Vânătoarea regală

by Dumitru Radu Popescu

The Royal Hunt is distinguished by its penetrating exploration of the psychology of mass terror, and by its mythic projection of terror's dehumanizing effects on both individuals and entire communities. In a kaleidoscopic reconstruction of a physician's memories of the traumatic experiences of his childhood, the protagonist as a young boy discovers the wonders of sex, love and friendship against a sinister background of crime and terror that threatens to engulf the entire community of which he is a part.
For reasons that remain obscure, Kalagherovich, a county-level official of the Communist Party, is targeted for extermination and is therefore accused, in the classic manner, of being the 'agent of a foreign power'. He disappears mysteriously, and strange happenings occur in the lives of those involved in the plot, which manipulate events behind the scenes by exploiting what seems to be the sudden outbreak in the community of an epidemic of rabies. Inhuman violence erupts. Instinctive drives takeover. Monstrous forms of desire are indulged. And a panic that may or may not be the true (and only) epidemic disease, and that is somehow contracted in morbid fear of its contagion, comes to grip the entire community.

Genres: Romanian Literature, Fiction

378 pages, Hardcover

First published January 1, 1975

About the author

Dumitru Radu Popescu born August 19, 1935 is a Romanian novelist, poet, dramatist, essayist, short story writer, and formerly communist politician. A former member of the Central Committee of the Romanian Communist Party (1979-1980), he is a corresponding member of the Romanian Academy and was, between 1980 and 1990, Chairman of the Romanian Writers' Union.

His 1973 novel Vînatoarea Regală ("The Royal Hunt") was translated into English in 1988.
[https://en.wikipedia.org/wiki/Dumitru...]

Reviews

[Elena Papadopol · Rating 4 out of 5]

Aproape 4,5 stelute 😊

Un roman foarte bizar - m-am simtit ca si cum as fi fost aruncata intr-o pictura de Dali.

"[...] Asta ma doare! Un om - adica eu - care n-are memorie, sau are o memorie dubioasa, n-are personalitate, nu mai este ceea ce a fost, nu mai stie si nu mai simte nimic din ceea ce a stiut si a simtit o viata intreaga, nu mai gandeste; neavand memorie, nu mai poate gandi si deci nu mai are constiinta."

"[...] M-am gandit o clipa atunci ca frica il face pe om nemuritor, il indeamna sa incerce sa nu piarda in van gandurile pieritorului sau drum prin pieritoarele sale zile."

"[...] Cu toate ca recunosc: nici eu nu vreau sa stiu totul. Mi-e frica sa pretind asa ceva si cred ca e monstruos si inuman sa cunosti totul. Inuman, da, nu e un termen folosit gresit. Ignoranta uneori e mai umana."

"[...] Si ma inspaimanta mai ales patura rosie ce-o vedeam in vis acoperind totul si apropiindu-se pana langa genele mele, sa ma orbeasca, si pana langa buzele mele, sa-mi ia tot aerul de la gura si sa ma inabuse."

[Thomas · Rating 4 out of 5]

strange and unsettling romanian late modernism that i might compare to early krasznahorkai or maybe platonov's chevengur. it's about impoverished romanian peasants in the 50s suffering from some kind of plague that might be rabies, but it also might not be rabies, and maybe there's not really a plague, or the plague is a mental disease of paranoia rather than a physical one, and also there's a background of allegations of conspiracy and spying for a foreign power against a local party official, who may or may not actually have done any of that, potentially is just being forced to say that to get rid of him, and also the book is written in this strange childlike register because the narrator is a child who goes around everywhere on stilts so that he can observe everything. more than halfway through the book most of the characters change their names to hide from the plague and from then on the narrator only refers to them by their new names. given the political undertones here it's also quite interesting that popescu was not a dissident writer but a head of the romanian writer's union and a one time member of the romanian communist party central committee, although he was writing in a period where the 'excesses' of party policy in the 50s seem to have been openly discussed and denounced. a pity there seem to be none of his other books translated into english.

[Teodora · Rating 5 out of 5]

Mindfuck! Mi-a plăcut mult. Aparent, nişte nuvele fără legătură între ele, de sine stătătoare. De fapt, un roman în toată puterea cuvântului.

Merită citită! Trebuie citită!

[Daniel Joda · Rating 3 out of 5]

This was a very strange book indeed and it might had have more relavance if I knew anyting about Romania in the 1950's. Cool overtones of hysteria and superstitions though.

[Petru Țincoca · Rating 5 out of 5]

„𝑽𝒂̂𝒏𝒂̆𝒕𝒐𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒓𝒆𝒈𝒂𝒍𝒂̆ este unul dintre cele mai profunde și mai tulburătoare romane din literatura contemporană, impresionând prin complexitate și prin originalitatea viziunii. Mai mult decât în 𝑭 și mai mult decât în toate precedentele sale scrieri, D. R. Popescu a rezistat tentației de a folosi excesiv bufonerii sinistre sub acoperirea aspectului de carnaval tragic, de sumbru și sângeros pitoresc al perspectivei de ansamblu; noul său roman impune prin sobrietate și prin caracterul de magistrală arhitectură epică, puternicul talent al scriitorului disciplinându-se și găsindu-și o expresie memorabilă. Inutila arborescență de episoade stranii cu strict rol ornamental a dispărut; dezarticularea și grotescul, neprevăzutul și absurdele dereglări ale ordinii familiare, bizareriile și exotismul sunt integrate în orizontul unei cuprinzătoare și solid articulate viziuni, a cărei notă esențială este un dramatism intens, zguduitor. 𝑽𝒂̂𝒏𝒂̆𝒕𝒐𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒓𝒆𝒈𝒂𝒍𝒂̆ are la bază o nespusă poveste de tip detectivistic, motorul care pune în mișcare complicatele structuri ale romanului fiind ancheta întreprinsă de procurorul Tică Dunărințu pentru a elucida cauzele și circumstanțele morții tatălui său, Horia, dispărut în împrejurări tulburi după sfârșitul ultimului război”.
𝗠𝗶𝗿𝗰𝗲𝗮 𝗜𝗼𝗿𝗴𝘂𝗹𝗲𝘀𝗰𝘂 𝗶̂𝗻 „𝗟𝘂𝗰𝗲𝗮𝗳𝗮̆𝗿𝘂𝗹” (𝗻𝗿. 𝟰𝟴, 𝟭𝟵𝟳𝟯)

[Maria Mihaela · Rating 5 out of 5]

"Viața apare astfel ca o poveste confuză, neîncheiată, constituită dintr-un amalgam de fapte, bune și rele, urâte și frumoase, verosimile și neverosimile, care se agresează reciproc și se îngăduie cu dificultate.
La sfârșit, istoriile sunt tot atât de tulburi, contradictorii, iar cititorul este silit să caute el însuși un sens și să dea o soluție." (Eugen Simion)