• A fost sau n-a fost revoluție? • Ce regim avem? • De câți ani este nevoie pentruo democrație? • E România stat de drept? • De ce au apărut atâtea partide? • Cine-i de dreapta și cine de stânga? • Cum sunt reprezentate minoritățile? • Cât contează votul? • De ce unii merg la urne mereu,iar alții niciodată? • Ce-am decis la referendumuri? • Există vreun secret al reușitei în alegeri? • Cum ajungi la Cotroceni? • Care președinte a fost cel mai bun? • În ce fel devii, din simplu cetățean, prim-ministru? • Au fost toate guvernele la fel? • Cum plagiază miniștrii? • De ce ațipesc parlamentarii? • Ce putere are strada? • E prea multă sau prea puțină religie în viața politică? • Cât de influentă este presa? • Au făcut intelectualii ceva bun pentru țară? • Unde sunt antieuropenii? • De ce-i iubim pe americani și-i urâm pe ruși?
CRISTIAN PREDA este profesor de științe politice la Universitatea din București. A publicat mai multe volume despre evoluția gândirii politice românești, istoria liberalismului, sisteme electorale și politica postcomunistă. A tradus, de asemenea, în română autori precum Benjamin Constant, François Guizot, Alexis de Tocqueville, Raymond Aron sau Pierre Manent. La Editura Humanitas a coordonat colecția „Polis“, a publicat Mic dicționar de gândire politică liberală, în 2004, și De ce ațipesc parlamentarii? Și alte întrebări pestrițe despre politica românească, în 2020.
Pot intelege ca aceasta carte este destinata celor de 18 ani dar asta nu inseamna ca nu poti construi o argumentatie serioasa. Sa expediezi, rezolvi, Revolutia din 1989, cea care facut posibila democratia in Romania cu o fraza :
''Istoricii consemnează, totuşi, două mărturii preţioase, cea a Doinei Cornea, una dintre puţinele voci disidente din anii optzeci, şi cea a lui Corneliu Coposu, lider ţărănist care a reînfiinţat partidul lui Maniu şi Mihalache şi a cărui luciditate a fost recunoscută cvasiunanim abia după moarte. Şi Cornea, şi Coposu au considerat că revoluţia a fost veritabilă, dar că a fost confiscată. Altfel zis, pornită ca o revoltă a cetăţenilor din câteva mari oraşe, ea a sfârşit prin a fi acaparată de către un grup compus din activişti ai eşalonului secund al PCR şi din militari. Aceştia s-au înfăţişat ca „emanaţie" a revoluţiei, lăsând să se înţeleagă că ea nu a fost o mişcare anticomunistă, ci una împotriva lui Ceauşescu, liderul care ar fi „întinat idealurile socialiste", cum a afirmat Ion Iliescu, capul comitetului revoluţionar.''
Un profesor de stiinte politice poate sa lucreze si cu dovezi din sistemul politic. Spre exemplu prima pseudo Constitutie a Romaniei : Decretul Lege 2.
Poate era de bun simt sa analizeze cum Decretul Lege nr 2 din 27 decembrie 1989 a creat prin Articolul 6 ( În unităţile administrativ-teritoriale judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale se constituie consilii ale Frontului Salvării Naţionale, organe ale puterii locale, ierarhic subordonate Consiliului Frontului Salvării Naţionale. ) capturarea statului de catre FSN si inevitabilul perpetuu monopol administativ al PDSR-PSD in toate orasele Romaniei. Sa stim cum a inceput politicul de la firul ierbii.
Prin anii nouăzeci se spunea că, dacă în Polonia s-au scurs zece ani între apariţia sindicatului Solidaritatea şi organizarea primelor alegeri libere, dacă ungurii au trudit zece luni ca să scape de Jânos Kâdâr, dacă în Cehia au fost necesare zece zile pentru a face „revoluţia de catifea", românilor le-au fost de ajuns zece ore ca să-l răstoarne pe Ceauşescu. Butada elogia viteza schimbării de la noi. Mai târziu, comparaţia dintre fostele ţări comuniste sublinia, în cazul României, mai puţin repeziciunea, cât caracterul neaşteptat al revoluţiei. Unii l-au explicat printr-o... absenţă. Mai precis, ei afirmau că revoluţia a luat pe toată lumea prin surprindere, întrucât românii nu au avut, precum polonezii, cehoslovacii sau ungurii, grupuri masive de opozanţi şi de disidenţi care să pregătească schimbarea. Amploarea contestării fiind modestă, ea a fost compensată de o descătuşare bruscă şi violentă a energiilor.
Relevant și îndeajuns de concis încât sa cladeasca o bază dar și sa dea viața altor curiozități. Bine ar fi ca școala sa dedice loc și timp acestor întrebări ... fundamentale de altfel in formarea unui cetățean responsabil
Cartea e gîndită ca o suită de răspunsuri, de cel mult şapte-opt pagini fiecare, la întrebări punctuale care ne-au venit de multe ori pe buze, dar pe care n-am stat poate să le cercetăm mai îndeaproape, lipsiţi fiind de instrumentarul conceptual necesar; a făcut-o în schimb Cristian Preda, cu umor de multe ori, cu exemple unde era cazul, dar şi cu un minim de trimiteri la sfera politologiei, cît să nu exceadă totuşi posibilitățile unui cititor obişnuit. De pildă: A fost sau n-a fost revoluție? Ce regim avem? E România stat de drept? De ce au apărut atîtea partide? Cine-i de dreapta și cine de stînga? Cît de influentă este presa? Şi, desigur, întrebarea de pe coperta cărţii: De ce ațipesc parlamentarii? – una şugubeaţă în aparenţă, dar cît se poate de serioasă în fond. Citește mai mult: https://dilemaveche.ro/sectiune/carte...
M-am intersectat cu aceasta carte ca urmare a unei recomandari facute intr-o editie a podcastului Vorbitorincii. Subiectul mi s-a parut foarte important si interesant in contextul anului 2024 care ne aduce 4 randuri de alegeri (locale, europarlamentare, parlamentare si prezidentiale).
Cartea este scurta, sub 200 de pagini, si contine, dupa cum spne si titlul, 23 de intrebari despre politica din Romania. Subiectele sunt diverse si acoperitoare, incepand de la Revolutie, abordand cateva subiecte de baza (forma de guvernamant, o mica istorie a partidelor, o prezentare a ideologiilor etc) si ajugand pana la subiecte mai nuantate (proteste, religie, presa, plagiate si multe altele).
Toate aceste subiecte sunt tratate destul de echidistant (chiar prea mult uneori) desi pe alocuri am simtit dintre parerile personale ale autorului (Cristian Preda fiind fost membru al PDL si PMP si europarlamentar PDL). Am apreciat efortul de a prezentare faptele intr-un mod detasat si rece, dar mi-as fi dorit ca anumite momente sa fie scoase in evidenta si judecate ca atare.
Ca o concluzie, De ce atipesc parlamentarii[...] este in primul rand o carte foarte utila pentru oricine sub 40 de ani care poate nu a prins sau nu isi aduce aminte care a fost evolutia politica a tarii dupa Revolutie. In al doilea rand, este o trecere in revista cuprinzatoare si echidistanta a celor mai importante momente si subiecte din ultimii 35 de ani. Este o carte scurta care se citeste rapid, desi personal mi-as fi dorit ca unele subiecte sa fie tratate mai in detaliu, cu o explicatie mai amanuntita a cauzelor, contextului si consecintelor acestora.
Pe domnul profesor l-am auzit prima data in podcastul Cafeneaua filozofica(recomand) si mi s-a parut ca ideile lui sunt foarte pertinente, ceea ce m-a determinat sa citesc si cartea asta. Politica mioritica explicata foarte succint, pe intelesul tuturor. Singurul motiv pentru care nu o notez cu 5* este ca nu a fost mai lunga.😅
A fost o plăcere să citesc această carte. Este foarte accesibilă dpdv al informațiilor și creionează foarte bine tabloul politic românesc de după 1989 și până în 2020. Consider că ar trebui citită de orice om care vrea să dețină informații de bază legate de sistemul politic, partide, conducători și nu numai.
In Romania, stanga istorica s-a redefinit ca dreapta in contextul uzurparii pozitiei de catre FSN, care nu a inglobat in deceniul post-revolutionar, nici macar la fel de istoricul PSDR. Mi-am inteles o situatie personala, anume de ce ma consideram de dreapta dar ma simteam de stanga.
O lucrare excelentă, cu un stil de scris pe înțelesul tuturor. De altfel, Cristian Preda ne-a obișnuit cu stilul său direct și vertical de a analiza spectrul politic românesc.