O să încerc să trec peste faptul că Pascal Bruckner ar face combustie spontană dacă ar scrie o carte în care să nu menționeze, măcar în treacăt, islamul radical.
Cartea e mai degrabă un eseu, o sumă de considerații personale ale autorului despre subiectul din titlu.
Mi-a plăcut primul capitol, mi-a plăcut scurta istorie a conceptului de virginitate și importanța pe care i-o conferim în societate.
Sunt de acord cu critica felului în care consumerismul a transformat iubirea într-un produs. Atunci când produsul nu corespunde în totalitate standardelor noastre nerealiste, primul impuls este să-l înlocuim. Dar subiectul nu este explorat suficient. Repet, este mai degrabă un eseu, nu un volum de sine stătător.
Dacă ar fi să recomand un autor care scrie (bine și amplu) despre relații, ar fi Alain de Botton. Din păcate, nu prea rezonez cu cinismul lui Bruckner, aciditatea lui, eterna dorință de a părea blazat.