‘When Léon and Solange entered the church everyone was struck by the difference in height between them. Even though he was wearing heel inserts and held himself ramrod-straight, he still only came just above her shoulder. But no one was bothered by it…’
However, when their first child is born, Léon gradually shrinks by fifteen inches. This is repeated after their second child and his body — apart from one member — continues to shrink until he is little more than a Tom Thumb driving round the family apartment in a toy car…
Pascal Bruckner’s novel is a delightful fantasy that can also be read as a meditation on feminism, masculinity, marriage, parenting - and size.
Pascal Bruckner est un romancier et essayiste français, d'origine suisse protestante, né à Paris le 15 décembre 1948. Après des études au Lycée Henri IV à Paris, à l'université de Paris I et de Paris VII, et à l'Ecole pratique des hautes études, Pascal Bruckner devient professeur invité à l'Université d'Etat de San Diego en Californie et à la New York University de 1986 à 1995. Maître de conférences à l'Institut d'études politiques de Paris de 1990 à 1994, il collabore également au Monde et au Nouvel Observateur. Romancier prolifique, on lui doit Lunes de fiel - adapté à l'écran par Roman Polanski - Les Voleurs de beauté - prix Renaudot en 1997 - et plus récemment L'Amour du prochain (2005).
Pascal Bruckner is a French writer, one of the "New Philosophers" who came to prominence in the 1970s and 1980s. Much of his work has been devoted to critiques of French society and culture. He is the author of many books including The Tyranny of Guilt, Perpetual Euphoria and The Paradox of Love. He writes regularly for Le Nouvel Observateur.
O carte mititică, de citit în numai câteva ore. Povestea unui medic scund, Leon, căsătorit cu o femeie ceva mai înaltă decât el, Solange. Nu la mult timp după căsătorie, omul începe să se micșoreze, la propriu. Mini-romanul relatează aventurile lui, în calitate de bărbat care tot intră la apă. O lume liliputană, descrisă spumos, senzual, jucăuș. O carte numai bună când vrei să îți relaxezi mintea cu o poveste de dragoste simplă, dar nu tocmai previzibilă.
Μολονότι ευκολοδιάβαστο, η προσπάθεια του Μπρυκνέρ να καταδείξει την πτώση του κυρίαρχου φύλου μέσω της συγκεκριμένης αλληγορίας μοιάζει άσκοπη κι ατυχής. Η επιμονή του συγγραφέα να πλατειάσει μέσω της αναφοράς στην ιδιόμορφη σχέση του ήρωα με τη γυναίκα του θα μπορούσε να εμπεριέχει ισχυρότερες κορυφώσεις που δεν θα καθιστούσαν την αφήγηση μονότονη. Πρώτο έργο του συγκεκριμένου συγγραφέα, τα υπόλοιπα έργα του οποίου μοιάζουν πολλά υποσχόμενα και δεν θα λησμονηθούν να διαβαστούν εξίσου.
Υπέροχη, έξυπνη, αλληγορικότατη ιστορία που με έκανε να θυμηθώ τη μαγεία της τέχνης του μυθιστορήματος όταν αυτό που διαβάζουμε ενώ ξέρουμε ότι δεν είναι αλήθεια, δεν μας νοιάζει καθόλου γιατί είναι εκατό τα εκατό αληθινό για τους ήρωες της ιστορίας. Μου άρεσε ιδιαίτερα ο τρόπος που περιέγραφε ο πρωταγωνιστής την ομορφιά της γυναίκας του ως μικροσκοπικός άνδρας, και τον τρόπο που τον βοήθησε να επιβιώσει η γάτα του. Σε κάθε εμπειρία του ως πατέρας στην πιο μικρή του έκδοση μπορούσα να δω το πως βάλλεται ο ρόλος ενός πατέρα μέσα σε μία οικογένεια όταν δεν έχει ανθρώπινη μεταχείριση θέτοντας στην κυριολεξία την ύπαρξη του σε κίνδυνο. Το έχω δει να συμβαίνει σε κανονικού μεγέθους άνδρες και ας μην έχουν συρρικνωθεί. Αλλά όπως κατάλαβε ο πρωταγωνιστής, το πρόβλημα του δεν ήταν ότι συρρικνώθηκε αλλά το ότι παραιτήθηκε.
Книга в стиле Брюкнера - посвящена превращениям и приключениям человеческой плоти. Основная тема - насколько должен измениться человеческий облик, чтобы, во-первых, любящие тебя люди перестали считать тебя человеком (попутно ставится вопрос о границах любви), и, во-вторых, ты перестал считать себя человеком сам, а также - где в итоге искать себя самого, свою суть. Однозначных ответов не дается, как в любом хорошем художественном произведении, зато читается легко и интересно: можно прочитать как развлечение, а можно при желании и подумать.
What I love about Bruckner is the fact that he tells the main idea at the begginning of the book and then the consequences under a veil of mistery. It keeps you reading until you finish. The idea of the book is interesting and brought up with the help of fiction and comedy, which makes the reading very friendly and captivating in the same time. The deep ideas are brought up with the help of simplicity.
Când Léon şi Solange au intrat în biserică, toată lumea a fost frapată de diferenţa lor de înălţime, chiar dacă acesta purta tocuri şi stătea drept ca litera I. Şi aşa, la drept vorbind, abia de-i venea până la umăr. Lucrul însă nu deranja pe nimeni: nici pe credincioşii care se piteau după cărţile de rugăciuni, nici pe familia lui Solange. Şocase el contrastul, la început, dar de acum se ştersese în faţa calităţilor viitorului ginere. Era şi dovada deschiderii spirituale a unei femei care s-a îndrăgostit de un bărbat mai scund decât ea când, până în ziua aceea, cuplurile se alcătuiau exact invers. Mulţi vedeau în asta şi un semn bun: în sfârşit, superioritatea masculină fusese dată pe uşă afară. Iată că un bărbat mărunţel se putea căsători cu o uriaşă, o femeie coaptă putea râvni un băiat cu mult mai tânăr. Prejudecăţile trecutelor vremi se evaporau. Mai ales când soţul avea o ţinută tare mândră. Léon era un bărbat frumos, cu părul negru dat pe spate, după moda romantică. Cu ochii lui de un albastru cenuşiu, cu faţa prelungă şi buzele cărnoase, era demn de Solange, splendidă creatură planturoasă, o sclipitoare roşcată. Trecerea sa, pe aleea centrală, la braţul tatălui ei, cu decolteul impunător acoperit de crini şi cu spatele lat, bronzat, aproape gol, a trezit murmure de uimire. Până şi preotul a fost tulburat şi a trebuit să îşi coboare privirile pentru a putea continua slujba. La drept vorbind, Léon nu era chiar atât de scund. Un metru şaizeci şi şase e, totuşi, onorabil. Solange strica armonia cu acel un metru optzeci al ei. Ceea ce amorsa un contrast dat naibii. Numai că soţii transformaseră diferenţa în atu, ba chiar în semn al distincţiei.
[...]Αυτή τη φορά, ο Λεόν είχε μπει σε μια άλλη διάσταση: δεν είχε απλώς μικρύνει, είχε αλλάξει κόσμο. Για τη Σολάνζ, αυτό ήταν ένα σοκ: ο σύζυγός της λιποτακτούσε τη στιγμή που τον είχε περισσότερο ανάγκη.Πραγματικά, δεν είναι να υπολογίζεις στους άντρες![... ]
[...]Ηταν καιρός να σώσει ο ίδιος τον εαυτό του. Πώς δεχόταν τόσον καιρό να τον καταδιώκουν δίχως να αντιδρά; Χτες ξεπέρασε τον εαυτό του, γιατί να μην τον ξεπερνά κάθε μέρα; Μερικές φορές το άγγιγμα του θανάτου αρκεί για να μας ξαναδώσει την όρεξη για ζωή. Θα καθόταν να περιμένει τους βασανιστές του να γυρίσουν από τις διακοπές για να αφήσει να τον λιώσουν σαν ζωύφιο πάνω σε έναν τοίχο με την αιτιολογία πως ήταν μέλη της οικογένειάς του; Σκαρφάλωσε στην τουαλέτα της Σολάνζ, κοιτάχτηκε στον μετακινούμενο καθρέφτη. Φρικάρισε με την όψη του, ένιωσε βρόμικος με τη μακριά του γενειάδα, τα ανακατεμένα μαλλιά, τα κουρέλια του ανθρώπου του δάσους. Κρούστες κάλυπταν το τριχωτό της κεφαλής του και τα μπράτσα του. Αηδίασε: δεν είχε συρρικνωθεί, είχε παραιτηθεί. Έγινε μια επανάσταση, μια θύελλα μες στην καρδιά του ανθρωπίσκου. Τον κατέκλυσε ένα κύμα αγανάκτησης. Τα έβαλε με τον εαυτό του που υπήρξε τόσο εύθραυστος, τόσο δειλός. Έβρισε τον εαυτό του, τον αποκάλεσε με όλα τα κοσμητικά επίθετα, τον χαστούκισε.[... ]
Am citit-o pentru că îmi place cum scrie Bruckner, dar povestea în sine mi s-a părut prea scurtă și finalul e prea fad.
Ideea am înțeles-o, nu trebuie să fii subjugat de nimeni. Nici în numele familiei, iubirii și de către nimeni, altfel devii o epavă călătorită de toată lumea, deși, aparent nu ești și nici nu te simți cumva tratat în felul acesta.
O carte foarte buna. :D Amuzanta, satirica legata de moravurile obiceiurilor de familie. Extrem de bine scrisa, la inceput pare o aberatie, o carte stintifico fantastica dar doar sfarsitul iti dezvaluie adevaratul substrat al povestii. Merita citita. Foarte buna.