Și noi dansam în plase de lumină și ace

by Emanuela Ignățoiu-Sora

„Emanuela Ignățoiu-Sora revine cu un volum puternic și introspectiv care propune o nouă fațetă a hipermasculinizatului motiv literar al crizei vârstei de mijloc. Femeia la 40 de ani nu disperă și nu se pierde într-o angoasă existențială egocentrică. Panica este disipată de nostalgia unor alte vârste, iar trecerea timpului, îmbătrânirea și inevitabila moarte generează mai degrabă curiozitate decât groază. Astfel, pragul vârstei de mijloc îi oferă poetei prilejul unor revelații. Într-un impresionant moment de luciditate, ciorchinele micilor regrete și frici personale este stors pentru a înțelege marile spaime colective. Criza acestei femei este fundamental legată de crizele lumii în care trăiește. Copilul pe care nu l-a avut și gândul la posteritate și la ce lasă moştenire generațiilor care vin sunt diferitele grade ale aceleiași mari meditații care planează deasupra întreg volumului: care e responsabilitatea noastră faţă de noi și față de cei alături de care trăim? Prin explorarea dimensiunii sociale, culturale și chiar politice a acestei aparente crize a vârstei de mijloc, Emanuela Ignățoiu-Sora construiește un portret al femeii la maturitate memorabil, care o diferențiază de majoritatea autorilor care au brodat în jurul acestei teme.” - Victor Cobuz

Genres: Poetry

70 pages, Paperback

First published January 1, 2025

Reviews

[Ioana · Rating 4 out of 5]

În noul volum de poezii semnat de Emanuela Ignățoiu-Sora - "Și noi dansam în plase de lumină și ace" - am regăsit o poezie matură, un mănunchi de sentimente ce dau speranță și trezesc nostalgie, ambele situații cu aceeași intensitate 🤍
"fericirea e posibilă, mamă,
nu e semn de nebunie"
Femeia la 40 de ani, America, dragostea sau amintirile copilăriei, acestea sunt câteva dintre temele cu care eul liric coase o lectură pozitivă și blândă 📝 Mai multe despre carte am scris într-un articol publicat pe blog ✍️

https://ciobanuldeazi.home.blog/2025/...

[Cristina Boncea · Rating 5 out of 5]

Textul de la pagina 18 reprezintă una dintre coroanele volumului: „despre toate aceste amintiri, cărora dacă le-ai da drumul, ar vâna ca tigrii pe străzi/tu nu poți să spui nimic, ești clasă privilegiată, taci”; putea fi la fel de bine scris de Lana del Rey, care a împlinit recent 40 de ani. Există o anumită putere de introspecție în această tipologie de femei: poete, așadar, veșnic între lumi, sărind dintr-o bulă a existenței în alta, ca zânele în flori. Emanuela este o astfel de zână, ne prezintă vernisajul ei întocmai.

Recenzie completă: https://cristinaboncea.com/2025/08/02...

[Ramona Boldizsar · Rating 5 out of 5]

https://ramonaboldizsar.substack.com/...
Mi-a plăcut enorm Clinamen (CDPL) și abia așteptam o nouă carte de poezie semnată de Emanuela Ignățoiu-Sora și așteptarea a fost satisfăcută pe deplin. Și noi dansăm în plase de lumină și ace este o carte care explorează memoria și prezentul prin ochii unei femei de patruzeci de ani. Nostalgia este desigur prezentă, dar nu contraproductivă sau sentimentală, ci mai degrabă roditoare și semnificativă. În locul acelei presiuni sociale sufocante, avem o voce plină de curiozitate și deschidere pentru ceea ce urmează. Funcționează, în acest sens, și ca o dărâmare a stindardului obișnuit: că femeia, după o anumită vârstă, intră în panică. Vârsta definitorie. Presiunea socială. Desigur, au trecut mai bine de cincizeci de ani de când Susan Sontag a scris eseul acela despre îmbătrânirea femeilor ca fenomen social, un eseu în care critică modul în care percepem și percepe societatea acest lucru (mai ales în raport cu bărbații). Desigur, din nou, că îmbătrânirea femeilor este în continuare un subiect de mare interes, mai ales printre persoanele mult atacate de sexism și misoginism (care oferă valoare morală unui fenomen natural, dependent complet de sex/gen, ceea ce este în continuare deranjant și pe alocuri chiar dezgustător). Cartea, deci, nu explorează o criză, ci mai degrabă o trecere potrivită prin viață cu neajunsurile și plăcerile ei, dar și cu neputințele intense resimțite azi din cauza tensiunilor (geo)politice constante și sufocante. Este în același timp o carte blândă și pe care o resimt ca pe un testament al trecerii prin viață, întâmplător la această vârstă, cu aceste amintiri, cu aceste sentimente și nostalgii, cu aceste neputințe și mici plăceri, cu această încredere și aceste certitudini mici înconjurate de incertitudini mari date de lumea haotică în care trăim. Mi-a plăcut mult și în întregime. Și am resimțit aceeași blândețe din Clinamen, ceea ce pentru mine a fost ca o reîntoarcere acasă. A fost sublimă și din punct de vedere stilistic.

În al patruzecilea an al vieții mele

am plecat în America.

Deșertul se întindea la picioare

ca o felină de munte

În drumul nostru trecuserăm pe lângă cartiere

arse de soare

piscine golite, pereți rămași în picioare

obiecte răpuse

ca după o explozie nucleară

tinerețea în urmă, pajiști netede, strălucitoare

imaculat era cuvântul pe care îl căutam

fața de masă pe care o întindeam duminica,

la prânz,

dar acum era în America mașinile zbârnâiau pe lângă noi:

Ford Mustang, Chevrolet Corvette, Plumouth, Barracuda

trebuia să tragem aer în piept, să ne facem curaj

prezentul în față

deșertul ca o cuvertură (pag. 11)

[Ion · Rating 5 out of 5]

Emanuela Ignatoiu-Sora și-a găsit o voce a ei, calmă, luminoasă, matură. Este mărturia cuiva care a trecut prin experiențele dureroase ale vieții și a reușit să se ridice deasupra lor, dansând "în plase de lumină și ace". Ema spune direct ce e de spus, fără nostalgii narcisiste sau experimente frigide, dar cu privirea clară și tandră. Volumașul - îl cuprinzi într-o mână - se citește dintr-o suflare și la sfârșit te îmbie parcă să-l deschizi din nou

[Mălina Maria · Rating 5 out of 5]

În ziua aceea și-a dorit să fie frumoasă
dorința ei nu avea nimic de a face cu corpul
un moment de perfecțiune – asta căuta
o zi luminoasă, pe o plajă rotundă și albă,
cu valuri mici, cu valuri mărunte, de tihnă

În ziua aceea și-a dorit să fie frumoasă.