What do you think?
Rate this book
Spinoza par les bêtes
L'araigne, le cheval, le chien, le lion, le rat. Pgase le cheval ail. Les sirnes... Animaux rels, cratures imaginaires voire impossibles, chimres et spectres, c'est tout un zoo des merveilles qui est parcouru ici, en mots et en images, pour introduire avec humour et rudition les grands thmes spinozistes. En rappelant le rle de l'illustration et de l'humour chez le philosophe hollandais, ce livre brise l'image trop svre du Spinoza gomtre. Et c'est donc via les animaux et quantit de cratures hybrides que nous accdons au droit, l'me, l'affect, la vie affective, spirituelle et sociale de l'homme. Cette introduction illustre en trente variations suit grosso modo l'ordre d'exposition de l'thique, mais on est libre de la prendre, tel le serpent trononn de Baudelaire, par n'importe quel bout.
160 pages, Paperback
Published October 16, 2008
5 people are currently reading
29 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 5 of 5 reviews
February 9, 2026
sindirerek okudum, uzun aralar verdim, güzel bir kitaptı, toparlayıcı
March 6, 2017
No es tanto una explicación desde afuera de la Ética la que Ariel Suhamy intenta en este libro, no ofrece demasiadas de sus propias interpretaciones o palabras, sino más bien una estrategia de ordenamiento de los conceptos transversales de Spinoza que cruzan toda su obra; cada apartado bestial está integrado por fragmentos de la Ética, del Epistolario y de los Tratados.
La Ética fue escrita en un lenguaje a veces oscuro e intransitable, entre otras cosas, debido a que Spinoza era objeto de la persecución política y religiosa de su tiempo; Ariel Suhamy permite un acercamiento más tangible a esas proposiciones abstractas de la Ética, todo a través de las bestias.
Así, por ejemplo, comienza con la ayuda de una araña a tejer el tema de la naturaleza, la conveniencia y la potencia:
La Ética fue escrita en un lenguaje a veces oscuro e intransitable, entre otras cosas, debido a que Spinoza era objeto de la persecución política y religiosa de su tiempo; Ariel Suhamy permite un acercamiento más tangible a esas proposiciones abstractas de la Ética, todo a través de las bestias.
Así, por ejemplo, comienza con la ayuda de una araña a tejer el tema de la naturaleza, la conveniencia y la potencia:
Nada se dice fácil o difícil absolutamente, sino solamente respecto de su causa. De suerte que una sola y misma cosa, al mismo tiempo, puede ser llamada fácil y difícil respecto de causas diferentes.
La Araña teje muy fácilmente una tela que los hombres sólo podrían hacer con enormes dificultades; mientras que los hombres hacen muy fácilmente cosas que son quizás imposibles para los ángeles. Nada es fácil ni difícil en sí: una sola y misma acción es fácil para uno, difícil para otro según la naturaleza de cada uno.
Vayamos más lejos: no porque soy capaz de hacer algo difícil, soy capaz de hacer menos de lo que puedo. La Araña hila su tela con facilidad, pero abstenerse de tejer, o tejer con menos habilidad, le resultaría imposible , y aunque lo quisiera, le implicaría el mayor esfuerzo hacer un mal trabajo. Pues eso no conviene en absoluto con su naturaleza. Ningún ser es por debajo de lo que puede; es siempre, y en todo momento, todo lo que puede ser . En términos más filosóficos: no es ser "en potencia", es decir no efectuado, como retenido por algún poder superior y a la espera de la actualización. Toda potencia, es en acto , es decir efectiva."
September 23, 2025
Se poate prezenta o doctrină filosofică austeră, precum aceea a lui Baruch Spinoza (1632 - 1677), prin intermediul exemplelor pe care le oferă gînditorul in Etica? Ariel Suhamy arată, în volumul intitulat Spinoza par les bêtes, că se poate.
El face un catalog al exemplelor folosite de Spinoza pentru a-şi ilustra opiniile. Suhamy obţine în acest chip un adevărat bestiar medieval, din care nu lipsesc himera, calul înaripat, şarpele, sirena, musca infinită, viermele din sânge, măgarul, câinele stelar sau păianjenul etc. Când un asemenea volum dispune de ilustraţiile unui desenator iscusit, precum Alia Daval, rezultă o carte nu doar amuzantă, dar şi folositoare. Căci puţini îndrăznesc astăzi să urmărească argumentele şi propoziţiile lui Spinoza. Ariel Suhamy descoperă astfel o modalitate inedită de a studia gândirea unuia dintre filosofii cei mai dificili ai modernităţii.
Pentru edificare, voi oferi câteva fragmente din prezentarea volumului oferită de însuşi autorul lui:
„Avem despre Spinoza imaginea unui filosof cu perucă, cu aparatul lui greoi de teoreme şi demonstraţii. Aceasta înseamnă a neglija unul din aspectele esenţiale ale metodei sale: ilustraţia [exemplul]. Această introducere [în filosofia lui Spinoza] se sprijină doar pe exemplele sale animaliere, care străbat o operă mai pitorească decât ne imaginăm. Obiectivul spinozismului este de a aşeza din nou omul în cadrul naturii, alături de păianjen, de cal, de peşti. Şi de a-l smulge din iluziile sale că are nevoie de o metamorfoză: şoarecele nu e obligat de nimeni să acţioneze după legile firii leului, omul nu se poate transforma în fiară sau în zeu. De a-l iniţia în sfârşit în ştiinţa adevăratelor mutaţii, acelea care duc la fericirea eternă. Dar raţiunea nu îl poate împinge spre acest scop fără ajutorul şi susţinerea imaginilor. Prin urmare, acest bestiariu – care urmează ordinea Eticii - se roteşte în jurul omului…”.
„La prima vedere, în sistemul lui Spinoza, firea şi condiţia omului nu sunt foarte departe de acelea ale animalelor. Una din afirmaţiile sale faimoase constă în negarea voinţei libere a omului. Omul nu e „un imperiu într-un imperiu” (Etica III, prefaţă), el e o parte a Naturii, şi e supus, ca orice altă fiinţă, unei necesităţi absolute, fiind determinat de legile firii. “Am spus că numai acel lucru e liber, care există şi se manifestă prin necesitatea propriei sale naturi… Înţelegi, aşadar, că nu pot să plasez libertatea în libera decizie [a omului], ci în necesitatea liberă” (Scrisoarea 58).
Această afirmaţie a uimit profund pe mulţi dintre contemporanii săi, care au ripostat în felul următor: dacă lucrurile ar sta astfel, nu ar mai fi nici o diferenţă între om şi animale. Câtuşi de puţin, a replicat Spinoza. Există o mare deosebire între om şi, să zicem, un şobolan, un porumbel sau o albină. Departe de a reduce omul la animal, Spinoza pretinde că ameninţarea cea mai redutabilă a omului vine din dorinţa de a imita animalele. Pentru a da un exemplu, iată cum explică Spinoza păcatul lui Adam: crezând că este precum animalele, Adam a început să le imite simţămintele, în loc să imite afectele bărbatului (sau femeii) şi să-şi păstreze deplina libertate.
Şi despoţii de orice fel ţintesc mereu să-şi transforme supuşii în fiare sau automate: în acest chip ei repetă păcatul lui Adam. Dar pentru că firea animalelor este profund diferită de a oamenilor, o fiinţă umană nu poate încerca să le imite fără a-şi pierde însăşi natura, adică, libertatea. Ilustraţiile de bestiar ale lui Spinoza sunt, prin urmare, destul de echivoce.
Pe de o parte, el le foloseşte ca exemple ca să ne facă să înţelegem că omul, ca şi fiarele, este o parte a Naturii şi că libera voinţă (şi liberul arbitru) sunt doar o iluzie. Nu suntem mai liberi decât o albină sau un asin. Dar, pe de altă parte, el pretinde că animalele nu sunt întocmai oamenilor (natura lor fiind diferită) şi, în consecinţă, pentru acest motiv, ele nu pot fi luate drept model. O atare credinţă e destul de periculoasă pentru ideea de libertate şi, mai ales, pentru însăşi libertatea noastră politică. Ştim bine că Spinoza e fost unul din marii apărători ai toleranţei”.
El face un catalog al exemplelor folosite de Spinoza pentru a-şi ilustra opiniile. Suhamy obţine în acest chip un adevărat bestiar medieval, din care nu lipsesc himera, calul înaripat, şarpele, sirena, musca infinită, viermele din sânge, măgarul, câinele stelar sau păianjenul etc. Când un asemenea volum dispune de ilustraţiile unui desenator iscusit, precum Alia Daval, rezultă o carte nu doar amuzantă, dar şi folositoare. Căci puţini îndrăznesc astăzi să urmărească argumentele şi propoziţiile lui Spinoza. Ariel Suhamy descoperă astfel o modalitate inedită de a studia gândirea unuia dintre filosofii cei mai dificili ai modernităţii.
Pentru edificare, voi oferi câteva fragmente din prezentarea volumului oferită de însuşi autorul lui:
„Avem despre Spinoza imaginea unui filosof cu perucă, cu aparatul lui greoi de teoreme şi demonstraţii. Aceasta înseamnă a neglija unul din aspectele esenţiale ale metodei sale: ilustraţia [exemplul]. Această introducere [în filosofia lui Spinoza] se sprijină doar pe exemplele sale animaliere, care străbat o operă mai pitorească decât ne imaginăm. Obiectivul spinozismului este de a aşeza din nou omul în cadrul naturii, alături de păianjen, de cal, de peşti. Şi de a-l smulge din iluziile sale că are nevoie de o metamorfoză: şoarecele nu e obligat de nimeni să acţioneze după legile firii leului, omul nu se poate transforma în fiară sau în zeu. De a-l iniţia în sfârşit în ştiinţa adevăratelor mutaţii, acelea care duc la fericirea eternă. Dar raţiunea nu îl poate împinge spre acest scop fără ajutorul şi susţinerea imaginilor. Prin urmare, acest bestiariu – care urmează ordinea Eticii - se roteşte în jurul omului…”.
„La prima vedere, în sistemul lui Spinoza, firea şi condiţia omului nu sunt foarte departe de acelea ale animalelor. Una din afirmaţiile sale faimoase constă în negarea voinţei libere a omului. Omul nu e „un imperiu într-un imperiu” (Etica III, prefaţă), el e o parte a Naturii, şi e supus, ca orice altă fiinţă, unei necesităţi absolute, fiind determinat de legile firii. “Am spus că numai acel lucru e liber, care există şi se manifestă prin necesitatea propriei sale naturi… Înţelegi, aşadar, că nu pot să plasez libertatea în libera decizie [a omului], ci în necesitatea liberă” (Scrisoarea 58).
Această afirmaţie a uimit profund pe mulţi dintre contemporanii săi, care au ripostat în felul următor: dacă lucrurile ar sta astfel, nu ar mai fi nici o diferenţă între om şi animale. Câtuşi de puţin, a replicat Spinoza. Există o mare deosebire între om şi, să zicem, un şobolan, un porumbel sau o albină. Departe de a reduce omul la animal, Spinoza pretinde că ameninţarea cea mai redutabilă a omului vine din dorinţa de a imita animalele. Pentru a da un exemplu, iată cum explică Spinoza păcatul lui Adam: crezând că este precum animalele, Adam a început să le imite simţămintele, în loc să imite afectele bărbatului (sau femeii) şi să-şi păstreze deplina libertate.
Şi despoţii de orice fel ţintesc mereu să-şi transforme supuşii în fiare sau automate: în acest chip ei repetă păcatul lui Adam. Dar pentru că firea animalelor este profund diferită de a oamenilor, o fiinţă umană nu poate încerca să le imite fără a-şi pierde însăşi natura, adică, libertatea. Ilustraţiile de bestiar ale lui Spinoza sunt, prin urmare, destul de echivoce.
Pe de o parte, el le foloseşte ca exemple ca să ne facă să înţelegem că omul, ca şi fiarele, este o parte a Naturii şi că libera voinţă (şi liberul arbitru) sunt doar o iluzie. Nu suntem mai liberi decât o albină sau un asin. Dar, pe de altă parte, el pretinde că animalele nu sunt întocmai oamenilor (natura lor fiind diferită) şi, în consecinţă, pentru acest motiv, ele nu pot fi luate drept model. O atare credinţă e destul de periculoasă pentru ideea de libertate şi, mai ales, pentru însăşi libertatea noastră politică. Ştim bine că Spinoza e fost unul din marii apărători ai toleranţei”.
February 11, 2021
Una forma muy didáctica de entender a este gran filósofo.
June 22, 2016
Hermoso primer acercamiento a la filosofia de Spinoza, tanto desde las explicaciones y los fragmentos seleccionados como desde las bellas ilustraciones que acompañan.
Displaying 1 - 5 of 5 reviews