These spare and allegorical later poems of Romania’s great poet, Eugen Jebeleanu (1911–1991), are deeply moving expressions of collective and personal guilt from an artist whose early participation in and later disillusionment with the regime lend his work a particular, searing authenticity. Appearing in English for the first time, these profoundly unsentimental poems are politically and artistically significant lyric testimonies.
A debutat în 1927 cu poezii la revista Viața literară, condusă de I. Valerian. În anii '30, a lucrat ca jurnalist în presa bucureșteană de stânga. Poet ermetic în perioada interbelică, realist socialist în perioada proletcultistă.
Voce profund originală în literatura română, devine cunoscut pe plan internațional odată cu apariția volumului "Surâsul Hiroshimei", poem tradus în numeroase limbi, recitat ori cântat și acum în amfiteatrele din America Latină și Europa.
Laureat al premiului de poezie "Etna Taormina" din Italia (1971) și al premiului Herder din Austria (1973). Membru corespondent al Academiei Române în 1955, membru titular din 1974. Poemele sale continuă să fie traduse și publicate, mai ales în SUA și America Latină, dar și în Republica Moldova.