Juventus şi alte poeme

by Simona Popescu

Oferind o imagine caleidoscopica a existentei cotidiene, reconstituita in text prin suprapunerea unor tipuri diferite de scriitura, poezia Simonei Popescu, unul dintre cei mai valorosi autori romani ai ultimelor doua decenii, a impus o perspectiva originala asupra realitatii: aceea a varstelor tinere, a copilariei, a pubertatii, a adolescentei (pe scurt: „juventus“!), cand perceptiile au o acuitate care mai tarziu se va pierde, psihologiile au o complexitate greu de inteles de catre maturi, viziunea asupra lumii e „proaspata“ cum nu va mai fi nicicand. Simona Popescu propune acum o „recapitulare de etapa“ in aceasta culegere a precedentelor ei volume de versuri: Xilofonul si alte poeme (1990), Juventus (1994), Noapte sau Zi (1998). Se cuvine mentionat si faptul ca fragmente din „Juventus“, ca si din romanul autoarei, Exuvii, au fost incluse in ultimii ani in manualele de limba si literatura romana pentru liceu.

Genres: Poetry, Romanian Literature

254 pages, Paperback

First published January 1, 1994

About the author

Poetă, prozatoare şi eseistă română contemporană. A absolvit Facultatea de Litere a Universitaţii Bucureşti în 1987. In prezent este lector la aceeaşi facultate.
Dintre volumele de poezie: Xilofonul și alte poeme (1990), Pauza de -respirație (1991/ împreună cu Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Marius Oprea), Juventus și alte poeme (1994), Noapte sau zi (1998), Lucrări în verde sau Pledoaria mea pentru poezie (2006), iar dintre volumele de eseistică: Volubilis (1998), Salvarea speciei, eseu biografic despre poetul suprarealist Gellu Naum, precum și romanul Exuvii (1997, 2004).

Reviews

[Cipi · Rating 5 out of 5]

las mai jos intr-un continuum cateva lucruri dintre cele pe care le-am gandit si pe care mi le-am notat in timp ce citeam acest volum:
de-a joaca cu eurile mele... surprise! cateva voci din capul tau care-ti spun cum sa si cum sa... pazea... de ce pe masura ce incaruntim ne facem si mici? cine ne asaza acolo unde nu ne e locul? cum scapam? cum sa fac sa raman subversiv? mai ales azi, intr-o epoca a automatismelor. si n-am fost, de altfel, niciodata, de-al nimanui. inca nu s-a creat nimic, nu s-a nascut nimeni care sa ma egaleze (NU SUNT ORGOLIOS). da, dar eu... atat de bine ma ascund. lupta... lupta... dar cand apare resemnarea? [...]de ce ma simt inca un copil la aproape 20 de ani (vai!)? [...] gandesc atatea ganduri degeaba pana-mi trece de tot vremea. fuge, fuge... da, o sa asisti neputincios. acum ia-ti o pauza si plangi. te ineci. nu e nimeni in jur; trebuie sa-ti umfli singur colacul de salvare. dar, de fapt, nu ajungi niciodata la ceea ce esti (prea abstract) sau ceea ce vrei sa fii (prea intangibil). asa ca inchide-te in tine, submarin, sondeaza-ti o viata intreaga. esti un OLDBOY de cand te stii; insa tu ai oroare si de old si de teen; adica nu esti complet nicaieri. sanki. mincinosilor. auto-trantire, tavalire colectiva. solidaritate rautacioasa. incepe disperarea.

[Kathenen · Rating 3 out of 5]

by Simona Popescu