What do you think?
Rate this book
Cum am devenit huligan
„Războiul pe care l-a provocat în cultura bucureșteană apariția cărții mele De două mii de ani... va mai dura poate multă vreme. [...] Aveam intenția să aștept potolirea lucrurilor pentru a spune un ultim cuvânt în această crâncenă poveste, de care, cu voie sau fără voie, sunt răspunzător. Aș fi vrut să ascult mai întâi toate vocile ce au de spus sau de țipat ceva, pentru a le răspunde o dată tuturor. Îmi pare rău, dar ar fi să aștept prea mult. Mi-au trebuit aproape patru ani pentru a scrie această hulită carte. Nu pot pierde alți patru pentru a-i citi comentariile. De altminteri, cred că ce a fost de spus s-a spus și că, de aici încolo, nu mai e loc decât pentru variații verbale asupra acelorași chestii, vânturate în primele cinci luni cu atâta nobilă pasiune intelectuală. Mai rămân probabil câteva răcnete de pus la punct și nu mă îndoiesc de succesul lor. În esență însă, problemele (se va vedea ce «esență» și ce «probleme») au fost formulate. Este poate timpul să cobor în mijlocul lor.“
Mihail SEBASTIAN
Mihail SEBASTIAN
120 pages, Paperback
First published January 1, 1935
4 people are currently reading
338 people want to read
About the author
Mihail Sebastian
36 books260 followersMihail Sebastian, born Iosif Hechter, was a Romanian playwright, essayist, journalist and novelist.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 16 of 16 reviews
April 23, 2022
Audiobook narat de George Lungoci
Cum am devenit huligan este o colectie de eseuri scrise ca raspuns la avalansa de critici care a urmat lansarii cartii De Doua Mii de Ani. Review-ul meu pentru acel roman aici .
Romanul De Doua Mii de Ani a fost scris in perioada interbelica si prezinta viata din ce in ce mai grea a unui tanar evreu care este nevoit sa se lupte cu antisemitismul si cu dificultatea asumarii unei identitati. Dupa publicare, majoritatea ziarelor si a criticilor au condamnat acest roman, atacandu-l din toate partile. Chiar prefata romanului, scrisa de Nae Ionescu, se dovedeste a fi o justificare al anti-semitismului romanesc. Sebastian combate punctual, logic si cu umor negru acuzele ce i se aduc. Este o carte care ar trebui citita imediat dupa romanul mai sus mentionat. Din pacate eu am ascultat-o 5 ani mai tarziu si impactul a fost mai redus deoarece am uitat multe aspect scrise in roman.
Cum am devenit huligan este o colectie de eseuri scrise ca raspuns la avalansa de critici care a urmat lansarii cartii De Doua Mii de Ani. Review-ul meu pentru acel roman aici .
Romanul De Doua Mii de Ani a fost scris in perioada interbelica si prezinta viata din ce in ce mai grea a unui tanar evreu care este nevoit sa se lupte cu antisemitismul si cu dificultatea asumarii unei identitati. Dupa publicare, majoritatea ziarelor si a criticilor au condamnat acest roman, atacandu-l din toate partile. Chiar prefata romanului, scrisa de Nae Ionescu, se dovedeste a fi o justificare al anti-semitismului romanesc. Sebastian combate punctual, logic si cu umor negru acuzele ce i se aduc. Este o carte care ar trebui citita imediat dupa romanul mai sus mentionat. Din pacate eu am ascultat-o 5 ani mai tarziu si impactul a fost mai redus deoarece am uitat multe aspect scrise in roman.
December 24, 2017
A trecut un an de când am citit „De 2000 de ani” de Mihail Sebastian. Îl știam pe Sebastian din lectura „Accidentului”, însă acolo este o altfel de poveste. „De 2000 de ani” este o lectură extrem de politică și foarte actuală, utilă prin faptul că demitizează anii '20-'30 din secolul trecut, considerați Epoca de Aur a dezvoltării României. Bineînțeles, ca orice Epocă de Aur are și momentele ei negre, printre care ura, intoleranța, aerul de superioritate și de „misecuvinism” transpuse în cel mai teribil anti-semitism („Nu sunt antisemit, dar... evreii au o problemă”). Prefața lui Nae Ionescu este uimitoare prin faptul că încearcă să justifice antisemitismul și pare că e scrisă fără oarecare sensibilitate față de evenimentele relatate în carte.
În toamna aceasta m-am întors la Mihail Sebastian, citind „Cum am devenit huligan”. Este un drept la replică al autorului față de toate acuzele aduse de criticii epocii. După aceea am mers mai departe și am deschis „Jurnalul (1935-1944)” și am rămas de-a dreptul uimită să văd cum antisemitismul se instalează precum cancerul, nevăzut, nesimțit în relațiile dintre oameni care erau prieteni până atunci; cum Mircea Eliade devine un dușman tăcut al lui Sebastian, care până atunci îi fusese prieten apropiat, cum tot el nu are curajul să se îndepărteze de el total, făcându-l totuși părtaș la antisemitismul său. Cum mari actori sau diverși oameni de cultură, apreciați pentru activitatea lor, deveneau infectați cu ideile antisemite și atacau în neștire un grup, fără să aibă de fapt nicio socoteală de împărțit cu aceștia.
Astfel de cărți sunt greu de înghițit pentru cultura noastră naționalistă, pentru ego-ul nostru plin de românitate și românism, dar sunt lecturi necesare. Și mă bucur că le descoperă și străinii și le duc mai departe.
“To be plunged into the world of For Two Thousand Years was a more vital exercise, for me, than reading a retrospective discussion of what went wrong before European civilization imploded in the ‘30s. We need this exercise, because bad things keep happening!”
În toamna aceasta m-am întors la Mihail Sebastian, citind „Cum am devenit huligan”. Este un drept la replică al autorului față de toate acuzele aduse de criticii epocii. După aceea am mers mai departe și am deschis „Jurnalul (1935-1944)” și am rămas de-a dreptul uimită să văd cum antisemitismul se instalează precum cancerul, nevăzut, nesimțit în relațiile dintre oameni care erau prieteni până atunci; cum Mircea Eliade devine un dușman tăcut al lui Sebastian, care până atunci îi fusese prieten apropiat, cum tot el nu are curajul să se îndepărteze de el total, făcându-l totuși părtaș la antisemitismul său. Cum mari actori sau diverși oameni de cultură, apreciați pentru activitatea lor, deveneau infectați cu ideile antisemite și atacau în neștire un grup, fără să aibă de fapt nicio socoteală de împărțit cu aceștia.
Astfel de cărți sunt greu de înghițit pentru cultura noastră naționalistă, pentru ego-ul nostru plin de românitate și românism, dar sunt lecturi necesare. Și mă bucur că le descoperă și străinii și le duc mai departe.
“To be plunged into the world of For Two Thousand Years was a more vital exercise, for me, than reading a retrospective discussion of what went wrong before European civilization imploded in the ‘30s. We need this exercise, because bad things keep happening!”
April 4, 2022
"E iritant să lupți cu o carte. Tăcerea ei este apăsătoare. În genere, e iritant să lupți cu cineva care nu reacționează. Orice om care urlă devine ridicol dacă urletul lui cade în gol și, atunci, dintr-o exasperare legitimă, e obligat să urle mai departe, să urle mereu, ca să-și acopere propriul glas"
O carte ce vine ca răspuns asupra ipocriziei și a lipsei de veridicitate în argumente. O carte despre încredere și dezamăgire, despre lașitatea din spatele orientării politice, despre antisemitism.
Îmi place Mihail Sebastian.
O carte ce vine ca răspuns asupra ipocriziei și a lipsei de veridicitate în argumente. O carte despre încredere și dezamăgire, despre lașitatea din spatele orientării politice, despre antisemitism.
Îmi place Mihail Sebastian.
February 3, 2023
Recunosc, mă așteptam ca această carte să fie povestea unui tip "de pe vremuri", care făcea tot felul de nebunii.
Nici pe departe. 😊
Este prezentarea unei situatii controversate iscate de romanul De două mii de ani, mărturia și explicația resorturilor care l-au determinat pe Mihail Sebastian să accepte să-și submineze propria carte: prietenia cu Nae Ionescu.
Cum am devenit huligan mi-a dezvăluit un Mihail Sebastian de o inteligență sclipitoare, un tip de bun simț și cu picioarele pe pământ, deși visa că este integrat (cu toate că era evreu) în societatea românească, care l-a trântit de pământ, arătându-i "unde îi este locul" 😒. Iar el mi-a dezvăluit un Nae Ionescu pe care aș să-l citesc.
Nu este o poveste, ca cele pe care le caut eu de obicei, este și destul de multă politică, dar omul scrie atât de inteligent, încât am uitat ce caut și ce vreau de la o carte. 😊
Nici pe departe. 😊
Este prezentarea unei situatii controversate iscate de romanul De două mii de ani, mărturia și explicația resorturilor care l-au determinat pe Mihail Sebastian să accepte să-și submineze propria carte: prietenia cu Nae Ionescu.
Cum am devenit huligan mi-a dezvăluit un Mihail Sebastian de o inteligență sclipitoare, un tip de bun simț și cu picioarele pe pământ, deși visa că este integrat (cu toate că era evreu) în societatea românească, care l-a trântit de pământ, arătându-i "unde îi este locul" 😒. Iar el mi-a dezvăluit un Nae Ionescu pe care aș să-l citesc.
Nu este o poveste, ca cele pe care le caut eu de obicei, este și destul de multă politică, dar omul scrie atât de inteligent, încât am uitat ce caut și ce vreau de la o carte. 😊
Read
January 12, 2014Odată cu accentuarea orientărilor politice ale colegilor săi de generaţie, în anii ’30, suferind de o tot mai acută rinocerizare, Sebastian devine din ce în ce mai marginalizat. Atât cei din lumea literară, cât şi prietenii încep să-l privească drept un intrus, iar dacă până la publicarea romanului De două mii de ani (1935), mocnea izbucnirea unei reacţii de tip antisemit, după acest moment, Sebastian va reprezenta ţinta unor atacuri nejustificate şi stârnite de prefaţa semnată de Nae Ionescu. Atacurile sunt atât de numeroase, încât Sebastian simte nevoia să le strângă şi să le comenteze în volumul Cum am devenit huligan.
Nevoia de a alcătui acest dosar este legată şi de faptul că, în acel context, Sebastian cu greu putea răspunde în presă, sistematic, atacurilor ce se strângeau într-un ritm aproape neverosimil şi care puteau constitui un adevărat dosar de acuzare. Lui Sebastian, care afirma că se simte un om de la Dunăre, i se va nega dreptul de a se numi român. Criza identitară se va dezvolta inevitabil şi poate că într-un climat normal, aceasta nu s-ar fi resimţit sau nu ar fi fost atât de profundă, ea fiind provocată de o dublă respingere: din partea românească, dar şi din cea evreiască, ambele acuzându-l de afinitate pentru „gruparea” opusă, adică de trădare. (cronică: http://bookaholic.ro/mihail-sebastian...)
Nevoia de a alcătui acest dosar este legată şi de faptul că, în acel context, Sebastian cu greu putea răspunde în presă, sistematic, atacurilor ce se strângeau într-un ritm aproape neverosimil şi care puteau constitui un adevărat dosar de acuzare. Lui Sebastian, care afirma că se simte un om de la Dunăre, i se va nega dreptul de a se numi român. Criza identitară se va dezvolta inevitabil şi poate că într-un climat normal, aceasta nu s-ar fi resimţit sau nu ar fi fost atât de profundă, ea fiind provocată de o dublă respingere: din partea românească, dar şi din cea evreiască, ambele acuzându-l de afinitate pentru „gruparea” opusă, adică de trădare. (cronică: http://bookaholic.ro/mihail-sebastian...)
June 9, 2019
Excellent! Great clap back to all the haters and some very funny mic drops mixed in. So it was extremely interesting to read “for 2.000 years” first and continue with this one.
For me personally it was a very illuminating and very sad reading experience. To see a moderate political perspective published in the most polarized time period in recent history was a revelation. I had not thought there had been voices even then pointing out the dangers of groupthink, of a blind admiration for empty symbols of strength such as parades and pseudo-military clothing and gestures, of the extremism on both the right and left. Amazing and kudos to him for risking it in a time period where they were already murdering politicians in broad daylight.
I see it and I will take it as a wake-up call. If there were centrists even then, if, perhaps, there were even a significant number of them, maybe they could have alleviated the situation by speaking up. In any case, there are many more centrists now than extremists and we have a moral duty to prevent a slide into extremism (on either side but the side causing the present and immediate danger right now is the right).
For me personally it was a very illuminating and very sad reading experience. To see a moderate political perspective published in the most polarized time period in recent history was a revelation. I had not thought there had been voices even then pointing out the dangers of groupthink, of a blind admiration for empty symbols of strength such as parades and pseudo-military clothing and gestures, of the extremism on both the right and left. Amazing and kudos to him for risking it in a time period where they were already murdering politicians in broad daylight.
I see it and I will take it as a wake-up call. If there were centrists even then, if, perhaps, there were even a significant number of them, maybe they could have alleviated the situation by speaking up. In any case, there are many more centrists now than extremists and we have a moral duty to prevent a slide into extremism (on either side but the side causing the present and immediate danger right now is the right).
November 11, 2020
Ce să faci când criticii îţi comentează cel mai recent roman dintr-o perspectivă ideologică, politică, socială, numai nu literară? Scrii un răspuns prin care nu te aperi, şi nici nu te justifici (decât pentru alegerea de a include o prefaţă antisemită la un roman evreiesc), ci confrunţi criticii şi pamfletiştii cu propria ipocrizie şi superficialitate.
Am citit De două mii de ani, am citit şi Cum am devenit huligan (deşi mai târziu decât ar fi trebuit), şi mi-au plăcut ambele pentru că demistifică „frumosul” unei perioade.
„Ţi s-a întâmplat oare să te gândeşti că pe acest larg pământ se poate afla în chiar această clipă un om care să repete viața ta, aşteptările tale, întrebările tale? Nici o singurătate nu are sens fără acest sentiment, fără această nostalgie după cineva, pe care încerci să-l rupi din mulțime, ca să răspundă semnului tău, chemării tale.”
„Cuvinte deșarte, fără obligații corespunzătoare, «stânga» şi «dreapta» românească adăpostesc cele mai variate compromisuri, cele mai fanteziste contradicții. Lipsei lor de conținut politic li se adaugă o gravă lipsă de sinceritate personală, care le goleşte de orice înţeles real. E o discrepanță strigătoare între ceea ce spun oamenii și ceea ce fac ei, e un dezacord total între scrisul lor şi viaţa lor. Democrați cu scandaloase averi, socialişti cu strălucitoare carieră mondenă, teologi cu chef şi temperamente – e prea plină societatea noastră de asemenea exemplare pentru a ne mai osteni să credem în «democrația», în «socialismul» și în «ortodoxia» lor.”
„Fiecare din noi trăieşte pe un morman de adevăruri alterate, pe care n-a avut timp să le controleze. Prietenii, iubiri, aversiuni, idei, judecăţi – se strâng cu trecerea timpului cum se strâng ziarele şi hârtiile vechi pe masa de scris. E destul de greu să revezi un teanc de hârtii şi să le arzi pe acelea care nu mai trebuie. E nesfârşit mai greu să revezi o grămadă de sentimente şi judecăţi. Trăim cu ele, din neglijenţă, din oboseală, din grabă şi le răbdăm să se descompună în umbra noastră, fără să ştim când şi fără să ne întrebăm de ce. Într-o zi, o îmtâmplare, un accident, o coincidenţă le smulge lenei noastre, nepăsării noastre şi atunci rămânem uluiţi, găsindu-le pe jumătate moarte, sterile, străine...”
Am citit De două mii de ani, am citit şi Cum am devenit huligan (deşi mai târziu decât ar fi trebuit), şi mi-au plăcut ambele pentru că demistifică „frumosul” unei perioade.
„Ţi s-a întâmplat oare să te gândeşti că pe acest larg pământ se poate afla în chiar această clipă un om care să repete viața ta, aşteptările tale, întrebările tale? Nici o singurătate nu are sens fără acest sentiment, fără această nostalgie după cineva, pe care încerci să-l rupi din mulțime, ca să răspundă semnului tău, chemării tale.”
„Cuvinte deșarte, fără obligații corespunzătoare, «stânga» şi «dreapta» românească adăpostesc cele mai variate compromisuri, cele mai fanteziste contradicții. Lipsei lor de conținut politic li se adaugă o gravă lipsă de sinceritate personală, care le goleşte de orice înţeles real. E o discrepanță strigătoare între ceea ce spun oamenii și ceea ce fac ei, e un dezacord total între scrisul lor şi viaţa lor. Democrați cu scandaloase averi, socialişti cu strălucitoare carieră mondenă, teologi cu chef şi temperamente – e prea plină societatea noastră de asemenea exemplare pentru a ne mai osteni să credem în «democrația», în «socialismul» și în «ortodoxia» lor.”
„Fiecare din noi trăieşte pe un morman de adevăruri alterate, pe care n-a avut timp să le controleze. Prietenii, iubiri, aversiuni, idei, judecăţi – se strâng cu trecerea timpului cum se strâng ziarele şi hârtiile vechi pe masa de scris. E destul de greu să revezi un teanc de hârtii şi să le arzi pe acelea care nu mai trebuie. E nesfârşit mai greu să revezi o grămadă de sentimente şi judecăţi. Trăim cu ele, din neglijenţă, din oboseală, din grabă şi le răbdăm să se descompună în umbra noastră, fără să ştim când şi fără să ne întrebăm de ce. Într-o zi, o îmtâmplare, un accident, o coincidenţă le smulge lenei noastre, nepăsării noastre şi atunci rămânem uluiţi, găsindu-le pe jumătate moarte, sterile, străine...”
January 18, 2025
“Orice carte este într-un fel o încercare de a forța necunoscutul. […] Va izbuti ea să grupeze în jurul lor mica și nesigura familie de inteligențe și de inimi pentru care ai crezut că scrii?”
August 19, 2016
Volumul este o contrapondere la Prefata lui Nae Ionescu pentru De doua mii de ani si un nou manifest impotriva extremismului de orice fel.
Pana la urma MS e nevoit sa recunoasca ca s-a inselat in ceea ce-l priveste pe N. Ionescu. Si singura pedeapsa gasita impotriva Maestrului a fost publicarea celebrului text introductiv...il durea nespus sa stie ca cel pe care-l adora gandea in felul respectiv; si a vrut sa arate tuturor acest lucru.
ps1. Am fost surprins din nou capacitatatile vizionare ale lui Sebastian: prevesteste statul dominat de proletariat....
ps2. astept cu maxim interes sa citesc acum studiul Martei Petreu
Pana la urma MS e nevoit sa recunoasca ca s-a inselat in ceea ce-l priveste pe N. Ionescu. Si singura pedeapsa gasita impotriva Maestrului a fost publicarea celebrului text introductiv...il durea nespus sa stie ca cel pe care-l adora gandea in felul respectiv; si a vrut sa arate tuturor acest lucru.
ps1. Am fost surprins din nou capacitatatile vizionare ale lui Sebastian: prevesteste statul dominat de proletariat....
ps2. astept cu maxim interes sa citesc acum studiul Martei Petreu
December 7, 2025
"Gluma și ironia pot fi fermecătoare atitudini în lume. Dar nu prin ele se pot mișca tinerii. France e un mare artist, mai mare desigur decât Gide, dar France nu va abate niciodată o viață de om din mersul ei, nu va ridica o întrebare esențială, nu va revela nimănui o durere, o neînțelegere sau o așteptare. Tinerilor nu le-au plăcut niciodată oamenii - oricât ar fi ei de geniali - care s-au dezinteresat de marile întrebări.
"Las-o dracului, șefule, vezi de altul" este o prea mare ușurință de a rezolva dificultățile pentru ca ei s-o primească. Nici unul din cei care a însemnat vreodată ceva în conștiința unui timp n-au profesat o asemenea învățătură, care, prin comoditatea ei, îl micșorează pe om."
"Las-o dracului, șefule, vezi de altul" este o prea mare ușurință de a rezolva dificultățile pentru ca ei s-o primească. Nici unul din cei care a însemnat vreodată ceva în conștiința unui timp n-au profesat o asemenea învățătură, care, prin comoditatea ei, îl micșorează pe om."
January 14, 2018
Popoarele fericite n-au istorie, spunea cineva. Poate ca au, dar n-o simt, n-o traiesc, n-o transfigureaza. Fecunditatea si durerea merg mereu impreuna, si insusi faptul de a da viata este un fapt de suferinta.
,,Iuda trebuie sa sufere” inseamna probabil ,,Iuda trebuie sa creeze”.
,,Iuda trebuie sa sufere” inseamna probabil ,,Iuda trebuie sa creeze”.
July 29, 2025
Multe greșeli de tipar (cel puțin în varianta din 2020 de la editura Hoffman).
Câteva idei remarcabile, o imagine grăitoare a societății românești de la acea vreme, dar și multe pagini fără prea multă însemnătate.
Câteva idei remarcabile, o imagine grăitoare a societății românești de la acea vreme, dar și multe pagini fără prea multă însemnătate.
January 3, 2024
Daca ai citit Doua mii de ani este un musai sa citesti "Cum am devenit huligan" sa o intelegi.
March 31, 2025
O culegere de texte profunde
December 18, 2016
A must read.
Displaying 1 - 16 of 16 reviews