Volumul „Scrisorile lui Noica, din Câmpulung, către Gheorghe Staicu, prietenul său muscelean”, ediţie îngrjită de Adina Ştefan şi Ioan Crăciun, cuprinde scrisori inedite ale lui Constantin Noica catre Gh. Staicu (texte transcrise si in facsimil). Partea cea mai consistenta cuprinde cele 19 scrisori trimise intre anii 1952-1953 din Campulung, unde filosoful se afla in domiciliu obligatoriu (D.O.) inca din martie 1949 (aceasta perioada se va incheia in decembrie 1958, odata cu arestarea sa. Pana in 1953 Constantin Noica a fost gazduit de parintii lui Gheorghe Staicu cu careC.I. seria RD, nr. 368603, CNP 1500428400229, eliberat de Secţia de poliţie 14, se va si imprieteni. De altfel, Gheorghe Staicu, eminent economist si membru important PNT (si in ilegalitate) este cel care starneste interesul lui Noica pentru domeniul socio-economic si, implicit, provoaca elaborarea de catre Noica a celor 15 caiete care au stat la baza volumului „Manuscrisele de la Campulung. Reflectii despre taranime si burghezie”, Ed. Humanitas 1997. In anii ’52-53 Noica lucra la primele forme ale viitoarelor sale lucrari Despartirea de Goethe (Anti-Goethe), Don Quijote si Pvestiri din Hegel si prelucra din Dilthey, Tonnies, Simmel etc. ca si din Madgearu, Zelepin, Gherea. Isi trimitea manuscrisele d-nei Negulescu(vaduva lui P.P. Negulescu), „D-nei Nae Ionescu”, lui Sthal, lui Sergiu Al-George etc. Ce mai spun ca Noica incerca la Campulung sa puna bazele mult visatei sale scoli de filosofie, instruindu-si cu strasnicie ucenicii (Alexandru Paleologu, Mihai Radulescu mai intai, Nicolae Steinhardt, mai pe urma etc.). In rest vietuia - mai degraba, supravietuia - dand meditatii la cele mai neasteptate limbi straine, romana, matematica, chiar la saritura in lungime!?! In afara celor 19 scrisori scrise si trimise din Campulung, volumul mai contine un numar insemnat de scrisori scurte, carti postale, scrisori de felicitare etc. expediate dupa anul 1965 aceluiasi Gheorghe Staicu, din Bucuresti (15), din Cisnadie (1) si din Paltinis (5).