What do you think?
Rate this book
Astra
- GenresRomanian Literature
192 pages, Paperback
First published January 1, 1992
9 people want to read
About the author
Paul Goma
45 books37 followersA publicat la Editura de Stat pentru Literatură și Artă romanul Ostinato și a debutat la revista Luceafărul cu povestirea Când tace toba (1966).
După 1989 i s-au publicat și în România o parte din cărți. I-au apărut articole în revistele Vatra, Familia, Timpul, Jurnalul literar.
După 1989 i s-au publicat și în România o parte din cărți. I-au apărut articole în revistele Vatra, Familia, Timpul, Jurnalul literar.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 of 1 review
March 28, 2026
"Şi iată-mă din nou invidiindu-i pe amăriții de aşteptători - chiar mai rău îmbrăcați decît mine, cu siguranță: mult mai nehrăniți, adăpostiți prin subsoluri fără lumina zilei, cît îi ținuse punga, pentru cărțile cumpărate; cît îi tinuse prin mansarde fără foc-, pentru că ei, înainte, citiseră timpul, cel dinainte...
Pe cînd eu... N-am noroc în viață, asta-i. Pe la începutul lui august, de cînd se întorsese şi tata de la Securitate, eram din nou o familie de oameni (mamei îi dăduseră drumul la sfîrşitul lui mai); chiar dacă fără o acasă a noastră, o familie: de cum venise și tata, nu ne mai păsase de nimic pe lumea asta; eu, deşi lipsisem atîta (din ianuarie pînă în mai), terminasem cu bine a VII-a, iar la admitere, la LGL, ieșisem al patrulea, primisem şi bursă; apoi, de curînd părinții mă anunţaseră că se mutaseră din Buia la Agîrbici, sat cu gară, în vacanță, din tren, cobor drept în curte!, ca sa zic aşa... şi ei, cu invenția lor ăncisă și iventră!
Să aibă dreptate ai mei cînd intră în panică dacă două- trei luni de zile nu ni se întîmplă nimic și spun: „Binele ăsta nu-i a bine!", temîndu-se că, după o pauză atît de lungă, viitoarea nenorocire va fi o grozăvie? Uite-o, grozăvia - după prea-mult-bine: ǎncis p. iventr Ce să înțeleg: că mai bine nu mă năşteam? Sigur, n-a murit nimeni, fiindcă i s-au luat cărțile de citit (cu atît mai puțin romanele), dar pentru mine, romanul e... cum am mai spus; ce am mai spus.
Şi, uite: au năvălit, ca la Mana, comisarii."
Pe cînd eu... N-am noroc în viață, asta-i. Pe la începutul lui august, de cînd se întorsese şi tata de la Securitate, eram din nou o familie de oameni (mamei îi dăduseră drumul la sfîrşitul lui mai); chiar dacă fără o acasă a noastră, o familie: de cum venise și tata, nu ne mai păsase de nimic pe lumea asta; eu, deşi lipsisem atîta (din ianuarie pînă în mai), terminasem cu bine a VII-a, iar la admitere, la LGL, ieșisem al patrulea, primisem şi bursă; apoi, de curînd părinții mă anunţaseră că se mutaseră din Buia la Agîrbici, sat cu gară, în vacanță, din tren, cobor drept în curte!, ca sa zic aşa... şi ei, cu invenția lor ăncisă și iventră!
Să aibă dreptate ai mei cînd intră în panică dacă două- trei luni de zile nu ni se întîmplă nimic și spun: „Binele ăsta nu-i a bine!", temîndu-se că, după o pauză atît de lungă, viitoarea nenorocire va fi o grozăvie? Uite-o, grozăvia - după prea-mult-bine: ǎncis p. iventr Ce să înțeleg: că mai bine nu mă năşteam? Sigur, n-a murit nimeni, fiindcă i s-au luat cărțile de citit (cu atît mai puțin romanele), dar pentru mine, romanul e... cum am mai spus; ce am mai spus.
Şi, uite: au năvălit, ca la Mana, comisarii."
Displaying 1 of 1 review