Nobelul Românesc

by Cristian Tudor Popescu

Probabil cel mai renumit jurnalist si, totodata, analist politic din Romania, Cristian Tudor Popescu aduna in cartea de fata cele mai recente articole ale sale. Producind nu de putine ori o cavalcada de reactii prin parerile pe care si le expune fara echivoc in paginile ziarului „Adevarul”, C.T. Popescu abordeaza si in volumul prezent teme dintre cele mai controversate: „cazul Hagi”, relatiile mereu tensionate dintre romani si maghiari, demolarea statuilor maresalului Antonescu, Dracula Park sau ascensiunea cu efecte devastatoare a liderului nationalist francez Jean-Marie Le Pen. Si prin actuala carte, reputatul jurnalist da masura luciditatii analizelor sale, justificind astfel faptul ca articolele scrise de domnia sa au creat adevarata scoala de presa in Romania.

Genres: Romanian Literature, Nonfiction

160 pages, Paperback

First published January 1, 2002

About the author

Won the ESFS award in 1987 for his short stories.

Cristian Tudor Popescu (n. 1956, Bucuresti), absolvent al Facultatii de Automatizari si Calculatoare din Bucuresti, este scriitor si gazetar, unul dintre cei mai prestigiosi din Romania de dupa 1989. Este senior editor al cotidianului Gindul, filmolog, doctor in cinematografie al Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale”, unde sustine un curs de Tehnici de manipulare si propaganda in cinematografie si televiziune. Este gazda emisiunii „CineTePrinde”, difuzata de Pro Cinema. A debutat ca prozator SF. Carti publicate: Planetarium (Albatros, 1987, Premiul Congresului European de SF, Montpellier); Vremea minzului sec (editia I, Cartea Romaneasca, 1991; editia a II-a, Polirom, 1998); Imperiul oglinzilor strimbe (Societatea „Adevarul”, 1993, antologie SF); Copiii fiarei (editia I, Du Style, 1997; editia a II-a, Polirom, 1998; editia a III-a, Polirom, 2013); Timp mort (Polirom, 1998); Omohom (Polirom, 2000); Romania-abtibild (Polirom, 2000); Un cadavru umplut cu ziare (Polirom, 2001); Nobelul romanesc (Polirom, 2002); Sportul mintii (Humanitas, 2004); Libertatea urii (Polirom, 2004); Trigrama Shakespeare. Fictiuni speculative (Corint, 2005); Luxul mortii (Polirom, 2007); Cuvinte rare (Polirom, 2009); Filmul surd in Romania muta. Politica si propaganda in filmul romanesc de fictiune (1912-1989) (Polirom, 2011).

Reviews

[Cornel Diaconu]

Din nou nu prea inteleg rostul titlului acesti culegeri de texte marca CTP (aici e limpede ca toate au fost articole publicate in ziarul pe care-l conducea in acea vreme, Adevarul; probabil cele mai multe chiar editoriale).
Unele personaje mentionate deja mi-au disparut din memorie, si a trebuit sa caut pe net cine au fost; altele nu (nici n-aveau cum, din pacate).
E si dureros sa vezi ce am depasit in tercutul destul de apropiat (20 de ani nu-s, totusi asa de multi), dar si enervant sa ti-l mai amintesti.

[Socrate]

La alegerile din noiembrie 2000, au plecat de la putere turnătorii şi au venit securiştii – aşa aş fi început acest text în mod normal. E o observaţie care se impune după lectura listelor de colaboratori ai Securităţii făcute publice de CNSAS: la PDSR şi PRM predomină ofiţerii de Securitate, la PNŢCD şi PNL – turnătorii la Securitate. Puterea şi opoziţia de astăzi şi de ieri colaborau deci, cât se poate de constructiv, înainte de decembrie '89…
Însă, la aflarea veştii că seniorul liberal Dan Amedeu Lăzărescu a fost turnător calificat al Securităţii, năuceala mi-a spulberat rezervele de sarcasm. În general, am pretenţia că, fără să cercetez vreo arhivă, pot să intuiesc cine ar fi putut fi şi cine nu turnător. Domnul Lăzărescu a fost eroul unui editorial scris astă-toamnă de subsemnatul, în care îl numeam „fost puşcăriaş politic, intelectual de rasă, liberal pursânge”. Îl consideram un simbol viu al anticomunismului feroce şi anacronic, dar admirabil, un păzitor al tradiţiilor celor 150 de ani de liberalism românesc. După ce, de 11 ani încoace, îmi sfredeleşte timpanele cu vocea lui de pterodactil răcit, intonând: „ţarul rus, tancurile sovietice… liberalii aruncaţi în puşcării… majestatea sa, regele Mihai I… comunismul asiatic care ne-a cotropit” etc. Etc., se dovedeşte că marele anticomunist Amedeu era turnător, şi nu unul oarecare: pe bani, plătit în lei şi valută, şi cu sistemă, turna pe toată lumea, democratic. Un membru CNSAS pe care l-am întrebat ce conţine dosarul Lăzărescu mi-a spus cu voce joasă: imaginaţi-vă tot ce poate fi mai rău…

[Alex.Rosetti]

O mențiune specială pentru pastila "Iadul".

PS. "Și s-o fi gândind careva la Washington că un alb american, rasist, anarhist, antiglobalist, extremist, ..., ar putea candida ... la președinția unei Americi obosite de atâta corectitudinea politică și mondializare?" p. 157
Cred că avem deja răspunsul.