Istoria României

by Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins

Istoria Romaniei isi propune sa infatiseze trecutul poporului roman si al spatiului istoric romanesc, in toata complexitatea sa, in interactiunea permanenta dintre romani si ceilalti locuitori ai acestui spatiu si in contextul creat de realitatile internationale care au constituit cadrul geopolitic al istoriei romanesti.

Spatiul cel mai larg, raportat la segmentul cronologic tratat, a fost rezervat ultimelor doua secole, din vremea constituirii natiunii romane pana la sfarsitul totalitarismului.

Doi istorici straini, unul american, celalalt englez, cunoscuti pentru contributiile lor stiintifice, au acceptat sa-si asume redactarea capitolelor privitoare la acest interval. La competenta lor profesionala recunoscuta se adauga avantajul de a nu fi implicati in viziunile partizane dezvoltate inevitabil din realitati care nu si-au pierdut inca actualitatea.

Genres: History

512 pages, Paperback

First published January 1, 2003

Reviews

[Mircea Petcu · Rating 5 out of 5]

În a doua jumătate a mileniului I asistăm pe plan european la nașterea popoarelor romanice, vorbitoare de limbi neo-latine.
Asimilarea indigenilor nu a reprezentat niciodată "programul" vreunui împărat sau al Senatului. Prin urmare, expansiunea latinei nu s-a produs datorită unei voințe politice. Când două limbi vin în contact, se impune cea care are prestigiu mai mare. Așa se explică de ce latina învinge peste tot în cuprinsul Imperiului Roman, înlocuind treptat idiomurile populațiilor băstinașe, cu excepția Greciei și a Răsăritului grecofon. A vorbi latinește prezenta avantaje pentru cei cuceriți, era limba administrației, fiscului, armatei, comerțului. Era totodată o necesitate pentru a se înțelege diferitele grupuri etnice aflate în contact (lingua franca).
Un rol important pentru romanizare, mai ales într-o provincie militarizată cum a fost Dacia, l-a avut armata. Numeroasele trupe cantonate în Dacia sunt un focar de romanitate și îndeplinesc o acțiune similară celei datorate coloniștilor (din "veteranus" derivă în limba română cuvântul "bătrân", "om vârstnic" care a depășit serviciul militar).
Cum daco-romanii sunt cei dintâi grup de populație romanizată rămasă în afara Imperiului roman, ei îndeplinesc, primii, condiția constituirii într-un neam romanic.

În secolele X-XIII, în urma destrămăriii dominației slavilor, românii din aria carpato-dunăreană, numiți vlahi de străini, termen care exprimă în traducere romanitatea lor, sunt semnalați nu numai ca entitate etnică dar și în cadrul organizațiilor lor autonome, cu structurile lor politice și militare.
Autonomiile românești erau grupări de sate și cătune, modelate în general după cadrul geografic în care se alcătuiseră: văile unor râuri, depresiuni intramontane, zone protejate de munți și păduri. În acest cadru și-ai găsit ocrotire autohtonii împotriva succesivelor invazii sle călăreților stepei. Muntele și pădurea, fortărețe naturale, au îndeplinit timp de secole o funcție vitală salvatoare în istoria românească și au intrat adânc în conștiința colectivă a poporului român.

M-au interesat în mod deosebit capitolele despre etnogeneza poporului român și despre formarea primelor state românești.

Recomand

[Lavinia Darlea · Rating 4 out of 5]

Primele capitole au fost ingrozitor de greu de citit. Mai ales primul, referitor la daci, desi a priori era cel care ma interesa cel mai mult. Cu greu as putea spune ca lectura acestui capitol a fost mai interesanta decat lectura unui dictionar. Poate ca se adresa mai degraba unor oameni cu o oarecare pregatire istorica, dar pentru mine a fost doar o enumerare seaca de obiecte gasite provenind din diferite epoci si zone. Neavand nici un fel de pregatire in domeniul arheologiei si/sau istoriei, singura reactie pe care am avut-o a fost "asa, si?". Am citit capitolul respectiv fortandu-ma sa citesc cate o pagina in fiecare seara. Greu!
Dar cartea devine din ce in ce mai lizibila si antrenanta pe masura ce avanseaza. Iar punctul culminant este desigur ultimul capitol, referitor la comunism (si o scurta analiza a vietii politice de dupa revolutie, pana in 2008 - 2009). L-am citit pe nerasuflate si pe masura ce citeam imi venea sa le spun si sa le povestesc tuturor "uite, d'aia, uite, asa s-a intamplat, uite, nu sunt povesti..."

Am ramas cu o senzatie destul de confuza. Pe de o parte, e usor sa spui "nu am avut noroc ca romanii au plecat prea devreme, Imperiul Austro-Ungar ne-a asuprit si nu ne-a lasat sa ne dezvoltam, Occidentul ne-a abandonat". Pe de alta parte, am avut cateva ocazii (chiar daca nu foarte multe) in care am decis pentru noi insine si in care am fi putut construi ceva. Dar nu am facut nimic. Nu am facut decat sa ezitam, sa intindem mana in stanga si in dreapta. Cateva forte sunt identificate in finalul cartii ca potentiale motoare de a avansa, in principal tinerii formati in centrele universitare. Poate totusi nu e asa de trist in lume...

[Socrate · Rating 3 out of 5]

„Şi la acest fel de scrisoare gând slobod şi fără valuri trebueşte", afirma Miron Costin cu privire la scrierea istoriei în prefaţa la Letopiseţul Ţării Moldovei, explicând, în acelaşi timp, cititorilor dificultatea îndeletnicirii de istoric în starea în care se afla atunci ţara sa, bântuită de „cumplite vremi" şi de „zile de cumpănă mare pământului nostru şi noaă". „Vremile" nu au fost mai îngăduitoare cu istoricii români din ultima jumătate de secol decât cu ilustrul lor predecesor care asumase misiunea de a continua expunerea trecutului Moldovei „de unde au părăsit a scrie răposatul Ureche vornicul". Dimpotrivă! La permanenta ameninţare externă, cadrul determinant al istoriei româneşti, s-a adăugat controlul dinlăuntru al gândirii, al celei istorice cu precădere, de către o putere impusă din afară, negatoare a libertăţii, adică a condiţiei esenţiale a oricărui act de creaţie superior în domeniul culturii.
Destrămarea sistemului totalitar de guvernare, care a cuprins în vasta sa reţea de mijloace de control al minţii şi scrierea istoriei, a impus şi impune în continuare îndatorirea elementară de a regândi întregul trecut românesc în perspectiva teribilei experienţe istorice acumulate în decursul ultimelor decenii. Un vast material erudit, rezultat din cercetările întreprinse în acest îndelungat răstimp, trebuie integrat în actul de re interpretare pe care în măsură însemnată îl condiţionează.

[Elisa · Rating 3 out of 5]

It's a very good book for someone who begins to study the history of Romania. It's very synthethic, and the "socialist" influence (in language, ideas) seems almost non-existent which makes it a more objective read. I have enjoyed reading it so far.

[Gheorghe Cazacu · Rating 5 out of 5]

O lucrare sintetica de buna calitate. Recomand volumul tuturor celor pasionați de istorie

[Mariusl · Rating 4 out of 5]

scrisa intr-un mod profesionist pana la un anumit punct.

[Alice Coman]

pentru Olimpiadă