„Magda Isanos are meritul de a fi scos din uz o tematică desuetă, lacrimogenă, de un intimism excesiv, creîndu-și un univers poetic nou, conceput pe o dimensiune sufletească deosebită, sub semnul unei arderi profunde. Feminitatea încetează prin poeziile ei de a fi sinonimă, ca până atunci, cu sentimentalismul. Lirica Magdei Isanos este prologul poeziei de azi răscolită de problemele și gândurile vieții, ridicată în planul universalului uman și cultivată cu sensibilitatea gestului matern.” (Marin Bucur)
Born in Iași, in northeastern Romania, Magda Isanos (1916-1944) was raised in Chișinău (in what is now Moldova) before she returned to the city of her birth to attend the University of Iași. While a student there, Magda became active in the most important literary circle of the era centered around the journal Însemnări ieșene and developed as a poet and writer. Despite her untimely death, she ranks among the greatest poets in the history of Romanian literature.
De la primele pagini, am simțit că poeziile Magdei Isanos îmi vor fi pe plac, însă nu mă așteptam să spun că acestea sunt printre cele mai frumoase și modeste versuri pe care le-am citit. Autoarea are un mod unic de a transmite emoții și trăiri, cu o simplitate ce le face și mai prețioase. Mă bucur nespus că am avut ocazia să mă întâlnesc cu frumusețea și delicatețea operei sale. Fiecare poem pare o fereastră deschisă spre sufletul ei, iar citindu-le, ai impresia că îți vorbește cu o sinceritate caldă, de prieten vechi, despre viață, iubire și trecere.
,,Mi-a fost,se vede,scris așa..."
,,Mi-a fost,se vede,scris așa De la-nceputul lumii chiar Să fie plînsul partea mea În lungul zilelor calvar.
Mi-a fost,se vede,scris să plîng Și pentru cei ce nu știu plînsul, Doar spini în viața mea să strîng Nu bucurii ce-aduc surîsul.
Mi-a fost,se vede,scris din veac În dragoste să n-am noroc, La nimeni răul să nu-l fac Și nicăierea să n-am loc.
Să n-am prieteni, nici odihnă; Cu chinul vieții ce-o trăiesc, Strămoșilor ce dorm în tihnă Păcate să le ispășesc."
Magda Isanos se remarca printr-o sensibilitate profundă regasită în lirismul ei melancolic și veșnic autentic. An de an revin la opera Magdei Isanos și de fiecare data ajung la concluzia: poeziile Magdei Isanos sunt cele mai profunde și sensibile poeme din perioada interbelica, ba chiar, în opinia mea, din toată istoria poeziei românești scrisă de femei.
Mai sunt câteva veri 1943
"Mai sunt câteva veri de trăit sub soare. Câteva cântece și tăceri roditoare.
Câțiva strălucitori ani de ramură verde și flori. Câteva popasuri cu sfat și vin în pahare turnat.
Câteva sărutări mai sunt, până la sărutarea ta pământ. Nu vă certați, prieteni drumeți, pentru nălucirea-acestei vieți."