată părinți, iar în ziua nunții povestea ei pare să se sfârșească fără a mai ocazia să se bucure de această nouă etapă: căsnicia. Deși povestea ei are un final neașteptat, crud și crunt pentru ceilalți, Oriana primește o nouă șansă, o nouă viața. O viața ca și recuperator de suflete, prin care să-și schimbe toate părerile despre oameni, viața și despre sine. O nouă șansă prin care să-și îndrepte atenția spre sufletul și adevăratele nevoi ale oamenilor din jur.
Iar de aici, povestea m-a purtat pe brațe, fără să mai țină cont de timp și spațiu. Am fost prinsă în mrejele ei, dar nici acum nu am părăsit povestea și pe Oriana. Dar nici nu vreau să o părăsesc, să uit sau să o tratez ca pe o altă carte citită. Nu, nu este doar o alta carte citită, este cea mai bună carte citită în ultimii ani. A intrat fără probleme în topul celor mai bune cărți citite în 2015. Și-a câștigat pe merit locul în top."
https://bookcaffe.wordpress.com/2015/...
March 4, 2016
De cum am citit prima pagina nu am putut-o lasa din mana,are un subiect fascinant,e antrenanta si te face sa te gandesti la ce se intampla cu sufletul dupa ce corpul moare.Modul cum credinta se imbina cu erezia,cum binele si raul lucreaza pe pamant,toate te tin strans in plasa,nu poti abandona cartea.Vrei cu ardoare sa stii daca binele triumfa,daca intradevar expresia,,scopul scuza mijloacele'' apleaca balanta spre bine sau rau,si cel mai important,daca facand lucruri bune,cei drept,marunte,poti schimba cumva lumea.
October 24, 2016
Nu inteleg cum de sunt si comentarii negative la aceasta carte.. poate unora pur si simplu nu le plac cartile bune :D
July 29, 2019
Recenzia completă o găsiți pe Fata din bibliotecă
Per total, acestă carte m-a fascinat. Și acest lucru nu se datorează doar faptului că sunt o devoratoare de cărți fantasy (plăcerea mea vinovată). Din punctul meu de vedere, această carte are tot ce îi trebuie pentru a satisface dorințele fiecărui cititor: umor (cât cuprinde!), suspans, incertitudine, acțiune, personaje bine conturate, ființe supranaturale. Și astea sunt doar câteva dintre ingredientele acestei povești reușite.
Cu toate că subiectul cărții nu este neapărat unic (singur ați mai dat peste cărți cu recuperatori de suflete, îngeri sau drăcușori), Theo Anghel a reușit să ocolească cu pricepere clișeele des întâlnite în cărțile care abordează acest subiect și să ofere poveștii o perspectivă unică. Acțiunea te ține cu sufletul la gură, dar îți oferă și moment de respiro cu fiecare scenă amuzantă în care Oriana dă frâu liber sarcasmului. Oho, și încă ce provizii de sarcasm și replici acide mai are!
Un alt lucru pe care l-am constatat în timp ce lecturam această carte și care m-a încântat nespus de mult este faptul că acest volum se citește foarte ușor, paginile se scurg fără să conștientizezi și ajungi la final, uimit și totodată dezamăgit că nu mai ai ce pagină să întorci. Trebuie să mărturisesc ceva: în ciuda faptului că acest volum mi s-a părut destul de light, am un sentiment că următoarele volume vor avea o atmosferă dark. Nu am primit spoilere cu privire la celelalte volume, pur și simplu acesta este sentimentul pe care mi l-a transmis acest volum.
În concluzie, vă recomand cu căldură volumul Întoarcerea, seria Am murit, din fericire și nu în ultimul rând, pe autoarea Theo Anghel. Mă bucură faptul că avem autori români contemporani atât de talentați. Acum mai rămâne doar să îi citim!
Per total, acestă carte m-a fascinat. Și acest lucru nu se datorează doar faptului că sunt o devoratoare de cărți fantasy (plăcerea mea vinovată). Din punctul meu de vedere, această carte are tot ce îi trebuie pentru a satisface dorințele fiecărui cititor: umor (cât cuprinde!), suspans, incertitudine, acțiune, personaje bine conturate, ființe supranaturale. Și astea sunt doar câteva dintre ingredientele acestei povești reușite.
Cu toate că subiectul cărții nu este neapărat unic (singur ați mai dat peste cărți cu recuperatori de suflete, îngeri sau drăcușori), Theo Anghel a reușit să ocolească cu pricepere clișeele des întâlnite în cărțile care abordează acest subiect și să ofere poveștii o perspectivă unică. Acțiunea te ține cu sufletul la gură, dar îți oferă și moment de respiro cu fiecare scenă amuzantă în care Oriana dă frâu liber sarcasmului. Oho, și încă ce provizii de sarcasm și replici acide mai are!
Un alt lucru pe care l-am constatat în timp ce lecturam această carte și care m-a încântat nespus de mult este faptul că acest volum se citește foarte ușor, paginile se scurg fără să conștientizezi și ajungi la final, uimit și totodată dezamăgit că nu mai ai ce pagină să întorci. Trebuie să mărturisesc ceva: în ciuda faptului că acest volum mi s-a părut destul de light, am un sentiment că următoarele volume vor avea o atmosferă dark. Nu am primit spoilere cu privire la celelalte volume, pur și simplu acesta este sentimentul pe care mi l-a transmis acest volum.
În concluzie, vă recomand cu căldură volumul Întoarcerea, seria Am murit, din fericire și nu în ultimul rând, pe autoarea Theo Anghel. Mă bucură faptul că avem autori români contemporani atât de talentați. Acum mai rămâne doar să îi citim!
April 10, 2017
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Oriana (minunat nume), o tânăra rebelă, pe care o cunoaştem în ziua nunţii ei. Era orfană, părinţii ei dispăruseră în împrejurări misterioase, dar crescuse înconjurată de iubire în casa mătuşii şi a verişoarei ei. Se căsătorea din dragoste (era convinsă că dragoste era ceea ce simţea faţă de Damir, altfel nu l-ar fi ales tocmai pe cel de care ştia că e îndrăgostită verişoara ei, nu-i aşa?!). Fatalismul sau destinul a făcut ca, înainte de a ajunge la biserică, deja îmbrăcată în rochia de mireasă, să se rezeme de o balustradă - care a cedat - şi s-a prăbuşit în gol, rămânând moartă pe loc!
"Acela a fost ultimul moment al vieţii mele. Al primei mele vieţi. M-am simţit smulsă din propriul trup şi ridicată cu o viteză ameţitoare (...) La un moment dat, m-am pomenit aruncată într-un deşert arid, plat ca în palmă. Iar nisipul, incredibil de fin, avea culoarea albă. Cristale ca de diamant luceau blând sub tălpile mele."
https://www.delicateseliterare.ro/int...
"Acela a fost ultimul moment al vieţii mele. Al primei mele vieţi. M-am simţit smulsă din propriul trup şi ridicată cu o viteză ameţitoare (...) La un moment dat, m-am pomenit aruncată într-un deşert arid, plat ca în palmă. Iar nisipul, incredibil de fin, avea culoarea albă. Cristale ca de diamant luceau blând sub tălpile mele."
https://www.delicateseliterare.ro/int...
October 17, 2016
Review-ul complet: https://ihuntbooks.wordpress.com/2016...
Putin dezamagita! Mi-am pierdut cheful sa ma apuc de vol. 2. E prea descriptiva, te pierzi de multe ori in detalii inutile care nu vizeaza zbuciumul interior al Orianei sau noul statut - lucru care nu e surprins cum trebuie (dupa parerea mea). Mi-ar fi placut mai mult dialog si mai multa actiune, care sa sublinieze de fapt viata de recuperator. Nota mea, 2.5
Putin dezamagita! Mi-am pierdut cheful sa ma apuc de vol. 2. E prea descriptiva, te pierzi de multe ori in detalii inutile care nu vizeaza zbuciumul interior al Orianei sau noul statut - lucru care nu e surprins cum trebuie (dupa parerea mea). Mi-ar fi placut mai mult dialog si mai multa actiune, care sa sublinieze de fapt viata de recuperator. Nota mea, 2.5
October 14, 2015
Un fantasy care a reusit sa imi aduca aminte de cele mai bune serii citite de mine (Instrumente Mortale, Georgina Kincaid etc) Ma bucur ca am avut ocazia sa pun manutele pe acest roman, astept cu nerabdare volumul 2. Recenzie mai pe lung in curand!
September 11, 2015
O carte de-o unicitate aparte.
January 23, 2016
O lectură tonică și sinceră, excesiv de sinceră.
Recenzia, în curând pe www.goodread.ro
Recenzia, în curând pe www.goodread.ro
February 3, 2021
M-a surprins plăcut, ii iau 2 stele pentru povestea de dragoste foarte previzibilă.
March 8, 2017
O carte ce merita citită,daca aveam 100 de stele ,ii dadeam,imi place modul de scriere al autoarei,ironie,sarcasm,glume....efectiv simți trăirile Orianei,treci si tu prin ce trece ea....❤️❤️❤️
Oriana moare in ziua nunții,devenid astfel o recuperatoare de suflete,ajutata de doi îngeri,unul bun si unul rau. Se trezește intr un apartament mizer,fara bani,acte,haine,mâncare.
Cu ajutorul vecinei ei,Mati,isi găsește un loc de munca bine plătit,iar cand nu muncește face acte caritabile.
La locul de munca da peste Marc,un tip care o zăpăcește,si el recuperator,dar care si-a pierdut îngerul bun.Cu toate ca încearcă sa stea cat mai departe de el,acesta o salvează de la moarte intr o misiune si incet ,incet devin amici.
Oriana moare in ziua nunții,devenid astfel o recuperatoare de suflete,ajutata de doi îngeri,unul bun si unul rau. Se trezește intr un apartament mizer,fara bani,acte,haine,mâncare.
Cu ajutorul vecinei ei,Mati,isi găsește un loc de munca bine plătit,iar cand nu muncește face acte caritabile.
La locul de munca da peste Marc,un tip care o zăpăcește,si el recuperator,dar care si-a pierdut îngerul bun.Cu toate ca încearcă sa stea cat mai departe de el,acesta o salvează de la moarte intr o misiune si incet ,incet devin amici.
March 11, 2017
http://rainy-days-and-books.blogspot....
Mi-a placut foarte mult primul volum si a facut o prima impresie minunata. Aveam nevoie urgenta sa citesc ceva usor si frumos in acelasi timp si am apucat in maini exact cu cartea potrivita.
Mi-a placut foarte mult primul volum si a facut o prima impresie minunata. Aveam nevoie urgenta sa citesc ceva usor si frumos in acelasi timp si am apucat in maini exact cu cartea potrivita.
September 3, 2018
Din păcate, stilul care m-a atras în prima carte a autoarei (prima care am descoperit-o eu), "Păcatele fiului" se regăsește și aici, însă într-o manieră mult mai puțin închegată, cu multe pasaje descriptive, contemplative care incetinesc ceea ce ar putea să fie un roman extrem de interesant.
Ideile sunt acolo. Nu am vreun dubiu asupra talentului autoarei, sau asupra imaginației și umorului său. Dar, fie dintr-o incompatibilitate cu personajul principal, Oriana, pe care nu pot să spun că o înțeleg pe deplin, fie din cauza așteptărilor prea mari, această carte m-a dezamăgit.
Totuși, am început să citesc al doilea volum al seriei în speranța că firele acțiunii începute se vor aduna într-unul singur, care să permită cititorului să se concentreze asupra vieții Orianei ca recuperator, și mai puțin asupra unor subiecte adiacente.
Ideile sunt acolo. Nu am vreun dubiu asupra talentului autoarei, sau asupra imaginației și umorului său. Dar, fie dintr-o incompatibilitate cu personajul principal, Oriana, pe care nu pot să spun că o înțeleg pe deplin, fie din cauza așteptărilor prea mari, această carte m-a dezamăgit.
Totuși, am început să citesc al doilea volum al seriei în speranța că firele acțiunii începute se vor aduna într-unul singur, care să permită cititorului să se concentreze asupra vieții Orianei ca recuperator, și mai puțin asupra unor subiecte adiacente.
December 1, 2016
Theo Anghel este o scriitoare desavarsita. Are umor, scrie extraordinar de bine si te face sa nu mai poti lasa cartea din mana. Aceasta serie minunata, are o idee originala si pe care n-am intalnit-o in alte carti. Personajele sunt bine conturate, simtim ce simt si ele si putem sa ne identificam usor. Recomand din toata inima, sa incepeti aceasta carte si sa continuati cu seria intreaga! Este adorabila!
May 9, 2016
Recenzia cărții aici:
https://literarybook.wordpress.com/
https://literarybook.wordpress.com/
November 18, 2016
Am adorat cartea! <3.
June 29, 2021
Un roman care indeamna la meditatie asupra unor teme actuale si care creeaza dependenta folosind o reteta echilibrata de actiune, umor si personaje interesante.
September 21, 2016
Mă gândesc la faptul că fiecare dintre noi s-a întrebat, cel puțin o dată, cum o fi de partea cealaltă, în lumea de Dincolo, la granița dintre bine și rău. Acolo, unde ne sunt puse în balanță toate lucrurile pe care le-am săvârșit pe vremea când încă eram în viață. Fie ele, bune sau rele. Oare suntem conștienți cu adevărat de ceea ce ne va rezerva destinul în acel moment decisiv? Ne acceptăm viitorul loc în care sufletul ni se va "odihni", fără a ne împotrivi, sau considerăm că încă putem alege, indiferent de ceea ce am făcut în viața anterioară? Oare poate exista cu adevărat o cale de mijloc, să nu trecem nici pragul Raiului, nici pe cel al Iadului, și să primim o a două șansă de a ne întoarce înapoi, chiar cu riscul de a ne pierde propria identitate și pe cei dragi nouă?
"Îmi plăcea să fiu fată și aș fi fost în continuare dacă nu aș fi murit. Acum sunt un recuperator. Unul dintre cei mulți. Mă rog, prin cercurile înalte - la propriu - prin care mă învârt, ni se spune recuperatorum, dar nu m-am prăpădit niciodată după latină. Vă întrebați cum de sunt moartă și totuși vă povestesc despre mine? Dacă tot ne-am așezat comozi, s-o iau cu începutul."
Ei bine, personajul principal ajunge în acel loc, în ziua care trebuia să reprezinte una dintre cele mai minunate momente din viața oricărei femei. Tânăra Oriana, în vârstă de numai 19 ani, își găsește sfârșitul tragic chiar în ziua nunții sale atunci când, rezemându-se de o balustradă din încăperea bisericii, care cedează între timp, cade că secerată la pământ. Oare Astrid, una dintre bunele sale prietene, să-i fi citit moartea în cărți și să nu fii avertizat-o de primejdia ce o aștepta sau vederea miresei de către viitorul soț, înainte ca ceremonia să înceapă, i-a adus acel ghinion de care se vorbește încă din vremuri străvechi?
Oricare ar fi fost însă motivele Celui de Sus, în urma acestei "treceri", puștoaica noastră rebelă nu mai este aceeași persoană care era înainte ca acest eveniment să se întâmple. Se trezește brusc în fața unui șir lung de oameni "împietriți", fără vlagă, din care, la fel cum a pățit și ea, viața s-a scurs rapid, fie că erau conștienți de asta sau nu. La unii, chiar înainte ca ea să înceapă.
"...am aflat că urma să mă întorc în Chaos, așa numea Amadeus tărâmul locuit de cei vii, unde voi începe o viață cu totul nouă. Una în care eu voi fi ultima dintre grijile mele, o viață dedicată recuperării sufletelor."
Astfel că, neavând încotro, se așează repede după ultimul ins, pentru a termina mai repede și să nu-i ia careva locul, deoarece lumea continua să tot vină, fiind parcă pregătiți pentru soarta ce o vor avea, odată ce vor intra pe una dintre cele trei uși. Stânga era pentru Iad, dreapta pentru Rai, iar cea din mijloc, deși părea la fel de banală ca și celelalte, era mult mai mult de atât. Era destinată celor cu un har special, celor care mai aveau o șansă de a se întoarce în Chaos (lumea noastră) și să facă ceva pentru salvarea lor.
" 'Ce le-o trebui gândacilor ăstora aripi?' m-am pomenit întrebându-mă.
Abel a pufnit către mine.
- Gândacii au aripi așa cum voi aveți creier. Nu le folosesc la nimic.
Era prost dispus și n-aveam deloc chef de toanele lui. L-am ignorat. M-am trezit de-a binelea și m-am întrebat cât o fi ceasul.
- E nouă, mi-a răspuns Ama, prompt.
Am înclinat capul spre ea, a admirație.
- De ce nu poți fi și tu ca ea? l-am tachinat pe drăcușor.
- Oh, geez! Mă întreb de ce? mi-a întors-o afurisitul, zâmbind sarcastic."
Odată aflată de partea cealaltă a ușii din mijloc, Oriana îi cunoaște pe Amadeus, unul din reprezentanții Binelui, și pe Malorum, la polul opus. Personajul din urmă nu face decât să se joace cu mintea fetei, zăpăcind-o și deviindu-i gândul de la explicațiile și instructajul prezentate de cel dintâi. Singurele frânturi de cuvinte pe care tânăra reușește să le prindă atestau că ea este un recuperatorum acum, adică un recuperator de suflete, și că va reveni în lumea ei.
Deasemenea, nu se va întoarce singură, ci împreună cu doi îngeri: Ama, partea bună de Sus, care o va sfătui și o va atenționa când o va lua pe căi greșite, și Abel, unul din drăcușorii celui de Jos, acesta influențându-i gândurile spre lucruri rele, îndemnând-o, de multe ori, chiar să le pună în aplicare. Cei doi salvatorem o vor îndruma în așa fel încât să aleagă calea cea corectă: lumina sau întunericul. Dar dacă există și o altă variantă, una mult mai de temut care poate aduce sfârșitul și mai aproape, una în care nici binele, nici răul să nu îi guverneze pașii, va pleca pe acest drum sau va lupta pentru un echilibru între părțile implicate?
"Până acum nu m-au ajutat cu nimic, afurisiții ăștia se cunosc încă de pe când erau în viață și se pare că au multe de împărțit. După câtă pasiune pun în înfruntările lor, bănuiesc că au fost amanți. Dar să nu trag concluzii pripite."
Găsindu-se aruncată înapoi în București, într-un apartament sărăcăcios, murdar, nearisit și infect, fără mâncare, cu o saltea ruptă și plină de vietăți pe post de pat, îmbrăcată doar în niște zdrențe, nevând alte haine la dispoziție, și fără nimeni la care să apeleze pentru ajutor, Oriana este nevoită, pentru prima dată în viață, să facă față singură tuturor lucrurilor de care se îngrijeau până în acel moment cei din jur. Orfană de ambii părinți și toată viața răsfățată, fire năzdravană și plină de egoism, aceasta nu se gândea vreodată că va ajunge aici.
Tot ce avea cândva, pare acum doar un vis frumos și fantezist, fiind în plină antiteză cu acest coșmar, îngrozitor de real, ce o încearcă în aceste momente de cumpănă. Unde mai pui că, dacă vrea să-și trăiască viața ca recuperator de suflete și să nu dispară subit nici din aceasta, de data asta, pentru totdeauna, îi este interzis să spună cuiva ce este cu adevărat și să ia legătura cu cei pe care-i cunoștea odată.
Pe lângă toate acestea, Oriana primește și un ceas special care se activează doar atunci când o misiune este pe cale să înceapă. Mai puternică decât un om obișnuit, dar încă o începătoare, aceasta trebuie să se folosească de abilitățile primite și de instinct, pentru a putea salva sufletele celor care sunt pe muchie de cuțit și să aibă grijă ca autoritățile să nu-i descopere adevărata identitate, iar totul să se termine pentru ea, mai repede decât a început. De altfel, ceva nou se naște în sufletul ei, un altruism și o compasiune față de aproapele său, de care nu dispunea înainte, acum simțindu-se oarecum datoare să aibă grijă de toți din jur, nu doar de cei pe care este nevoită să-i salveze.
"...Amadeus [...] Mi-a pus mâna pe creștet și mi-a zâmbit pentru prima oară de când îl cunoscusem. N-aș putea să redau senzația de bine pe care am simțit-o când m-a atins. Era armonie, împăcare cu sine și cu ceilalți. Acceptare. Din palma lui se scurgea în trupul meu încordat însăși viața. Viața, așa cum probabil ar fi trebuit să fie dacă n-am fi pervertit-o noi, oamenii, și n-am fi redus-o la starea de simplă existență."
Bineînțeles că și cei ca Oriana trebuie să-și ducă cumva traiul, având nevoi ca orice om normal. Așa că, datorită vecinei sale, Mati, pe care o ajută să scape pentru ceva vreme de iubitul abuziv, obține un job la barul - restaurant unde lucra și aceasta. Între cele două începe să se înflorească o prietenie frumoasă, bazată pe încredere reciprocă și afecțiune, deși la început părea să nu ducă nicăieri această legătură.
În plus, apariția unui nou personaj în viața ei, client fidel al barului, recuperator de suflete și el, îi trezește sentimente contradictorii, uneori dorindu-i prezența în preajma sa și încercând să-i atragă atenția, alteori sperând ca Marc să se țină la distanță de ea, chiar dacă îi mai simțea lipsa. Din spusele salvatoremilor ei, acesta s-a dat de partea răului, nemaifiind în stare să-și vadă propriul înger bun, datorită lucrurilor negative pe care le-a săvârșit.
O lectură care-ți captivează iremediabil atenția, fiind scrisă într-o manieră cât se poate de originală, plină de mister și momente amuzante, datorate atât spiritului sălbatic al Orianei, cât și celor doi îngerași neastâmpărați, ce se ciondănesc cu fiecare ocazie, uneori exasperând-o la culme pe tânără. O lectură pe care n-o vei putea lăsa din mână, acțiunea desfășurându-se într-un ritm alert, ce nu-ți oferă șansa de a te plictisi vreo clipă. Lucrurile mici pot conduce spre ceva măreț, atunci când crezi în tine și te dăruiești pentru alții, fără nicio urmă de egoism.
Recenzie: http://shattering-words.blogspot.ro/2...
"Îmi plăcea să fiu fată și aș fi fost în continuare dacă nu aș fi murit. Acum sunt un recuperator. Unul dintre cei mulți. Mă rog, prin cercurile înalte - la propriu - prin care mă învârt, ni se spune recuperatorum, dar nu m-am prăpădit niciodată după latină. Vă întrebați cum de sunt moartă și totuși vă povestesc despre mine? Dacă tot ne-am așezat comozi, s-o iau cu începutul."
Ei bine, personajul principal ajunge în acel loc, în ziua care trebuia să reprezinte una dintre cele mai minunate momente din viața oricărei femei. Tânăra Oriana, în vârstă de numai 19 ani, își găsește sfârșitul tragic chiar în ziua nunții sale atunci când, rezemându-se de o balustradă din încăperea bisericii, care cedează între timp, cade că secerată la pământ. Oare Astrid, una dintre bunele sale prietene, să-i fi citit moartea în cărți și să nu fii avertizat-o de primejdia ce o aștepta sau vederea miresei de către viitorul soț, înainte ca ceremonia să înceapă, i-a adus acel ghinion de care se vorbește încă din vremuri străvechi?
Oricare ar fi fost însă motivele Celui de Sus, în urma acestei "treceri", puștoaica noastră rebelă nu mai este aceeași persoană care era înainte ca acest eveniment să se întâmple. Se trezește brusc în fața unui șir lung de oameni "împietriți", fără vlagă, din care, la fel cum a pățit și ea, viața s-a scurs rapid, fie că erau conștienți de asta sau nu. La unii, chiar înainte ca ea să înceapă.
"...am aflat că urma să mă întorc în Chaos, așa numea Amadeus tărâmul locuit de cei vii, unde voi începe o viață cu totul nouă. Una în care eu voi fi ultima dintre grijile mele, o viață dedicată recuperării sufletelor."
Astfel că, neavând încotro, se așează repede după ultimul ins, pentru a termina mai repede și să nu-i ia careva locul, deoarece lumea continua să tot vină, fiind parcă pregătiți pentru soarta ce o vor avea, odată ce vor intra pe una dintre cele trei uși. Stânga era pentru Iad, dreapta pentru Rai, iar cea din mijloc, deși părea la fel de banală ca și celelalte, era mult mai mult de atât. Era destinată celor cu un har special, celor care mai aveau o șansă de a se întoarce în Chaos (lumea noastră) și să facă ceva pentru salvarea lor.
" 'Ce le-o trebui gândacilor ăstora aripi?' m-am pomenit întrebându-mă.
Abel a pufnit către mine.
- Gândacii au aripi așa cum voi aveți creier. Nu le folosesc la nimic.
Era prost dispus și n-aveam deloc chef de toanele lui. L-am ignorat. M-am trezit de-a binelea și m-am întrebat cât o fi ceasul.
- E nouă, mi-a răspuns Ama, prompt.
Am înclinat capul spre ea, a admirație.
- De ce nu poți fi și tu ca ea? l-am tachinat pe drăcușor.
- Oh, geez! Mă întreb de ce? mi-a întors-o afurisitul, zâmbind sarcastic."
Odată aflată de partea cealaltă a ușii din mijloc, Oriana îi cunoaște pe Amadeus, unul din reprezentanții Binelui, și pe Malorum, la polul opus. Personajul din urmă nu face decât să se joace cu mintea fetei, zăpăcind-o și deviindu-i gândul de la explicațiile și instructajul prezentate de cel dintâi. Singurele frânturi de cuvinte pe care tânăra reușește să le prindă atestau că ea este un recuperatorum acum, adică un recuperator de suflete, și că va reveni în lumea ei.
Deasemenea, nu se va întoarce singură, ci împreună cu doi îngeri: Ama, partea bună de Sus, care o va sfătui și o va atenționa când o va lua pe căi greșite, și Abel, unul din drăcușorii celui de Jos, acesta influențându-i gândurile spre lucruri rele, îndemnând-o, de multe ori, chiar să le pună în aplicare. Cei doi salvatorem o vor îndruma în așa fel încât să aleagă calea cea corectă: lumina sau întunericul. Dar dacă există și o altă variantă, una mult mai de temut care poate aduce sfârșitul și mai aproape, una în care nici binele, nici răul să nu îi guverneze pașii, va pleca pe acest drum sau va lupta pentru un echilibru între părțile implicate?
"Până acum nu m-au ajutat cu nimic, afurisiții ăștia se cunosc încă de pe când erau în viață și se pare că au multe de împărțit. După câtă pasiune pun în înfruntările lor, bănuiesc că au fost amanți. Dar să nu trag concluzii pripite."
Găsindu-se aruncată înapoi în București, într-un apartament sărăcăcios, murdar, nearisit și infect, fără mâncare, cu o saltea ruptă și plină de vietăți pe post de pat, îmbrăcată doar în niște zdrențe, nevând alte haine la dispoziție, și fără nimeni la care să apeleze pentru ajutor, Oriana este nevoită, pentru prima dată în viață, să facă față singură tuturor lucrurilor de care se îngrijeau până în acel moment cei din jur. Orfană de ambii părinți și toată viața răsfățată, fire năzdravană și plină de egoism, aceasta nu se gândea vreodată că va ajunge aici.
Tot ce avea cândva, pare acum doar un vis frumos și fantezist, fiind în plină antiteză cu acest coșmar, îngrozitor de real, ce o încearcă în aceste momente de cumpănă. Unde mai pui că, dacă vrea să-și trăiască viața ca recuperator de suflete și să nu dispară subit nici din aceasta, de data asta, pentru totdeauna, îi este interzis să spună cuiva ce este cu adevărat și să ia legătura cu cei pe care-i cunoștea odată.
Pe lângă toate acestea, Oriana primește și un ceas special care se activează doar atunci când o misiune este pe cale să înceapă. Mai puternică decât un om obișnuit, dar încă o începătoare, aceasta trebuie să se folosească de abilitățile primite și de instinct, pentru a putea salva sufletele celor care sunt pe muchie de cuțit și să aibă grijă ca autoritățile să nu-i descopere adevărata identitate, iar totul să se termine pentru ea, mai repede decât a început. De altfel, ceva nou se naște în sufletul ei, un altruism și o compasiune față de aproapele său, de care nu dispunea înainte, acum simțindu-se oarecum datoare să aibă grijă de toți din jur, nu doar de cei pe care este nevoită să-i salveze.
"...Amadeus [...] Mi-a pus mâna pe creștet și mi-a zâmbit pentru prima oară de când îl cunoscusem. N-aș putea să redau senzația de bine pe care am simțit-o când m-a atins. Era armonie, împăcare cu sine și cu ceilalți. Acceptare. Din palma lui se scurgea în trupul meu încordat însăși viața. Viața, așa cum probabil ar fi trebuit să fie dacă n-am fi pervertit-o noi, oamenii, și n-am fi redus-o la starea de simplă existență."
Bineînțeles că și cei ca Oriana trebuie să-și ducă cumva traiul, având nevoi ca orice om normal. Așa că, datorită vecinei sale, Mati, pe care o ajută să scape pentru ceva vreme de iubitul abuziv, obține un job la barul - restaurant unde lucra și aceasta. Între cele două începe să se înflorească o prietenie frumoasă, bazată pe încredere reciprocă și afecțiune, deși la început părea să nu ducă nicăieri această legătură.
În plus, apariția unui nou personaj în viața ei, client fidel al barului, recuperator de suflete și el, îi trezește sentimente contradictorii, uneori dorindu-i prezența în preajma sa și încercând să-i atragă atenția, alteori sperând ca Marc să se țină la distanță de ea, chiar dacă îi mai simțea lipsa. Din spusele salvatoremilor ei, acesta s-a dat de partea răului, nemaifiind în stare să-și vadă propriul înger bun, datorită lucrurilor negative pe care le-a săvârșit.
O lectură care-ți captivează iremediabil atenția, fiind scrisă într-o manieră cât se poate de originală, plină de mister și momente amuzante, datorate atât spiritului sălbatic al Orianei, cât și celor doi îngerași neastâmpărați, ce se ciondănesc cu fiecare ocazie, uneori exasperând-o la culme pe tânără. O lectură pe care n-o vei putea lăsa din mână, acțiunea desfășurându-se într-un ritm alert, ce nu-ți oferă șansa de a te plictisi vreo clipă. Lucrurile mici pot conduce spre ceva măreț, atunci când crezi în tine și te dăruiești pentru alții, fără nicio urmă de egoism.
Recenzie: http://shattering-words.blogspot.ro/2...
March 6, 2024
O colegă mi-a recomandat cartea lui Theo Anghel și mi-a spus că autoarea respectivă este o maestră a literaturii fantasy, iar eu doar am zâmbit politicos și am șters-o pe ușă, evident că nu am timp pentru experimente de tip românesc atâta vreme cât biblioteca mea geme de somități ale acestui gen literar, iar la mine acasă ordinea și disciplina sunt foarte importante, scriitorii primesc bonuri de ordine și stau civilizați la coadă, fără măcar a le trece vreo secundă prin cap ideea de a sări peste rând.
A doua zi însă, colega mea a venit cu cartea lui Theo Anghel și cum m-a dibuit, cum mi-a înșurubat-o între degete, iar eu am zâmbit din nou politicos și am îngăimat ceva similar cu “sigur că, desigur, cum ajung acasă cum mă pun pe citit, cum altfel, doar știi că, desigur…” după care am folosit imediat aceeași ușă, cu viteză dublă față de ziua anterioară.
Am stat pe urmă vreo două zile tot gândindu-mă cam cât ar trebui să țin cartea ca să fie plauzibilă minciuna cum c-aș fi citit-o, iar acest efort intelectual m-a obosit în așa hal, încât am uitat cu desăvârșire de carte și m-am apucat de alte activități, sau poate că am adormit, chiar nu mai țin minte exact ce s-a întâmplat atunci.
Îmi era deci foarte clar că nu am deloc chef să citesc această carte, doar că această carte avea ea chef să fie citită, așa că la începutul lui iulie, când am îndesat în valiză romanele programate pentru concediu, am luat din greșeală și “Întoarcerea”, drept pentru care nu am mai avut ce să fac și m-am pus pe citit, măcar ca să știu ce să răspund în cazul în care colega mea mă va întreba ce părere am avut despre cine știe ce personaj obscur, pe care autoarea a avut bunăvoința să îl strănute pe o pagină oarecare.
Concluzii?
Excellent work, Theo Anghel! Iar personajul central, Oriana, este absolut adorabil, o fată care s-a reîntors din tărâmul umbrelor pentru a aduce echilibru acestei lumi și, din fericire pentru noi, s-a apucat de acest job în România (care include și stațiunea Mamaia), loc în care reparațiile morale și salvarea sufletelor colapsate chiar reprezintă o prioritate. Iar faptul că deocamdată este doar pură ficțiune, vă spun sincer că nu mă deranjează foarte mult, măcar avem un proiect pus pe hârtie...
http://www.bucurestifm.ro/2024/03/06/...
A doua zi însă, colega mea a venit cu cartea lui Theo Anghel și cum m-a dibuit, cum mi-a înșurubat-o între degete, iar eu am zâmbit din nou politicos și am îngăimat ceva similar cu “sigur că, desigur, cum ajung acasă cum mă pun pe citit, cum altfel, doar știi că, desigur…” după care am folosit imediat aceeași ușă, cu viteză dublă față de ziua anterioară.
Am stat pe urmă vreo două zile tot gândindu-mă cam cât ar trebui să țin cartea ca să fie plauzibilă minciuna cum c-aș fi citit-o, iar acest efort intelectual m-a obosit în așa hal, încât am uitat cu desăvârșire de carte și m-am apucat de alte activități, sau poate că am adormit, chiar nu mai țin minte exact ce s-a întâmplat atunci.
Îmi era deci foarte clar că nu am deloc chef să citesc această carte, doar că această carte avea ea chef să fie citită, așa că la începutul lui iulie, când am îndesat în valiză romanele programate pentru concediu, am luat din greșeală și “Întoarcerea”, drept pentru care nu am mai avut ce să fac și m-am pus pe citit, măcar ca să știu ce să răspund în cazul în care colega mea mă va întreba ce părere am avut despre cine știe ce personaj obscur, pe care autoarea a avut bunăvoința să îl strănute pe o pagină oarecare.
Concluzii?
Excellent work, Theo Anghel! Iar personajul central, Oriana, este absolut adorabil, o fată care s-a reîntors din tărâmul umbrelor pentru a aduce echilibru acestei lumi și, din fericire pentru noi, s-a apucat de acest job în România (care include și stațiunea Mamaia), loc în care reparațiile morale și salvarea sufletelor colapsate chiar reprezintă o prioritate. Iar faptul că deocamdată este doar pură ficțiune, vă spun sincer că nu mă deranjează foarte mult, măcar avem un proiect pus pe hârtie...
http://www.bucurestifm.ro/2024/03/06/...
January 10, 2022
N-ai cum sa nu adori ce scrie Theo! Fanii genului fantasy, cartea asta este pentru voi!😇
Sâmbăta seara am terminat Întoarcerea, dar nici nu am stat prea mult pe gânduri ca m-am si apucat de Chaos, volumul al doilea al seriei. De ce? Fiindcă deja voiam sa continui aventura! Parca simteam ca fix asa se va întâmpla si de aceea am tot amânat seria. Trebuie sa o am completa, in biblioteca, inainte sa ma apuc efectiv de citit.
V-ati intrebat vreodata ce se întâmplă atunci când mori? Treci printr-un tunel luminos? Ti se cântăresc faptele bune si cele rele? Oriana, o tânără de 19 ani, moare chiar in ziua nunti, doar ca ea nu este condusa spre Iad sau Rai, ci spre o ușă diferită. Ajunge înapoi pe pământ ca si recuperator de suflete. Alături de ea, și doua ajutoare: pe Ama, un înger blând, care, dintre toți, ea pare ca stie ce face si Abel, un dracușor cu limba ascuțită ce te face uneori sa uiti ca vine din Iad.
Theo le scrie atat de minunat, incat ajungi te atașezi de personaje și sa trăiești in același timp cu ele. Am râs la fiecare replica a lui Abel, dar si la conversatiile dintre el si Ama. Nu ai cum sa nu ii adori pe cei doi chiar daca par mai tot timpul ca vor sa se ia la bătaie.😂
Oriana e acel personaj care învață destul de repede, așa ca s-a adaptat la noua ei viață cum a putut ea mai bine. Am reușit să descopăr un caracter puternic in Oriana, iar dorinta ei de a-l ajuta pe Viorel și pe familia lui, oameni ai străzii, dar si multe alte persoane aflate la ananghie, m-a facut sa o iubesc si mai tare. Nu ai cum sa rămâi imparțial la această poveste, Theo arătându-ne si colturile nu prea frumoase ale lumii.
O! Sa nu uit de Marc.😏 Un recuperator misterios învăluit doar de întuneric, care, chiar daca nu a aparut prea des in acest volum, m-a cucerit cu momentele lui perfecte de a veni si de ai fi alaturi Orianei chiar cand avea cea mai mare nevoie de ajutor. 😍
Mai multe, va las pe voi sa descoperiți. Cert este că am adorat primul volum, iar acum ma voi întoarce la Chaos.🥰
Sâmbăta seara am terminat Întoarcerea, dar nici nu am stat prea mult pe gânduri ca m-am si apucat de Chaos, volumul al doilea al seriei. De ce? Fiindcă deja voiam sa continui aventura! Parca simteam ca fix asa se va întâmpla si de aceea am tot amânat seria. Trebuie sa o am completa, in biblioteca, inainte sa ma apuc efectiv de citit.
V-ati intrebat vreodata ce se întâmplă atunci când mori? Treci printr-un tunel luminos? Ti se cântăresc faptele bune si cele rele? Oriana, o tânără de 19 ani, moare chiar in ziua nunti, doar ca ea nu este condusa spre Iad sau Rai, ci spre o ușă diferită. Ajunge înapoi pe pământ ca si recuperator de suflete. Alături de ea, și doua ajutoare: pe Ama, un înger blând, care, dintre toți, ea pare ca stie ce face si Abel, un dracușor cu limba ascuțită ce te face uneori sa uiti ca vine din Iad.
Theo le scrie atat de minunat, incat ajungi te atașezi de personaje și sa trăiești in același timp cu ele. Am râs la fiecare replica a lui Abel, dar si la conversatiile dintre el si Ama. Nu ai cum sa nu ii adori pe cei doi chiar daca par mai tot timpul ca vor sa se ia la bătaie.😂
Oriana e acel personaj care învață destul de repede, așa ca s-a adaptat la noua ei viață cum a putut ea mai bine. Am reușit să descopăr un caracter puternic in Oriana, iar dorinta ei de a-l ajuta pe Viorel și pe familia lui, oameni ai străzii, dar si multe alte persoane aflate la ananghie, m-a facut sa o iubesc si mai tare. Nu ai cum sa rămâi imparțial la această poveste, Theo arătându-ne si colturile nu prea frumoase ale lumii.
O! Sa nu uit de Marc.😏 Un recuperator misterios învăluit doar de întuneric, care, chiar daca nu a aparut prea des in acest volum, m-a cucerit cu momentele lui perfecte de a veni si de ai fi alaturi Orianei chiar cand avea cea mai mare nevoie de ajutor. 😍
Mai multe, va las pe voi sa descoperiți. Cert este că am adorat primul volum, iar acum ma voi întoarce la Chaos.🥰
Displaying 1 - 30 of 41 reviews