What do you think?
Rate this book
Căutând fericirea
Aimée Moore își dorește să scape de controlul excesiv al părinților ei, așa că acceptă propunerea prietenei sale cele mai bune, Caroline, și pleacă împreună în America. Dincolo de ocean, fetele sunt așteptate de Seph, fratele mai mare al lui Caroline și Hades – motivul pentru care Aimée va învăța că a rămâne este, uneori, mai greu decât a pleca.
460 pages, Paperback
First published November 18, 2015
61 people are currently reading
827 people want to read
About the author
Teresa Wojcik
5 books244 followersTeresa Wojcik este autoare româncă de cărți romantice adresate tinerilor și nu numai.
Scrie de la vârsta de 16 ani și a debutat în regim independent la 18 ani cu Trilogia Căutând Fericirea, care a strâns peste 1 milion de citiri online în 2015, an în care a și fost publicată. Primul roman al trilogiei a fost clasat pe locul 2 în categoria Roman în topul publicului, organizat de redacția Bookaholic.
În 2016, Teresa a scris și publicat online romanul Răul Necesar, sub pseudonimul Adélaïde Dufrénoy, atingând pragul de 1 milion de citiri online în mai puțin de un an. În 2020, Răul Necesar a fost lansat tot sub pseudonimul Teresa Wojcik.
După ce a absolvit Facultate de Litere din București și Facultatea de Arte, cu specializarea în Regie de Film și TV, Teresa a urmat un Master în Producție de Film la University of Greenwich. A profesat internațional în domeniul media și în producția de film, iar acum se ocupă doar de scris, cărțile ei fiind publicate în continuare în regim independent.
Scrie de la vârsta de 16 ani și a debutat în regim independent la 18 ani cu Trilogia Căutând Fericirea, care a strâns peste 1 milion de citiri online în 2015, an în care a și fost publicată. Primul roman al trilogiei a fost clasat pe locul 2 în categoria Roman în topul publicului, organizat de redacția Bookaholic.
În 2016, Teresa a scris și publicat online romanul Răul Necesar, sub pseudonimul Adélaïde Dufrénoy, atingând pragul de 1 milion de citiri online în mai puțin de un an. În 2020, Răul Necesar a fost lansat tot sub pseudonimul Teresa Wojcik.
După ce a absolvit Facultate de Litere din București și Facultatea de Arte, cu specializarea în Regie de Film și TV, Teresa a urmat un Master în Producție de Film la University of Greenwich. A profesat internațional în domeniul media și în producția de film, iar acum se ocupă doar de scris, cărțile ei fiind publicate în continuare în regim independent.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 15 of 15 reviews
December 21, 2015
Căutând fericirea o consider una din surprizele literare ale anului. Întotdeauna plec pregătită la drum, dar în materie de lectură ador neprevăzutul şi personajele care au ceva aparte, să se joace cu mintea şi să transmită emoţia. Cartea de debut a autoarei Teresa Wojcik are un aer proaspăt presărat cu speranţă, iubire, dezamăgiri, vieţi complicate învăluite în mister, iar totul se petrece la New York. Pe lângă pasiunea cu care scrie autoarea, se poate remarcă dorinţa de a oferi mai mult cititorului şi pe măsură ce înaintează simţi că eşti parte componentă din carte.
Este perfectă pentru cei care vor să trăiască, dar trebuie să avertizez pe cei care sunt stricţi cu frazarea şi editarea textului. Teresa W. a publicat cartea din fonduri proprii şi a ales să nu apeleze la corectură din partea editurii din cauza costurilor suplimentare, dar promite să se revanşeze la următoarele două volume din trilogie. :)
http://literaturapetocuri.ro/cautand-...
Este perfectă pentru cei care vor să trăiască, dar trebuie să avertizez pe cei care sunt stricţi cu frazarea şi editarea textului. Teresa W. a publicat cartea din fonduri proprii şi a ales să nu apeleze la corectură din partea editurii din cauza costurilor suplimentare, dar promite să se revanşeze la următoarele două volume din trilogie. :)
http://literaturapetocuri.ro/cautand-...
March 1, 2022
Seria aceasta am primit-o cu împrumut de la o iubitoare de carte just like me, însă mă tem că nu o să continui și celălalte volume 🙄. Încă nu sunt hotărâtă, dar clar mi-am pierdut interesul pentru poveste și am sfârșit lectura cu ceva gust amar.
O avem în centru pe Aimee, o tânără studentă care încearcă să iasă de sub aripa autoritară și strictă a părinților, de care s-a săturat și cu care nu a fost de acord niciodată. Se decide astfel să se înscrie la un program Erasmus, de transfer al studenților, și, împreună cu cea mai bună prietenă, se mută pentru un an în Anglia, la un campus universitar.
Cele două sunt studente la artă, pasionate de frumos și sensibil și sunt entuziasmate că vor avea șansa să se specializeze în domeniu.
Stau în aceeași cameră în campus, cursurile sunt comune în mare parte, și totul pare ok, până apare în scenă fratele prietenei și prietenul fratelui prietenei 😁😉.
Ăsta ultimul e cel ce ne interesează, Hades pe nume și vine la pachet cu miștocăreală, îmbufneală, multă luptă interioară și frustrări o mie, pe care nu vrea să le cunoască nimeni. Pe la jumătate aflăm că este un dur și că participă la diverse lupte organizate, legale sau mai puțin legale, deși se desfășoară în incinta unor cluburi publice.
El este cel care a pus ochii pe Aimee, în sensul că ea este a mea, dar fac tot ce pot să nu o arăt niciodată, o tachinez constant și mă joc cu nervii ei non stop.... E genul de relație lasă-mă să te las / pleacă, dar ia-mă cu tine !!!
Se caută unul pe altul, își pun prietenii să se intereseze unul de altul, dar neagă cu desăvârșire orice mică afecțiune pentru celălalt.
M-a enervat la culme Hades și logica lui haotică prin care ne tot anunță că nu poate fi cu Aimee pentru că ea merită tot ce e mai bun și frumos în lume, dar nu el este cel ce îi poate oferi așa ceva. Dă cu pumnul în stânga și dreapta orice de câte ori vreun alt musculos îndrăznește să se uite măcar la Aimee, ca mai apoi să o avertizeze că respectivul nu e de nasul ei.
Simt că este ceva în trecutul lui care afectează gândirea asta bolnavă, dar până acum sunt furioasă pe ei, că sunt doi adolescenți cu nevoi și în toate cele aprox. 500 pag nu au reușit nici măcar o dată să se sărute!!!!!😱.
Cartea este un pic în toate direcțiile și am auzit că nu își revine prea mult în celălalte volume. Deci, sunt într-o mare dilemă cu lectura seriei.
2.5⭐
O avem în centru pe Aimee, o tânără studentă care încearcă să iasă de sub aripa autoritară și strictă a părinților, de care s-a săturat și cu care nu a fost de acord niciodată. Se decide astfel să se înscrie la un program Erasmus, de transfer al studenților, și, împreună cu cea mai bună prietenă, se mută pentru un an în Anglia, la un campus universitar.
Cele două sunt studente la artă, pasionate de frumos și sensibil și sunt entuziasmate că vor avea șansa să se specializeze în domeniu.
Stau în aceeași cameră în campus, cursurile sunt comune în mare parte, și totul pare ok, până apare în scenă fratele prietenei și prietenul fratelui prietenei 😁😉.
Ăsta ultimul e cel ce ne interesează, Hades pe nume și vine la pachet cu miștocăreală, îmbufneală, multă luptă interioară și frustrări o mie, pe care nu vrea să le cunoască nimeni. Pe la jumătate aflăm că este un dur și că participă la diverse lupte organizate, legale sau mai puțin legale, deși se desfășoară în incinta unor cluburi publice.
El este cel care a pus ochii pe Aimee, în sensul că ea este a mea, dar fac tot ce pot să nu o arăt niciodată, o tachinez constant și mă joc cu nervii ei non stop.... E genul de relație lasă-mă să te las / pleacă, dar ia-mă cu tine !!!
Se caută unul pe altul, își pun prietenii să se intereseze unul de altul, dar neagă cu desăvârșire orice mică afecțiune pentru celălalt.
M-a enervat la culme Hades și logica lui haotică prin care ne tot anunță că nu poate fi cu Aimee pentru că ea merită tot ce e mai bun și frumos în lume, dar nu el este cel ce îi poate oferi așa ceva. Dă cu pumnul în stânga și dreapta orice de câte ori vreun alt musculos îndrăznește să se uite măcar la Aimee, ca mai apoi să o avertizeze că respectivul nu e de nasul ei.
Simt că este ceva în trecutul lui care afectează gândirea asta bolnavă, dar până acum sunt furioasă pe ei, că sunt doi adolescenți cu nevoi și în toate cele aprox. 500 pag nu au reușit nici măcar o dată să se sărute!!!!!😱.
Cartea este un pic în toate direcțiile și am auzit că nu își revine prea mult în celălalte volume. Deci, sunt într-o mare dilemă cu lectura seriei.
2.5⭐
February 1, 2021
În momentul acesta stau și mă întreb, la modul cel mai serios, dacă am citit aceeași carte ca și restul lumii. Nu de alta, dar singurul motiv pentru care am terminat de citit prezentul roman a fost acela de a-mi demonstra că povestea nu are cum să devină din ce în ce mai absurdă până la final. Ah, cât de amarnic m-am înșelat.
Cei care consideră povestea dintre Hades și Aimee drept romantică, le recomand să caute definiția unei relații toxice. Cred că aceasta ilustrează cel mai bine situația dintre cei doi. Imaturi. Neasumați. Ea - naivă și visătoare, el - bipolari și cu probleme grave în ceea ce privește autocontrolul și setea pentru violența fizică. Schimbările bruște de comportament ale lui Hades au reușit să mă amețească și să-mi dea bătăi de cap. Cu Hades totul e "ori la bal, ori la spital".
Am avut mari așteptări de la cartea asta și cuvintele nu pot surprinde cu adevărat dezamăgirea profundă pe care o resimt. Cred că aș jigni telenovelele dacă aș asemăna povestea din roman cu un serial marca Televisa. Ce am descoperit în roman depășește cu mult imaginația umilă a scenariștilor de drame romantice.
Sinceră să fiu, nu cred că îi voi mai acorda o șansă volumului doi. Primul mi-a umplut stocul de dramă cât pentru toată viața. Singura mea curiozitate este legată de modul în care cei doi protagoniști ar reacționa în calitate de cuplu.
Cei care consideră povestea dintre Hades și Aimee drept romantică, le recomand să caute definiția unei relații toxice. Cred că aceasta ilustrează cel mai bine situația dintre cei doi. Imaturi. Neasumați. Ea - naivă și visătoare, el - bipolari și cu probleme grave în ceea ce privește autocontrolul și setea pentru violența fizică. Schimbările bruște de comportament ale lui Hades au reușit să mă amețească și să-mi dea bătăi de cap. Cu Hades totul e "ori la bal, ori la spital".
Am avut mari așteptări de la cartea asta și cuvintele nu pot surprinde cu adevărat dezamăgirea profundă pe care o resimt. Cred că aș jigni telenovelele dacă aș asemăna povestea din roman cu un serial marca Televisa. Ce am descoperit în roman depășește cu mult imaginația umilă a scenariștilor de drame romantice.
Sinceră să fiu, nu cred că îi voi mai acorda o șansă volumului doi. Primul mi-a umplut stocul de dramă cât pentru toată viața. Singura mea curiozitate este legată de modul în care cei doi protagoniști ar reacționa în calitate de cuplu.
February 4, 2020
Chiar acum am terminat primul volum din trilogie și tot ce pot să spun e :WOW. Ador faptul că nu e un roman clișeic in care personajele se întâlnesc, se îndrăgostesc și sfârșesc încă din primul volum împreună. Am straniul obicei de a citi finalul unei cărți atunci când pun mâna pe ea, de data aceasta am citit finalul ultimului volum căci aveam nevoie de o asigurare că totul va fi bine. După cum am citit undeva pe internet, Căutând fericirea nu este un roman de dragoste, este un roman despre dragoste, și sunt total de acord. Îmi place enorm de mult personajul Hades, chiar și numele îmi place, și îmi mai place faptul că nu ai grăbit deloc evenimentele, încetișor, încetișor toate se întâmplă. Cât despre Aimee, inocența ei îmi amintește de inocența Tessei din seria After, însă spre deosebire de Tessa, Aimee mi se pare puțin diferită și mult mai stăpână pe propriile decizii. Am dat cinci steluțe și abia aștept să citesc volumele doi și trei, chiar acum trec la volumul doi. Love❤️
December 17, 2024
4.5 ⭐
După 9 ani, am revenit la această trilogie și mă bucur mult că am făcut-o. Recitind-o acum, cu o minte de adult, unele impresii s-au schimbat, altele nu. Cartea se încadrează în Young Adult, în definitiv, fiind scrisă la vremea aceea, de o adolescentă. Este clar că nu pot să mai percep povestea așa cum am făcut-o la 14 ani, însă, părți bune sau negative, cartea asta (sincer, chiar autoarea) va rămâne printre preferatele mele, cel puțin când vine vorba de literatura românească.
În ciuda părerilor mai mult sau mai puțin pozitive de mai jos, cartea este superbă. Scrierea este ușoară și firul narativ se citește lejer. "Căutând Fericirea" abordează subiecte regăsite în viața de zi cu zi (dragoste, prietenie, frică de nou, familie), într-o manieră ușor de citit și înțeles, ba chiar relatable. Ținând cont de vârsta la care Tess a început această poveste, am cuvinte doar de admirație la adresa ei. O carte bine scrisă și cu o poveste de dragoste frumoasă care merită citită.
Romanul se învârte în jurul lui Aimée, o studentă care pleacă cu Erasmus în New York, departe de familia strictă din Anglia. Aimée... ei bine, acum mi-a plăcut mai puțin de ea, în special în prima parte a cărții. Mi s-a părut, sincer, că suferă de lipsă de atenție și că este mult, mult prea sensibilă. Și asta nu e doar părerea mea, ci și a personajelor. Pe parcurs, își revine din dorința, cel mai probabil involuntară, de a fi centrul atenției. Aici mă și autocritic deoarece mi-a adus aminte de mine în adolescență - fata timidă căreia îi este frică de nou, nu vrea să fie exclusă, dar nici să se implice prea mult, și care fără să vrea strică distracția altora 😅. Aimée, într-un final, se deschide mai mult și nu mai este la fel de speriată de lume, ia decizii inteligente privind fosta relație și actualele prietenii și interesele amoroase, deși mai are mult drum de parcurs până să evolueze ca personaj.
Apoi îl avem pe Hades, protagonistul masculin. Hades este sumbru, misterios, vulcanic, aparent nepăsător, însă cu o latură sensibilă, uneori poate chiar dulce. Oricât de mult m-au amuzat replicile lui și oricât de mult am iubit capitolele din perspectiva lui, atitudinea lui în prima parte a cărții m-a lăsat complet rece. Percepția lui față de femei m-a plesnit, efectiv, peste față. Nu îmi aduc aminte deloc această parte de când am citit prima dată cartea. Și ce mă dezamăgește cel mai tare e că sunt sigură că nu și-a schimbat părerea nici măcar după ce a cunoscut-o pe Aimée. Hades este genul ăla care se auto-compătimește, dar care totuși se crede mare și tare. Vrea și el atenția lui; știm deja că nu a avut parte de afecțiune și atenție din partea familiei lui.
Relația dintre cei doi protagoniști este un slow burn veritabil. Spoiler alert sau nu, vă anunț că nu este nici măcar un sărut între cei doi în acest volum, doar niște îmbrățișări, ținut de mână și tentative de sărut, și astea oricum foarte rare (le numeri pe degetele de la o mână). Însă, ceea ce te face să chicotești și să dai din picioare ca o copiliță sunt momentele "cuminți" dintre cei doi, care îi apropie din ce în ce mai mult. Afecțiunea pe care și-o poartă este vizibilă de pe lună, însă... *bateți tobele* ei nu observă asta, nici măcar când sunt aproape să se sărute... Adică, ce? 😂
Cel mai tare m-a scos din sărite Hades, care o ține constant pe a lui: „Lita merită mai mult”, „eu nu pot să îi ofer nimic, dar nu las nici pe altul să încerce”, „te uiți măcar la ea și îți dau un pumn”. Aimée se deschide în fața lui Hades despre familia ei, iar când e rândul lui să o facă, ghiciți ce? Nu o face. De ce? Pentru că nu e treaba lui Aimée. Hai că deja râd (dar de fapt vreau să îți dau una, Hades). Înțeleg că îi este greu să se destăinuie oricui, însă nu poți să ai pretenția ca Aimée să vorbească cu tine despre astfel de lucruri, iar tu să nu. Măcar dacă îi explica de ce nu poate să vorbească atât de mult de situația lui familială și o asigura că o va face atunci când se va simți pregătit. Așa scăpam de niște neînțelegeri puerile.
Finalul? Pe cât de heart-warming a fost să îi văd discutând sincer, deși încă codat, despre ce simt unul pentru altul, și să o văd pe Lita mergând la Hades pentru că pur și simplu avea nevoie de compania lui, pe atât de scâitor a fost să îi citesc învârtindu-se în jurul cozii chiar după ce au recunoscut unul față de celălalt, dar și față de ei înșiși, că țin mult unul la altul 🤦🏽♀️.
Oricât de mult a evoluat Aimée până în punctul respectiv, a devenit la fel de repede fata imatură de la început. Fuge de tot ce și-a dorit - o experiență studențească unică și o carieră - doar pentru că s-a îndrăgostit, ca să zic așa, în mare. Get your priorities straight, girl 🙄. Iar Hades nu e mai breaz, dar deja am scris prea multe și trebuie să adresez și subiectul „Caroline”. Însă vreau doar să zic atât, Hades îndrăgostit peste cap de Lita este absolut delicios. Vreau să văd in literatura contemporană mai mulți bărbați sinceri cu sentimentele lor.
Prietenia dintre Aimée și Caroline nu a fost, după părerea mea, niciodată o prietenie. Și, deși Caroline e făcută țap ispășitor pentru degradarea prieteniei lor, Aimée nu este mai puțin vinovată. Prietenia este un drum cu două sensuri, iar ambele fete nu conștientizează asta. Da, Caroline s-a distanțat, dar nici Aimée nu a încercat să lămurească lucrurile. A așteptat mereu ca inițiativa să vină din partea lui Caroline. Oricum, mi-a plăcut că Tess nu a ținut cu dinții de această prietenie pentru că, în realitate, de cele mai multe ori, prieteniile se răcesc, se strică și se pierd. Este un aspect firesc al vieții, mai ales în perioada adolescentină, și mă bucur să o văd reprezentată în această carte. Însă, exact cum zicea și în roman, atunci când pierzi ceva, mereu câștigi ceva. Asta e balanța universului.
După 9 ani, am revenit la această trilogie și mă bucur mult că am făcut-o. Recitind-o acum, cu o minte de adult, unele impresii s-au schimbat, altele nu. Cartea se încadrează în Young Adult, în definitiv, fiind scrisă la vremea aceea, de o adolescentă. Este clar că nu pot să mai percep povestea așa cum am făcut-o la 14 ani, însă, părți bune sau negative, cartea asta (sincer, chiar autoarea) va rămâne printre preferatele mele, cel puțin când vine vorba de literatura românească.
În ciuda părerilor mai mult sau mai puțin pozitive de mai jos, cartea este superbă. Scrierea este ușoară și firul narativ se citește lejer. "Căutând Fericirea" abordează subiecte regăsite în viața de zi cu zi (dragoste, prietenie, frică de nou, familie), într-o manieră ușor de citit și înțeles, ba chiar relatable. Ținând cont de vârsta la care Tess a început această poveste, am cuvinte doar de admirație la adresa ei. O carte bine scrisă și cu o poveste de dragoste frumoasă care merită citită.
Romanul se învârte în jurul lui Aimée, o studentă care pleacă cu Erasmus în New York, departe de familia strictă din Anglia. Aimée... ei bine, acum mi-a plăcut mai puțin de ea, în special în prima parte a cărții. Mi s-a părut, sincer, că suferă de lipsă de atenție și că este mult, mult prea sensibilă. Și asta nu e doar părerea mea, ci și a personajelor. Pe parcurs, își revine din dorința, cel mai probabil involuntară, de a fi centrul atenției. Aici mă și autocritic deoarece mi-a adus aminte de mine în adolescență - fata timidă căreia îi este frică de nou, nu vrea să fie exclusă, dar nici să se implice prea mult, și care fără să vrea strică distracția altora 😅. Aimée, într-un final, se deschide mai mult și nu mai este la fel de speriată de lume, ia decizii inteligente privind fosta relație și actualele prietenii și interesele amoroase, deși mai are mult drum de parcurs până să evolueze ca personaj.
Apoi îl avem pe Hades, protagonistul masculin. Hades este sumbru, misterios, vulcanic, aparent nepăsător, însă cu o latură sensibilă, uneori poate chiar dulce. Oricât de mult m-au amuzat replicile lui și oricât de mult am iubit capitolele din perspectiva lui, atitudinea lui în prima parte a cărții m-a lăsat complet rece. Percepția lui față de femei m-a plesnit, efectiv, peste față. Nu îmi aduc aminte deloc această parte de când am citit prima dată cartea. Și ce mă dezamăgește cel mai tare e că sunt sigură că nu și-a schimbat părerea nici măcar după ce a cunoscut-o pe Aimée. Hades este genul ăla care se auto-compătimește, dar care totuși se crede mare și tare. Vrea și el atenția lui; știm deja că nu a avut parte de afecțiune și atenție din partea familiei lui.
Relația dintre cei doi protagoniști este un slow burn veritabil. Spoiler alert sau nu, vă anunț că nu este nici măcar un sărut între cei doi în acest volum, doar niște îmbrățișări, ținut de mână și tentative de sărut, și astea oricum foarte rare (le numeri pe degetele de la o mână). Însă, ceea ce te face să chicotești și să dai din picioare ca o copiliță sunt momentele "cuminți" dintre cei doi, care îi apropie din ce în ce mai mult. Afecțiunea pe care și-o poartă este vizibilă de pe lună, însă... *bateți tobele* ei nu observă asta, nici măcar când sunt aproape să se sărute... Adică, ce? 😂
Cel mai tare m-a scos din sărite Hades, care o ține constant pe a lui: „Lita merită mai mult”, „eu nu pot să îi ofer nimic, dar nu las nici pe altul să încerce”, „te uiți măcar la ea și îți dau un pumn”. Aimée se deschide în fața lui Hades despre familia ei, iar când e rândul lui să o facă, ghiciți ce? Nu o face. De ce? Pentru că nu e treaba lui Aimée. Hai că deja râd (dar de fapt vreau să îți dau una, Hades). Înțeleg că îi este greu să se destăinuie oricui, însă nu poți să ai pretenția ca Aimée să vorbească cu tine despre astfel de lucruri, iar tu să nu. Măcar dacă îi explica de ce nu poate să vorbească atât de mult de situația lui familială și o asigura că o va face atunci când se va simți pregătit. Așa scăpam de niște neînțelegeri puerile.
Finalul? Pe cât de heart-warming a fost să îi văd discutând sincer, deși încă codat, despre ce simt unul pentru altul, și să o văd pe Lita mergând la Hades pentru că pur și simplu avea nevoie de compania lui, pe atât de scâitor a fost să îi citesc învârtindu-se în jurul cozii chiar după ce au recunoscut unul față de celălalt, dar și față de ei înșiși, că țin mult unul la altul 🤦🏽♀️.
Oricât de mult a evoluat Aimée până în punctul respectiv, a devenit la fel de repede fata imatură de la început. Fuge de tot ce și-a dorit - o experiență studențească unică și o carieră - doar pentru că s-a îndrăgostit, ca să zic așa, în mare. Get your priorities straight, girl 🙄. Iar Hades nu e mai breaz, dar deja am scris prea multe și trebuie să adresez și subiectul „Caroline”. Însă vreau doar să zic atât, Hades îndrăgostit peste cap de Lita este absolut delicios. Vreau să văd in literatura contemporană mai mulți bărbați sinceri cu sentimentele lor.
Prietenia dintre Aimée și Caroline nu a fost, după părerea mea, niciodată o prietenie. Și, deși Caroline e făcută țap ispășitor pentru degradarea prieteniei lor, Aimée nu este mai puțin vinovată. Prietenia este un drum cu două sensuri, iar ambele fete nu conștientizează asta. Da, Caroline s-a distanțat, dar nici Aimée nu a încercat să lămurească lucrurile. A așteptat mereu ca inițiativa să vină din partea lui Caroline. Oricum, mi-a plăcut că Tess nu a ținut cu dinții de această prietenie pentru că, în realitate, de cele mai multe ori, prieteniile se răcesc, se strică și se pierd. Este un aspect firesc al vieții, mai ales în perioada adolescentină, și mă bucur să o văd reprezentată în această carte. Însă, exact cum zicea și în roman, atunci când pierzi ceva, mereu câștigi ceva. Asta e balanța universului.
May 8, 2020
Excepțională!
September 15, 2024
N-am știut despre ce e, dar știam că vreau să o citesc pentru că-mi place mult cum scrie autoarea.
Concluziile mele:
- i-am iubit pe Hades și pe Aimèe (pe el un pic mai mult, de ce să mint?); chimia dintre ei a fost foarte fain realizată, de multe ori având senzația că îi am în fața ochilor
- am apreciat foarte mult că lucrurile între cei doi nu s-au petrecut pe repede înainte, ci în timp, prin diverse interacțiuni și momente
- mi-a plăcut aproape tot grupul lor de prieteni; n-au fost toxici - cu excepții - și au fost și amuzanți și de multe ori
- și acțiunea a fost ce trebuie; s-au întâmplat destul de multe, deci n-am avut timp să mă plictisesc
- scrierea a fost și ea plăcută, ușor de urmărit; am găsit și destul de multe citate faine
- am scăzut din notă pentru două motive: m-a enervat imaturitatea unor personaje (îmi venea să le dau cu ceva în cap) și minidrama din final (îi înțeleg rostul, dar mie nu mi-a trezit vreun sentiment pozitiv).
În concluzie, a fost cartea potrivită la momentul potrivit, fiind exact ce aveam eu nevoie în aceste zile.
Săptămâna viitoare încep categoric și următorul volum pentru că am nevoie de răspunsuri.
Concluziile mele:
- i-am iubit pe Hades și pe Aimèe (pe el un pic mai mult, de ce să mint?); chimia dintre ei a fost foarte fain realizată, de multe ori având senzația că îi am în fața ochilor
- am apreciat foarte mult că lucrurile între cei doi nu s-au petrecut pe repede înainte, ci în timp, prin diverse interacțiuni și momente
- mi-a plăcut aproape tot grupul lor de prieteni; n-au fost toxici - cu excepții - și au fost și amuzanți și de multe ori
- și acțiunea a fost ce trebuie; s-au întâmplat destul de multe, deci n-am avut timp să mă plictisesc
- scrierea a fost și ea plăcută, ușor de urmărit; am găsit și destul de multe citate faine
- am scăzut din notă pentru două motive: m-a enervat imaturitatea unor personaje (îmi venea să le dau cu ceva în cap) și minidrama din final (îi înțeleg rostul, dar mie nu mi-a trezit vreun sentiment pozitiv).
În concluzie, a fost cartea potrivită la momentul potrivit, fiind exact ce aveam eu nevoie în aceste zile.
Săptămâna viitoare încep categoric și următorul volum pentru că am nevoie de răspunsuri.
December 19, 2024
O carte care te trece prin toate stările,extrem de lunga și plictisitoare..Nu reușesc sa îmi dau seama ce a vrut autoarea sa facă, atat am reținut " a făcut clin din cap " și " gest simulacru".. Chiar îmi doresc ca al doilea volum sa fie mai scurt,antrenant și plin de lucruri bune și nu trase de par..M-am simțit ca și cum as fi văzut o telenovela veche a anilor 2000,în care nu se întâmplă mai nimic uau și tot speri ca va fi o poveste epica..Dar va înșelați,e o poveste trasa de par între doi oameni care nu știu ce vor,nu își arata sentimentele, sunt frustrați și asa mai departe..Cu greu îi dau 2 * !!
Read
September 29, 2023Știți cât de dor mi-a fost de o poveste de genul? Am adorat totul. Pur și simplu mi-a bucurat sufletul.
September 16, 2023
A fost surprinzator de bine scrisa. Actiunea poate fi catalogata ca fiind cliseica ( asta si voiam sa citesc) , dar, pentru ca redactarea este impecabila, creste in ochii cititorului cu siguranta. Nu cred ca am citit vreodata o carte romance cu un slow burn atat de mare, ceea ce mi a placut enorm si o mai scoate putin din tipar. Cea mai mare greseala ar fi fost sa nu fie in cele 2 perspective. Mi a placut cum aveam gandirea ambelor personaje, pentru ca altfel i as fi judecat mult mai aspru. Amandoi sunt dificili in situatii complet diferite, dar i am inteles in mare masura. Nu doar ca am fost ingaduitoare cu ei, am trait impreuna cu ei. Traseul prin care m a purtat autoarea a fost tumultos, dar necesar pentru empatia cititorului fata de actiune (cred ca ce vrea sa exprime scriitoarea poate fi rezumat in “graba strica treaba” si ea a reusit sa nu o strice deloc) . Ma asteptam sa se intample ceva rau la final sau sa fie un cliffhanger, dar nici nu pot spune ce a fost acel sfarsit. A fost, cred ca asta e tot. Nu intelegeam ce se intampla, imi puneam constant intrebarea “asta a fost tot?” si nu neaparat in nume de rau, doar nu ma asteptam. Norocul meu ca aveam volumul 2 la 3 metri distanta de mine si a fost usor sa vad ce va urma pt ca eram foarte confuza. Scriind acestea, imi dau seama de ce i am dat 5 ⭐️ (pare cliseica pana stai sa o analizezi putin). Poate sunt si influentata de faptul ca a venit la fix cu ce aveam eu chef sa citesc, dar nu asa judecam orice carte? Pana la urma, o recenzie este subiectiva si este influentata de starea noastra din acel moment.
April 15, 2020
Cel mai bun volum din cele 3 . Recomand.
April 12, 2016
Daca mai aveam stelute, nu ma opream doar la primele 5.
Daca ar mai fi avut pagini, de cartea asta nu m-as fi saturat vreodata
Vreau volumul 2, caci nu rezist mult fara sa stiu cum continua povestea Litei si a lui Hades..
Daca ar mai fi avut pagini, de cartea asta nu m-as fi saturat vreodata
Vreau volumul 2, caci nu rezist mult fara sa stiu cum continua povestea Litei si a lui Hades..
December 5, 2024
Dupa ce am citit aceasta serie, am zis ca nu o sa mai gasesc nicicand o poveste atat de buna ca asta; mi-a placut mult! Recomand! 5⭐️🔥🧡
Displaying 1 - 15 of 15 reviews