What do you think?
Rate this book
Jurnal 1929-1945 / 1958-1990
"Caz rar in cetatea literelor. Trei frati si tustrei cu darul scrisului!...", remarca Florin Faifer in textul sau introductiv la acest volum. E vorba despre cei trei Acterieni, Jeni, Arsavir si Haig. In plus, la fel ca sora lui, "fata greu de multumit", Arsavir Acterian a tinut toata viata un jurnal. Sau, mai precis, doua, separate de inaugurarea regimului comunist si de intervalul primei lui detentii politice si evocand doua epoci: Jurnalul unui lenes. 1929-1945 si Jurnalul lui Nastratin. 1958-1990. Anii nu sunt acoperiti decat in parte. Probabil ca autorul insusi a cenzurat orice notatie amintind de trecutul sau legionar (ceea ce explica, macar in parte, lipsa anilor 1933-1944), iar perioada de inchisoare ca membru al "lotului Noica-Pillat" este, fireste, absenta.
Dupa 1990, Arsavir Acterian si-a publicat fragmentar jurnalul in diverse volume si chiar in presa. Editura Humanitas reuneste majoritatea acestor fragmente, reconstituind in buna parte intregul. Cititorul are astfel la dispozitie cea mai completa editie a jurnalului lui Arsavir Acterian din cate s-au publicat pana acum. Si, poate, cea mai buna: cu necesare note de subsol, cu "personajele" in masura posibilului indentificate si cu un util indice de nume.
Jurnalul lui Arsavir Acterian este marturia unui intelectual onest, sensibil, generos, care si-a ratat probabil un destin cultural asemanator cu al colegilor sai de generatie, prezenti, de altfel, in carte: Eugen Ionescu, de care era aproape nedespartit in tinerete, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Petre Tutea -- ca sa-i numim doar pe cei mai cunoscuti. Cititorul de azi va descoperi, inainte de orice, in aceste pagini doua lumi culturale, din doua epoci. Arsavir Acterian a facut parte din amandoua si le-a evocat cu talentul unui portretist.
Cuvant de intampinare de Bedros Horasangian si Florin Faifer
Dupa 1990, Arsavir Acterian si-a publicat fragmentar jurnalul in diverse volume si chiar in presa. Editura Humanitas reuneste majoritatea acestor fragmente, reconstituind in buna parte intregul. Cititorul are astfel la dispozitie cea mai completa editie a jurnalului lui Arsavir Acterian din cate s-au publicat pana acum. Si, poate, cea mai buna: cu necesare note de subsol, cu "personajele" in masura posibilului indentificate si cu un util indice de nume.
Jurnalul lui Arsavir Acterian este marturia unui intelectual onest, sensibil, generos, care si-a ratat probabil un destin cultural asemanator cu al colegilor sai de generatie, prezenti, de altfel, in carte: Eugen Ionescu, de care era aproape nedespartit in tinerete, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Petre Tutea -- ca sa-i numim doar pe cei mai cunoscuti. Cititorul de azi va descoperi, inainte de orice, in aceste pagini doua lumi culturale, din doua epoci. Arsavir Acterian a facut parte din amandoua si le-a evocat cu talentul unui portretist.
Cuvant de intampinare de Bedros Horasangian si Florin Faifer
- GenresRomania
560 pages
First published January 1, 2008
2 people are currently reading
48 people want to read
About the author
Arșavir Acterian
7 books2 followersHaig Acterian (Romanian pronunciation: [haˈiɡ akteriˈan]; also known under his pen name Mihail [mihaˈil]; March 5, 1904–c. August 8, 1943) was a Romanian film and theater director, critic, dramatist, poet, journalist, and fascist political activist. Alongside Mihail Sebastian and Camil Petrescu, he is considered one of the major Romanian theater chroniclers in the interwar period.[1]
Acterian was also noted for his friendships with the writer and historian of religions Mircea Eliade, the philosopher Petre Țuțea, and the British dramatist Edward Gordon Craig. He was married to actress Marietta Sadova [ro] (who had earlier been the wife of Ion Marin Sadoveanu).[1]
Acterian was also noted for his friendships with the writer and historian of religions Mircea Eliade, the philosopher Petre Țuțea, and the British dramatist Edward Gordon Craig. He was married to actress Marietta Sadova [ro] (who had earlier been the wife of Ion Marin Sadoveanu).[1]
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 4 of 4 reviews
April 24, 2021
Jurnalele fraților Jeni si Arșavir Acterian transmit, ca principale idei, iminența implacabilă a morții și zădărnicia inexplicabilă a vieții. Și, amândoi, atât Jeni, cât și Arșavir, sunt cu adevărat specialiști ai temei. Recunosc că, de când am citit "Jurnalul unei fete greu de mulțumit", scris de Jeni Acterian, mă gândesc mult mai des la moarte și la misterul ei. Totuși, cartea sa mi-a plăcut, după ce am depășit șocul inițial. Foarte interesantă.
În jurnalul lui Arșavir Acterian am trecut cu greu de prima parte, anul 1932 mai ales. Emoționante paginile anului 1958, în care sunt descrise ultimele momente din viața surorii sale dragi, Jeni.
De ce ne naștem? Care este sensul vieții omului? Urmează ceva după moarte? - sunt întrebările care îl frământă încă din tinerețe pe contemplativul Arșavir Acterian, toate rămase, din păcate, fără un răspuns satisfăcător.
Jurnalul său, o fereastră larg deschisă către lumea literară a mai multor epoci, oferă imagini admirabile ale prietenilor și colegilor de generație interbelică: Eugen Ionescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Marieta Sadova, Constantin Noica, Alice Botez, Emil Botta, dar remarcă și "noua" generație de poeți și prozatori: Gabriela Adameșteanu, Andrei Pleșu, Șerban Foarță, Mircea Nedelciu, Bedros Horasangian.
În jurnalul lui Arșavir Acterian am trecut cu greu de prima parte, anul 1932 mai ales. Emoționante paginile anului 1958, în care sunt descrise ultimele momente din viața surorii sale dragi, Jeni.
De ce ne naștem? Care este sensul vieții omului? Urmează ceva după moarte? - sunt întrebările care îl frământă încă din tinerețe pe contemplativul Arșavir Acterian, toate rămase, din păcate, fără un răspuns satisfăcător.
Jurnalul său, o fereastră larg deschisă către lumea literară a mai multor epoci, oferă imagini admirabile ale prietenilor și colegilor de generație interbelică: Eugen Ionescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Marieta Sadova, Constantin Noica, Alice Botez, Emil Botta, dar remarcă și "noua" generație de poeți și prozatori: Gabriela Adameșteanu, Andrei Pleșu, Șerban Foarță, Mircea Nedelciu, Bedros Horasangian.
May 28, 2017
Cel mai longeviv dintre fratii Acterian, fara sa fie ocolit de necazuri (a stat in inchisorile comunste si la Canal intre 1949 - 1953 si 1959 - 1964), ne prezinta viata si preocuparile sale, aflate “sub semnul mirarii”.
Desi armean de origine (cu permanente referinte la destinul tragic al fratiilor Haig si Jeni), este mai degraba un crestin, un roman sau european - prin cultura asimilata si valorile imbratisate (cu referiri in special la spatiul cultural francez si german).
Cu o atitudine discreta, oarecum atipica in societatea noastra si cenzurand cam tot ce insemana raul din jur, Arsavir se apleaca asupra temelor fundamentale: viata, moartea, absolutul, cunoasterea, credinta, iubirea, adevarul, religia, suferinta etc..
Dincolo de “micile” necazuri prin care trece, autorul ramane cu precadere in lumea ideilor, cu permanente referinte la principii, concepte, paradigme, idei filosofice sau scoli de gandire.
Prin ochii lui vedem/descoperim multe din personajele importante ale culturii romanesti - Cioran, Eliade, Ionesco, Marieta Sadova, Emil Botta, Petru Comarnescu, Brancusi etc. - si ele muncite de intrebarile fundamentale: Cine suntem? Care e scopul vietii? Si ajungem, pe nebagare de seama, de la Criterion la … Revolutia din decembrie 89.
Autorul reuseste cu grija (de voie, de nevoie!) sa ocoleasca aproape orice referire la regimurile politice prin care trece statul roman (amintind totusi de destinul tragic al multora dintre cunoscutii sai), concentrandu-se pe acelasi “Fugit irreparabile tempus!”.
Desi poate fi un exemplu de “ratare” (nu a fost casatorit, nu a scris o mare opera, nu a avut functii importante), pe care si-o asuma, ramane un fidel al ideilor, al iubirii (Ghandi dixit!), al binelui.
Daca ne gandim ca regimul comunist a exterminat cu grija cam toata generatia lui Acterian si Comp., intelegem de ce am ajuns unde am ajuns si cat de grea e reconstructia (daca va putea fi relizata vreodata).
As vrea sa iubesc. Sa iubesc. Adica sa ies din mine, din bezna mea, sa depasesc micimea mea, nimicnicia mea. Cat de batran ma simt la o varsta la care ar trebui sa zburd, sa chiui de veselie. (p. 35) Femei, literatura, muzica, visuri - lux.
Scriu parca impins de un demon (nu ca as fi cine stie ce inspirat, caci, dupa cum vedeti, nici nu sunt). De ce-or scrie toti oamenii de pe glob care scriu? Pentru arta, glorie, bani etc. In fond insa, ce se face cu scrisul lor? Se umplu biblioteci si raman - marturie neagra - generatiilor ahtiate de lecturi, generatii care vor scrie si ele, care vor asculta de aceleasi chemari, generatii care, la randul lor, vor disparea, ducand in moarte secretul nestiut pe care il purtau nevazut in existenta lor, secret care poate ca este, poate ca nu este. Ce e in definitiv, toata comedi asta? Cati s-au intrebat si cati au raspuns? Si daca a fost vreun folos atunci cand s-a produs vreun raspuns, ce rost a avut acest folos? Ce rost ascuns in viata noastra, in arta noastra, in metafizica noastra, in moartea noastra? In tot ceea ce facem si dregem cu aceasta intrebare a noastra? Exista vreun secret sau nu? Ce ma face sa fiu astazi nelinistit de enigme, tulburat copilareste de orice fel de mister, iar maine sa fiu senin, calm si nepasator? De ce sunt azi ingrozit de moartea neprevazuta a cutarui ins, iar peste o luna ma plimb indiferent pe aleile unui cimitir locuit numai de mistere, de stafii etc.? ce ma face sa intreb astazi si acum si ce ma face sa renunt la intrebare peste o ora, pentru a face sau gandi altceva? Si acest altceva, ce e cu el? (p. 45)
E locul sa spun ca nu regret ca imbatranesc si ca parasesc acest teatru al vietii.
Ca sa nu fiu ipocrit trebuie sa spun ca sunt momente cand m-as vrea tanar, ca sa realizez - cu lectia unei experiente amare ce s-a scurs - ceea ce am ratat prosteste, prin imbecilitati. Dar imi dau perfect de bine seama ca o asemenea vrere e idioata, natanga. N-am avut stofa sa fiu realizator. Ci ceea ce mi-ar fi placut sa infaptuiesc in viata - in viziunea mea de astazi - nu concorda cu ceea ce m-am invrednicit sa fac. Astfel ca a discuta depre toate acestea e a bata campii sau a bata apa in piua.
Adug doar ca n-am sentimentul imbatranirii decat cand citesc batranetea mea in ochii semenilor sau cand intampin greutati de ordin fizic. Incolo, din pacate, sunt tot atat de neimplinit, de necopt si de superficial ca in plina tinerete (bineinteles, din punct de vedere spiritual). Si - e locul sa marturisesc, desi asta nu serveste la nimic - uneori ma bucur ca aceasta comedie a vietii se sfarseste si pentru mine, mai ales cand ma simt incorsetat de dificultati. (pag. 381)
Sa nu mai gandesti ar fi desigur un leac. Sa renunti la intrebari. Dar cum sa renunti cand cand viermele te roade nevazut, insesizabil?
In realitate cum sa faci? Cum sa traiesti? Iac-asa: dupa cum esti solicitat. Dupa plac sau ba. Viata are grija sa te poarte pe caile ei, chiar impotriva vointei tale. Tu sa privesti lucid momentul si sa actionezi in consecinta: fofilandu-te printre prapastii, strecurandu-te printre jnepeni, neocolind primejdiile cand nu sunt de ocolit, incercand pe cat se poate sa permanentizezi echilibrul in tine. Oricand si in orice circumstanta - cat mai tragica - e actualizabila o anumita viata.un mod original de a fi, o atitudine. Munca! (p. 50)
A triumfat neimplinitul din mine, cel sortit ratarii sub orice forma. Scepticul care, pitulat in mine de-a lungul vietii, a biruit. (p. 382)
N-am fost trandav - pana acum mi s-a intamplat sa vis foarte rar la trandavie - acum insa ma viziteaza des dorinta de a trandavi. Sa privesti in jur - SA ASCULTI, SA CITESTI, SA DORMI, sa nu ai cu nimeni niciun fel de divergenta. Nu ma simt nici multumit, nici nemultumit ca nu am realizat in viata mea mai mult sau mai bine. (p. 457)
Ps1.Jurnalul ar putea avea mai multe motto-uri:
- M-am nascut sub steaua si sub semnul mirarii.
- Iar timpul creste in urma mea … ma-ntunec! (Eminescu)
- Dragostea nu pizmuieste, nu se ingamfa, nu se semeteste, nu se intarata, nu gandeste raul, toate le rabda. (Sf. Pavel)
- Inainte de toti au dat la iveala iubirea. (Parmenide)
Ps2. Sa nu credeti ca Arsavir a fost un pustnic
Stau sa vad prin fata ochilor mei holbati gratia ritmica, voluptoasa, miscarea serpuitoare a unui trup pe care il banuiesc cald, parfumat si dulce ca un copt, cu miezul moale. Femeia, caisa sau piersica. O electricitate si o caldura care se coboara prin vaz, prin toate fibrele, in tot corpul, inlantuindu-ma intr-o plasa de vraja, incremenindu-ma intr-un extaz carnal.
Ps3. Si un exemplu de vizionarism
Gruparea ia locul individului. Artele care straluceau datorita creatiei personalitailor sunt inlocuite cu mass media, filmul, televiziunea vor elimina teatrul, romanul, poezia, doar eseul salvandu-se ca un gen oarecum eteroclit ce corespunde noului suflu spiritual (daca se poate spune) ce va bantui in lume.
Intr-adevar, o ruptura in istoria lumii se produce la ora actuala, criza dezlantuita astazi antrenand transformari in toate compartimentele istoriei si in toate planurile de existenta.
Locul pe care l-a ocupat pana acum natura in viata omului cata sa fie ocupat de industrie, prin care incearca a se urzi o noua civilizatie (p. 387)
In locul nostru , au venit multi mai galagiosi decat noi, mai destepti, mai tehnici in meserie si apucaturi, ascultatori fanatici de muzici asurzitoare, instruiti mai mult prin mass media, cultivati dupa vaz si dupa ureche, iuti si inventivi in toate… (p. 437)
Desi armean de origine (cu permanente referinte la destinul tragic al fratiilor Haig si Jeni), este mai degraba un crestin, un roman sau european - prin cultura asimilata si valorile imbratisate (cu referiri in special la spatiul cultural francez si german).
Cu o atitudine discreta, oarecum atipica in societatea noastra si cenzurand cam tot ce insemana raul din jur, Arsavir se apleaca asupra temelor fundamentale: viata, moartea, absolutul, cunoasterea, credinta, iubirea, adevarul, religia, suferinta etc..
Dincolo de “micile” necazuri prin care trece, autorul ramane cu precadere in lumea ideilor, cu permanente referinte la principii, concepte, paradigme, idei filosofice sau scoli de gandire.
Prin ochii lui vedem/descoperim multe din personajele importante ale culturii romanesti - Cioran, Eliade, Ionesco, Marieta Sadova, Emil Botta, Petru Comarnescu, Brancusi etc. - si ele muncite de intrebarile fundamentale: Cine suntem? Care e scopul vietii? Si ajungem, pe nebagare de seama, de la Criterion la … Revolutia din decembrie 89.
Autorul reuseste cu grija (de voie, de nevoie!) sa ocoleasca aproape orice referire la regimurile politice prin care trece statul roman (amintind totusi de destinul tragic al multora dintre cunoscutii sai), concentrandu-se pe acelasi “Fugit irreparabile tempus!”.
Desi poate fi un exemplu de “ratare” (nu a fost casatorit, nu a scris o mare opera, nu a avut functii importante), pe care si-o asuma, ramane un fidel al ideilor, al iubirii (Ghandi dixit!), al binelui.
Daca ne gandim ca regimul comunist a exterminat cu grija cam toata generatia lui Acterian si Comp., intelegem de ce am ajuns unde am ajuns si cat de grea e reconstructia (daca va putea fi relizata vreodata).
As vrea sa iubesc. Sa iubesc. Adica sa ies din mine, din bezna mea, sa depasesc micimea mea, nimicnicia mea. Cat de batran ma simt la o varsta la care ar trebui sa zburd, sa chiui de veselie. (p. 35) Femei, literatura, muzica, visuri - lux.
Scriu parca impins de un demon (nu ca as fi cine stie ce inspirat, caci, dupa cum vedeti, nici nu sunt). De ce-or scrie toti oamenii de pe glob care scriu? Pentru arta, glorie, bani etc. In fond insa, ce se face cu scrisul lor? Se umplu biblioteci si raman - marturie neagra - generatiilor ahtiate de lecturi, generatii care vor scrie si ele, care vor asculta de aceleasi chemari, generatii care, la randul lor, vor disparea, ducand in moarte secretul nestiut pe care il purtau nevazut in existenta lor, secret care poate ca este, poate ca nu este. Ce e in definitiv, toata comedi asta? Cati s-au intrebat si cati au raspuns? Si daca a fost vreun folos atunci cand s-a produs vreun raspuns, ce rost a avut acest folos? Ce rost ascuns in viata noastra, in arta noastra, in metafizica noastra, in moartea noastra? In tot ceea ce facem si dregem cu aceasta intrebare a noastra? Exista vreun secret sau nu? Ce ma face sa fiu astazi nelinistit de enigme, tulburat copilareste de orice fel de mister, iar maine sa fiu senin, calm si nepasator? De ce sunt azi ingrozit de moartea neprevazuta a cutarui ins, iar peste o luna ma plimb indiferent pe aleile unui cimitir locuit numai de mistere, de stafii etc.? ce ma face sa intreb astazi si acum si ce ma face sa renunt la intrebare peste o ora, pentru a face sau gandi altceva? Si acest altceva, ce e cu el? (p. 45)
E locul sa spun ca nu regret ca imbatranesc si ca parasesc acest teatru al vietii.
Ca sa nu fiu ipocrit trebuie sa spun ca sunt momente cand m-as vrea tanar, ca sa realizez - cu lectia unei experiente amare ce s-a scurs - ceea ce am ratat prosteste, prin imbecilitati. Dar imi dau perfect de bine seama ca o asemenea vrere e idioata, natanga. N-am avut stofa sa fiu realizator. Ci ceea ce mi-ar fi placut sa infaptuiesc in viata - in viziunea mea de astazi - nu concorda cu ceea ce m-am invrednicit sa fac. Astfel ca a discuta depre toate acestea e a bata campii sau a bata apa in piua.
Adug doar ca n-am sentimentul imbatranirii decat cand citesc batranetea mea in ochii semenilor sau cand intampin greutati de ordin fizic. Incolo, din pacate, sunt tot atat de neimplinit, de necopt si de superficial ca in plina tinerete (bineinteles, din punct de vedere spiritual). Si - e locul sa marturisesc, desi asta nu serveste la nimic - uneori ma bucur ca aceasta comedie a vietii se sfarseste si pentru mine, mai ales cand ma simt incorsetat de dificultati. (pag. 381)
Sa nu mai gandesti ar fi desigur un leac. Sa renunti la intrebari. Dar cum sa renunti cand cand viermele te roade nevazut, insesizabil?
In realitate cum sa faci? Cum sa traiesti? Iac-asa: dupa cum esti solicitat. Dupa plac sau ba. Viata are grija sa te poarte pe caile ei, chiar impotriva vointei tale. Tu sa privesti lucid momentul si sa actionezi in consecinta: fofilandu-te printre prapastii, strecurandu-te printre jnepeni, neocolind primejdiile cand nu sunt de ocolit, incercand pe cat se poate sa permanentizezi echilibrul in tine. Oricand si in orice circumstanta - cat mai tragica - e actualizabila o anumita viata.un mod original de a fi, o atitudine. Munca! (p. 50)
A triumfat neimplinitul din mine, cel sortit ratarii sub orice forma. Scepticul care, pitulat in mine de-a lungul vietii, a biruit. (p. 382)
N-am fost trandav - pana acum mi s-a intamplat sa vis foarte rar la trandavie - acum insa ma viziteaza des dorinta de a trandavi. Sa privesti in jur - SA ASCULTI, SA CITESTI, SA DORMI, sa nu ai cu nimeni niciun fel de divergenta. Nu ma simt nici multumit, nici nemultumit ca nu am realizat in viata mea mai mult sau mai bine. (p. 457)
Ps1.Jurnalul ar putea avea mai multe motto-uri:
- M-am nascut sub steaua si sub semnul mirarii.
- Iar timpul creste in urma mea … ma-ntunec! (Eminescu)
- Dragostea nu pizmuieste, nu se ingamfa, nu se semeteste, nu se intarata, nu gandeste raul, toate le rabda. (Sf. Pavel)
- Inainte de toti au dat la iveala iubirea. (Parmenide)
Ps2. Sa nu credeti ca Arsavir a fost un pustnic
Stau sa vad prin fata ochilor mei holbati gratia ritmica, voluptoasa, miscarea serpuitoare a unui trup pe care il banuiesc cald, parfumat si dulce ca un copt, cu miezul moale. Femeia, caisa sau piersica. O electricitate si o caldura care se coboara prin vaz, prin toate fibrele, in tot corpul, inlantuindu-ma intr-o plasa de vraja, incremenindu-ma intr-un extaz carnal.
Ps3. Si un exemplu de vizionarism
Gruparea ia locul individului. Artele care straluceau datorita creatiei personalitailor sunt inlocuite cu mass media, filmul, televiziunea vor elimina teatrul, romanul, poezia, doar eseul salvandu-se ca un gen oarecum eteroclit ce corespunde noului suflu spiritual (daca se poate spune) ce va bantui in lume.
Intr-adevar, o ruptura in istoria lumii se produce la ora actuala, criza dezlantuita astazi antrenand transformari in toate compartimentele istoriei si in toate planurile de existenta.
Locul pe care l-a ocupat pana acum natura in viata omului cata sa fie ocupat de industrie, prin care incearca a se urzi o noua civilizatie (p. 387)
In locul nostru , au venit multi mai galagiosi decat noi, mai destepti, mai tehnici in meserie si apucaturi, ascultatori fanatici de muzici asurzitoare, instruiti mai mult prin mass media, cultivati dupa vaz si dupa ureche, iuti si inventivi in toate… (p. 437)
June 20, 2016
16 iulie 1969
"De la o anumită vîrstă, omul devine povară pt. sine, povară pt. alţii şi tăgadă a ceea ce a fost."
12 iulie 1970
"Este o vîrstă la care te poţi lipsi fără să suferi de literatură, ba chiar ea te lasă rece, dacă nu te şi plictiseşte. E vîrsta cînd omul nu mai are chef, nici timp să fie amăgit. Atunci citeşte de preferinţă jurnale, memorii, autobiografii ... "
"De la o anumită vîrstă, omul devine povară pt. sine, povară pt. alţii şi tăgadă a ceea ce a fost."
12 iulie 1970
"Este o vîrstă la care te poţi lipsi fără să suferi de literatură, ba chiar ea te lasă rece, dacă nu te şi plictiseşte. E vîrsta cînd omul nu mai are chef, nici timp să fie amăgit. Atunci citeşte de preferinţă jurnale, memorii, autobiografii ... "
Displaying 1 - 4 of 4 reviews