Hace tiempo leí este libro y me pareció muy interesante la descripción de Sicilia en su cultura, historia e idiosincrasia, en muchos sentidos similar con los pueblos latinoamericanos, un gran libro sin duda alguna.
Am început lectura sperînd să aflu mai multe lucruri despre “Sicilia ca metaforă”, am primit doar detalii multe - unele plictisitoare - despre Leonardo Sciascia. În bună tradiție jurnalistică, titlul atrăgător e destinat să vîndă (prea multe) pagini searbede. Interlocutoarea este Marcelle Padovani, o ziaristă cu accentuate simpatii comuniste de-a lungul deceniilor. Așa că jumătate din cele 130 de pagini le sînt dedicate opțiunilor politice ale lui Sciascia, ales consilier local la Palermo pe listele comuniștilor, de care s-a disociat după vreun an și jumătate. Ceea ce putea să fie un subiect de actualitate în 1979, cînd cei doi stau de vorbă, înainte de trecerea lui Sciascia la Partidul Radical (?) și dubla sa alegere în Parlamentul European și în Parlamentul Italian (romancierul va opta pentru a doua variantă), devine cu totul neinteresant în 2018.
Ici-colo mici intuiții valabile ale autorului (socialismul ca atare nu s-a realizat în nici o țară de pe glob și nici nu dă semne că va fi implementat în următorii ani), contracarate de jurnalista impenitentă: dar despre marxismul din lumea a treia ce părere aveți? Noi avem doar părerea că insistențele ei chioare duc la o carte anostă.
Rămîn cele cîteva mărturisiri legate de tehnica sa de lucru (își redactează cărțile vara, la țară, în restul timpului ia notițe și pregătește șantierul; se documentează minuțios, pentru a cunoaște totul, în jurul subiectului pe care-l tratează; nu are un proiect general de creație, își alege temele în mod întîmplător; își iubește toate personajele, dar nu se identifică pe deplin cu nici unul). În plan politic, își marchează insistent antipatia la adresa fasciștilor, care i-au plictisit tinerețile, la adresa mafiei, care i-a brăzdat existența meridională. Pînă la urmă, caracterul contradictoriu și surprinzător al teritoriilor siciliene, pe care le personifică în scrierile sale, poate fi relevant pentru întreaga lume contemporană. “Sono piuttosto uno scrittore italiano che conosce bene la realtà della Sicilia, e che continua a esser convinto che la Sicilia offre la rappresentazione di tanti problemi, di tante contraddizioni, non solo italiani ma anche europei, al punto da poter costituire la metafora del mondo odierno. Date queste condizioni sono ancora uno scrittore siciliano? E che cos’è uno scrittore? Da parte mia, ritengo che lo scrittore sia un uomo che vive e fa vivere la verità, che estrae dal complesso il semplice, che sdoppia e raddoppia - per sé e per gli altri - il piacere di vivere. Anche quando rappresenta terribili cose.” Aici are dreptate.