„Lirica lui Petru Creția pendulează între rigoare și rafinament, iar cuvintele alese, reflexivitatea gravă, se alcătuiesc într-un ritual spectaculos, oficiat de un fin cunoscător al Cuvântului.“ (Ofelia Creţia)
Opera poetică a lui Petru Creția, poate prea puțin cunoscută, prezintă, în singularitatea și izolarea sa, un parcurs emblematic sub un arc temporal relativ scurt - din 1983, data pu blicării primului volum Poezia, Pasărea Phoenix, 1986 până în anul 1997, cu apariția volumului postum În adâncile fântâni ale mării – poemele Ofeliei C. Discursul poetic este continuu pe parcursul celor trei volume, ca o evoluție firească a experimentului inițial. Lirica sa pendulează între rigoare și rafinament, iar cuvintele alese, reflexivitatea gravă, se alcătuiesc într-un ritual spectaculos, oficiat de un fin cunoscător al Cuvântului. „Poezia lui Creția e totodată tensiune interioară a gândului pur cerebral, proiectând-o în perspectiva absolutului, a culti vării mitului și inițierii. Aspectul extatic, imnic, dar și incan tația și setea de taine ale sufletului și ale naturii o așază sub semnul orfismului“ (Gheorghe Grigurcu).
Un volum de poezii cel puțin interesant. Poezii despre sine și logos, despre lume și iubire, despre sine și renaștere. Unele mai ușor de parcurs, altele mai profunde, ce nasc întrebări existențiale.