Străvechea cetate „Z“, spun legendele perpetuate de ani, se ascunde în jungla braziliană. Învăluit într-o aură de mister, exploratorul Percy Fawcett pornește în căutarea ei. Timpul și spaţiul se multiplică, personajele și poveștile se amestecă într-un roman care sfidează genurile și convenţiile literare. Sebastian A. Corn se întoarce cu o carte recomandată tuturor celor pentru care a visa și a gândi sunt acţiuni esenţiale.
A publicat primele texte în 1993, într-o revistă de sci-fi care a suscitat pasiuni și controverse în anii 1990: JSF. La scurt timp după debut, a primit numeroase premii și mențiuni literare (aproape 40), dintre care cele mai importante au fost Premiul pentru Debut European la Euroconul de la Glasgow din 1995 și Marele Premiu al Editurii Nemira din 1997 pentru romanul Să mă tai cu tăișul bisturiului tău, scrise Josephine.
Sub pseudonimul "Patrick Herbert" a publicat, la comanda editurii Nemira, "Dune 7: Cartea brundurilor", o carte care se vroia plasată în universul Dune și care capitaliza pe loialitatea fanilor seriei Dune a lui Frank Herbert. Majoritatea cititorilor acestei cărți încă cred că această carte a fost publicată de unul din fiii lui Frank Herbert (Brian Patrick Herbert), însă, evident, acest Dune 7 nu are nici o legatură cu seria Dune (vezi interviul).
A publicat nuvele și povestiri în revistele JSF, Anticipația și Nautilus. A fost redactor-șef al revistei Nautilus și al unei pagini săptămânale de sci-fi în Curierul Național în 1995. A publicat cinci romane sub pseudonimul Sebastian A. Corn și alte trei sub alte nume. Pentru ultimul dintre romanele sale, Imperiul Marelui Graal, i s-a decernat premiul Vladimir Colin în 2006. În viața de zi cu zi, este chirurg toracic. În afara scrierilor literare, a publicat articole de medicină socială în revista Tinerama.
Genul de carte care se citește la masă, bîțîind din picior. Iar bunica: --- Nu mai citi la masă că-ți mănînci mințile! Și nu mai bîțîi din picior! Tu îndrepți spinarea frumos, pui cartea lîngă tine pe băncuță, mănînci ca un băiat educat. Iar cînd bunica se întoarce cu spatele mai tragi cu ochiul pe sub cot, să vezi pe unde au mai ajuns nebunii ceia din junglă.
Un SF romanesc surprinzator, intr-adevar. Bazat pe ideea expeditiilor lui Fawcett, autorul construieste o poveste in care Muribecca (faimosul "Oras Z" al lui Fawcett) devine centrul vietii unui explorator modern. Piperata cu notiuni politice, psihologice, de economie si cu un umor destul de negru, mi se pare a fi un succes. Este foarte lunga - la 800+ de pagini putini cititori au rabdare sa ii dea inainte, dar uneori putina rabdare si atentie in literatura iti ofera niste bogatii tare frumoase.
Am apreciat ideea și cunoștințele enciclopedice ale autorului (care fac, de altfel, ca orice conversație cu el să fie un adevărat deliciu). În rest, însă, cartea nu e deloc genul meu de literatură.
roman al lui Sebastian A. Corn începe cu o promisiune: Ne vom întoarce în Muribecca. Întinsă pe 800 de pagini, este o poveste despre toate: despre familie, iubire, istorie, aventură, credință, civilizație, cuvinte, prietenie, apocalipsă, renaștere, origine, moarte, mister, construcții și deconstrucții. Volumul este un roman al conflictelor, sau poate doar al opuselor, o poveste cu multe întrebări, o carte ce nu se adresează doar cititorilor de SF, ci și iubitorilor de aventură și celor care caută drumuri inițiatice, toată acțiunea fiind împletită cu un superb roman de idei.
Simplificată, povestea se rezumă la aventura familiei Perelman în jungla braziliană, unde legendele spun că se ascunde cetatea „Z”. Capul familiei, Vladimir, pornește pe urmele exploratorului care i-a fost inspirație, Percy Fawcett. Își duce soția, Marusia, și fiul cel mic, François, pe un sit arheologic din Brazilia. Aici, François se împrietenește cu un localnic, Kiauì, și cei doi pornesc într-o aventură prin iadul verde, până pe pământurile unui trib de care cei din zonă se tem. Ajuns pe teritoriul acestuia, lui François i se dezvăluie secrete care nu pot trăi decât în inima unei culturi încă necivilizate. Iar totul este marcat de „apocalipsa typo” – deformarea literelor și a sunetelor, simbol al involuției limbii în mediile digitale de socializare.
Unul din motto-urile cartii, vocea care bantuie: 'Till a voice, as bad as Conscience, rang interminable changes/ On one everlasting Whisper day and night repeated - so/ 'Something hidden. Go and find it. Go and look behind the Ranges -/ Something lost behind the Ranges. Lost and waiting for you. Go!/ So I went...' - Rudyard Kipling, The Explorer
Si cam da: 'Exploratorii astia au [...] un public-tinta redus: frustratii marilor orase.'
Viata intr-o batista: 'Nu luam din jur mai nimic, nu lasam in urma mai nimic, eram doar noi si padurea. Puneam manioc, culegeam fructe, prindeam peste, vanam tapiri, ne inmulteam doar cat trebuia si vorbeam putin [...] Ceilalti nu ne stiau.'
Nimic, nimic, nimic: 'Spui ca merg acasa [...] Urmele cui o sa le iau? Ce vanat o sa pandesc pe strazi? Ce fel de ploaie o sa aud, ce ierburi o sa miros, cum o sa mai sparg in dinti fructele de guarana?' 'Daca jungla dispare, nu mai ramane nimic pe pamant, nimic, nimic, nimic. Ce conteaza orasul Z, pe langa prapadul asta?'
Despre aventura si exploratori, despre jungla amazoniana si a trai in afara oraselor si, bineinteles, despre cuvinte. De parca nu era de ajuns ca oricum cuvintele nu spun exact ce vrem sa spuna ('François nu vazut ca vorbele nu ajung? Spus adevar, nu mintit niciun pic, dar adevar nu iesit chiar intreg.'), se intampla ceva cu literele care sunt pronuntate si scrise gresit chiar daca nu toti isi dau seama de asta ('V-am zis toate astea doar ca sa stim ce avem de facut, in caz ca nu ne mai intelegem deloc.', 'Radiourile, ziarele, telefoanele, televiziunile si internetul - toate merg ca dracu'. Traim apocalipsa typo.').
Inca o carte scrisa in stilul unic al dlui. Sebastian A. Corn. Daca merita citita? O, da. Si inca cum! De la primele pagini am avut un sentiment de familiaritate desi evident ca nu aveam habar de actiunea cartii si nici nu puteam intui ce se va inampla. Dar dl. Sebastian A. Corn are un stil grozav de a descrie detaliile, creand o atmosfera extrem de realista. Iar in ceea ce priveste personajele, e suficient sa spun ca e genul de carte in care plangi si razi alaturi de eroii ei. E greu sa incadrez romanul intr-un gen anume. Da, e de aventuri, e de calatorie, e despre destine de oameni dar si despre entitati (nu numai nepamantene dar complet din afara acestei lumi), extrem de non umane, dar nu mai putin veridice. Nu in ultimul rand, de remarcat trimiterile biblice si interpretarea originala a unui anumit pasaj din Vechiul Testament. O carte satisfacatoare din toate punctele de vedere.