„Labirintul. Iubiri din alte timpuri” este o ficțiune literară îmbinată cu elemente de science fiction și fantezie, care te poartă pe cărările întortocheate ale vieții, dar și ale minții umane. Este o metaforă a creației divine privită din mai multe perspective și revelate prin experiențele conștiente sau nu, ale personajului principal Alma. Într-o lume deposedată de minuni, Alma pornește pe drumul Spiritului său. Să-l descopere și să se redescopere. Indiciile pe care acesta i le plantează încă din copilărie, o ajută să înțeleagă de unde vine și ce caută în această viață. Va reuși Alma să ajungă în Lumină din Labirintul ce o aruncă dintr-o dimensiune într-alta? ֎ „Labirintul. Iubiri din alte timpuri” este o carte plină de lumină și culoare, culori roșiatice rupte din suflet, culori albe demiurgice, culori albastre telurice... toate presărate de scânteieri aurii serafice. Parcă ne intră în vene și în inimă, umplându-ne progresiv de energie și bunătate până la ultima filă. Autoarea ne delectează în acest text cu vorbe estetice, uneori umoristice, figuri de stil pline de har: „o gâdila pana minții în talpă”, „grote scorburoase ca niște guri întunecoase căscate a mirare”, „cioburi de lumină din univers”, „pașii pe asfalt se lipeau ca niște ventuze proaste cu care te chinui să tragi la țintă”, „dune și munți stâncoși se băteau pentru teritoriu”, și așa e tot textul. Uneori ne incită dorința de a ne găsi în acele lumi paralele, în acele dimensiuni „care par ireal de reale”, ca în acel „ou al vieții”, unde te poți purifica, te poți liniști și poți chiar întineri. Adina Cristea Palada Autor
Diana-Maria Georgescu defines herself as a free spirit, a real-World Traveler, Life Traveler, Time and Space Traveler. The outcome of all these dimensions can be seen in her writings. She started writing poems when she was 11 years old, but once she decided to pursue her studies and build her career in international management and leadership, she stopped writing for a while.
Later on, she published a series of 11 articles in the online Romanian magazine Catchy - Like a woman. The main theme of these articles is the game between Mind, Soul, and Heart, in the context of the 5-weeks trip to India, where she had the opportunity to be accepted to a private meeting with His Holiness the 14th Dalai Lama.
In 2019, she launched her personal blog My Inner Peace where she publishes in English both travel articles based on her experiences in Thailand, Jordan, Egypt, and on Camino de Santiago de Compostela, as well as poems in Romanian and English.
In November 2019, she launches the debut volume „118 Faces of Light”. „The poems collected in this book are a reflection of the inner world that I have explored and expressed since childhood, and which I consider to be a replica of the universal world.”
In September 2021, she publishes on Amazon a new book, ”The Unstoppable Thirst, El Camino de Santiago de Compostela, an alchemic path towards the Inner Self”. The book comprises the lessons of the three Caminos she walked from 2013 to 2019. The emphasis is on the alchemic process one is performing during a profound transformation.
Din punctul meu de vedere, aceasta este o carte care trebuie, în primul rând, simțită, după înțeleasă. Eu personal, nu mă consider suficient de matură sau de pregătită să pricep toate conceptele filosofice și religioase prezentate în roman. De multe ori citeam fără să înțeleg neapărat mesajul transmis, dar am simțit.
Cred că asta deosebește acest roman de alte cărți. Te face mai mult să simți. E ca o poezie. Eu nu înțeleg de multe ori poeziile, dar fiecare poezie îmi trezește un anumit simțământ. De multe ori, nu mintea trebuie hrănită, ci sufletul. Sufletul, aș îndrăzni să afirm, nu gândește. Cu gânditul se ocupă mintea. Sufletul simte.
Am simțit cartea. Am simțit pace, iubire, profunzime. Nu aș putea să explic cum sau de ce. Pot doar să vorbesc despre ea așa cum am perceput-o eu. Romanul este, într-adevăr, un "Labirint", te poartă "În alte timpuri". Părerea mea este că trebuie să ai o deschidere spirituală foarte profundă ca să scrii o asemenea operă.
Aveam impresia că fiecare capitol este, de fapt, o altă poveste. Parcă toate națiile și religiile s-au contopit, au ajuns la un echilibru.
Este o carte care trebuie citită lent, cu atenție, simțită. O carte ce te aruncă dintr-un labirint într-altul, dintr-o lume în alta. Nu am mai citit niciodată ceva asemănător. Trebuie s-o recitesc peste câțiva ani, sperând că voi ajunge s-o înțeleg mai bine, să-i pătrund înțelesul.
Aceasta carte este o minunatie scrisa cu multa maiestrie. Este o imbinare intre lumea reala si lumea fantastica in care autoarea reuseste sa faca trecerea dintre real si fantastic, atat de fin, incat par a fi legate una de cealalta. Personajul principal Alma, inca din copilarie are o legatura cu Spiritul sau pe care incearca sa il descopere. Daca vreti sa cititi o poveste minunata despre lumea pe care o vedem si despre lumea pe care o simtim in interiorul nostru, despre cum ceea ce simtim se manifesta in realitate, alegeti sa cititi "Labirintul Iubiri din alte timpuri".
O carte a două lumi, sau a mai multora, cea reală palpabilă și acele lumi paralele pe care micuța Alma, chiar din fragedă copilărie, le percepea ca ceva deja văzut, trăit, chiar dacă nu știa exact când, „cel mai mult îmi plăceau lumile de lumină”. Prin prisma cuvintelor juvenile ale Almei – personajul principal –, autoarea ne aruncă în Universuri diferite, printre praf de stele și de eoni, puteri eterne cu forțe supreme asupra lumilor, unde toate se confundă, se aseamănă, se împletesc și se despletesc, creând Pace, Spațiu, Nimic, Tot, Lumină, Liniște, Timp... Și creaturi cu rezonanță ebraică Rishona, Chamishit, Shishit, Shminit, Shvi’it, Shniya, Revi’it... care umblă prin alte sfere, galaxii și universuri și caută lumi perfecte create doar din zâmbete și bunătate. Totul ne este explicat cu acuratețea cuvintelor, pe care autoarea și le alege ca pe niște culori magice de pe paleta sacră a sufletului său, pentru a ne picta, cu gânduri și sentimente, tablouri serafice care te transpun într-o fosforescentă spirală de real-ireal în spatele unei draperii transparente de constelații și scântei irizate de mister și splendori angelice. Acestea te îmbie pe măsura filelor derulate și te fac să te proiectezi în mijlocul acțiunii, dându-ți o apetență magnetică de a savura romanul Dianei Maria Georgescu. Tablouri coborâte dintr-o lume transcendentală cu alterități radicale, se îmbină la perfecțiune cu cele actuale, într-un dans cromatic de esențe și fantezii crenelate. Tablouri diferite, din lumi diferite, cu rezonanțe mitice sau legendare, tablouri fantasmagorice sau miraculoase, dar în toate emană extazul, bucuria, mirajul, minunea, renașterea, împlinirea.
Chiar și tabloul amorului, prezentat pe șevaletul autoarei, îți dă imaginea beatitudinii și a excelenței, ca un cânt vaporos derulat sun bagheta iubirii și a plăcerii.
Citind-o pe Diana Maria Georgescu ne descoperim puteri magice, energii ascunse sau neexploatate, care toate ne duc infailibil la pacea profundă internă din fiecare dintre noi, la bucurie, plenitudine, frumusețe, calm.
Citind-o pe Diana Maria Georgescu ne aruncăm în trecut, reminiscențele copilăriei din noi apar pe alocuri, simțindu-ne lejeri, fără griji, în jocul nostru cu personajele, cu locurile și cu povestioarele fantastice întâlnite în pagini.
Este o care plină de lumină și culoare, culori roșiatice rupte din suflet, culori albe demiurgice, culori albastre telurice... toate presărate de scânteieri aurii serafice. Parcă ne intră în vene și în inimă, umplându-ne progresiv de energie și bunătate până la ultima filă.
O carte care m-a purtat in lumi diferite, paralele, trecute, prezente, viitoare, si totodata convergente. O poveste care mi-a dat mult de gandit, si care m-a facut sa simt intens, deopotriva. Un univers infinit de intelepciune, descoperire a Sinelui si a lumii. De recitit, pentru ca inca mai sunt multe de descoperit in interior...
"Labirintul. Iubiri din alte timpuri" este o poveste frumoasa care te pune pe ganduri.
Desi nu este genul meu literar preferat, titlul m-a atras de la prima vedere.
Povestea este un vis, se petrece in Spatiul infinit cu forme si lumini infinite, insa in tot acest infinit, totusi, personajele se pierd usor si se regasesc si mai usor intre ele. In paralel cu visul se intampla povestea care are loc in spatiul finit, in lumea reala a Almei.
O poveste filosofica incalcita, intortochiata, incarcata cu multe curiozitati si intrebari fara raspuns dar care totusi emana Pace si Lumina.
Este o poveste despre viziuinile diferite ale Almei, despre dimensiunile in care Alma traia. Fetei ii placea sa bea cafeaua calda cu paine diminetile alaturi de bunica ei, ii placea sa calatoreasca prin corpul ei “se facea mica si pornea in explorarea interiorului ei maret.” Si se gandea ca “daca intregul corp functioneaza ca o masinarie, atunci el poate fi reparat in caz de avarie.” Pe Alama “O preocupase dintotdeauna povestea timpului.”
Diana Maria Georgescu foloseste deseori nume de personaje simbolice din limba ebraica. Rishona – nume de origine ebraica insemnand “primul”. Mai sunt personaje ca: Shniya, Shlishit, Chamishit, Revi’it sau Rishona sau ingerul ArsbarsabiEL. Alte personaje sunt Nimic, Spatiu, Pacea, etc, care sunt substantive comune in mod normal, dar in romanul Dianei el devin substantive proprii. Fabulos!
Poti intelege cartea DOAR daca in momentul citirii te desprinzi total de realitate si te cufunzi in povestea Almei si in lumea ei paralela cu cea reala.
De fapt, viata curge cel mai mult in afara timpului pe care-l masuram noi, oamenii.” “E usor sa te pierzi in labirintul vietii, dar si mai usor este sa te ratacesti in labirintul mintii.”
Pe parcursul cartii, autoarea face referire la versurile lui Eminescu care o conduceau la intelegere, si chiar citeaza cateva.
Spre final, localizam, in timp, povestea Almei: actiunea are loc in epoca noastra, cand Google este nelipsit din viata oriacarui tanar.
Povestea Almei este fictiune, dar in alcelasi timp este povestea oricarui om. Trebuie doar sa vezi, sa auzi, sa visezi.