Imaginați-vă că Sam Spade și Philip Marlowe intră în cafeneaua lui Rick din Casablanca și-i spun: „Rick, hai cu noi să găsim șoimul maltez!”.
Așa ar putea începe Sevraj, o carte care îl are ca protagonist pe Paul Coriolan, un detectiv sărac și lipsit de perspective. Fără clienți de ceva vreme și lâncezind într-o atmosferă anostă, primește pe neașteptate un telefon care îi va schimba viața. Povestea clientului pare plauzibilă, iar onorariul consistent, astfel încât Paul acceptă misiunea de a fura un obiect mistic. Totul pare să meargă conform planului, însă detectivului i se cam încurcă socotelile atunci când înțelege că nu i s-a spus întregul adevăr. Totuși, ceea ce îl împinge în abis nu e doar asta. Paul își dă seama prea târziu că altceva l-a atras în tot acest hățiș… Un roman care se citește cu sufletul la gură, pe parcursul căruia provocările pândesc la tot pasul.
„Când eram mic, am citit undeva că atomii nu se ating niciodată. Că, fizic, e imposibil așa ceva.
Dar noi suntem făcuți din atomi.
Înseamnă că nu ne atingem nicicând? E o minciună tot ceea ce simțim? Trăim într-o lume a aparențelor? Ce se petrece când un bărbat sărută o femeie? Dar când se naște un copil?
Din păcate, nu e doar o teorie. Orice atingere pare reală grație doar unui proces de repulsie electrostatică.
Atunci, ce se întâmplă când un glonț intră într-un om? Ce anume determină, cu adevărat, moartea?”
Liviu Surugiu este un scriitor și scenarist român. Principalele genuri abordate în creațiile sale sunt science fiction-ul, ficțiunea speculativă și thrillerul religios. În 2013 a fost finalist al concursului de scenarii de film organizat de HBO în colaborare cu TIFF. În 2015 a câștigat premiul pentru cel mai bun roman cu Atavic, iar în 2016 premiul pentru cel mai bun roman cu ERAL și premiul pentru cel mai bun volum de povestiri cu Rămășițele viselor.
I don't wanna offer spoilers. I can say that is a noir with some fantastic notes and a crime novel. Inspired indeed by Dashiel Hammett and Raymond Chandler characters. But only as a general outline. The story is basically unpredictable, and easy to read because the style of writing is fluent and modern. I do like the Philip Marlowe-style sarcasm of the Romanian private detective. It's one of the first noir novels in Romanian literature. I can recommend it to all genre lovers and not only.
Îmi place foarte mult cum scrie autorul. Am savurat Sevraj cu plăcere. Sincer nu am citit de mult timp un roman cu detectiv. Dar Paul Coriolan aproape că ma făcut să îmi doresc să îmi doresc să mă fac și eu un detectiv. Oricum cel puțin am savurat o trăire palpitantă. Aș vrea să vă zic finalul, dar mă abțin și vă las pe voi să îl descoperiți.
Subiectul este unul destul de bun, chiar m-a intrigat ideea moastelor. Mai bine scrisa decar “Pulsar”, insa parca ar fi fost nevoie de o verificare din partea unui editor/tip-de-la-editura. Unele bucati sunt foarte rapide, ar fi meritat explicate mai in amanunt.
Un roman pe care il poti citi dintr-o rasuflare sau, daca iti place suspansul, il poti intinde pe cateva zile. E in acelasi timp poveste de dragoste, roman politist, aventura si SF.
O carte pe care nu am putut-o lăsa din mână până nu am terminat-o. Deși genul este cunoscut, personajele par clasice și deznodământul bănuit, „surprizele se țin lanț” cum ar zice un reporter monden ce ar urmări aventurile prezentate în cel mai elegant și cursiv mod cu putință. Au încăput laolaltă și se simt bine, atât imagini reale, meditații asupra prezentului și existenței, cât și bucăți de oniric. Autorul se simte bine în acest gen literar și transmite această plăcere de a povesti și cititorului.
Liviu e un maestru povestitor, și stilul noir îl prinde de minune. O carte cum nu am mai citit, care m-a captivat prin idee acțiune, personaje credibile, dar mai ales prin atmosferă. Chapeau, mon ami!
Un roman noire palpitant, iar detectivul Paul Coriolan un personaj frumos și pitoresc. Sper ca autorul să nu renunțe la el și să avem în viitor bucuria de a-l reîntâlni!
Alert, ingenios, credibil și încântător persuasiv, romanul lui Liviu Surugiu este un admirabil pretext al unei călătorii printr-o lume noir spre un final implacabil, acela al sevrajului din iubire. Cu răsturnări de situație specifice unui policier și provocări ingenioase, personaje minuțios conturate și o estetică a fantasticului îndelung practicată, Sevraj este o lectură inteligent condusă spre final, un exercițiu de virtuozitate literară și un motiv de a concluziona că, într-un fel sau altul, iubirea este începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor.
OMG! Doamne ce imaginație ! Ce ritm alert al narațiunii și ce documentație serioasă. Este una din cărțile cele mai originale pe care le-am citit vreodată. Mă bucur nespus de mult că l-am descoperit pe acest autor român de talent. Îi împrumut chiar un citat din carte : « Adevărul era că, la naiba, îmi plăcea mult de ea ». Ea fiind, pentru mine, cartea plină de surprize și de răsturnări de situație extra-ordinare. Cu mult umor (noir, desigur!) și cu o privire foarte realistă asupra societăți romanești din zilele noastre (România este descrisă la pagina 224 ca„[S]ingurul stat latin ortodox din lume [care] avea o grămadă de minuni, cele mai multe legate de eterna tranziție”), Liviu Surugiu ne plimbă prin frumosul București nu cu preșul ci cu un covor țesut din cuvinte abil brodate și intrigi demne de un mare roman noir. Un divertisment foarte educativ după mine. Nu ar fi frumos din partea mea să vă dezvălui elementele cheie, dar aș releva problematica credinței la români (considerată adeseori în Occident ca excesivă) și nu numai. După cum bine scrie Alexandru Lamba: „Folosirea ideii de pelerinaj în construcția acțiunii dă prilej de meditație profundă asupra temerilor, dorințelor și credințelor celor care participă la asemenea evenimente. Iar Liviu, prin intermediul personajului-narator, nu ratează ocazia de a duce textul cu o treaptă mai sus din punct de vedere filosofic și dogmatic”. Un detectiv particular pe care-l cheamă în mod simbolic Paul Coriolan și care, ironic este poate un fel de alter ego al autorului (cine știe ?) un personaj memorabil în sevraj de... citiți și veți descoperi. Pentru final încă un mic citat care sună ca o « mise en abyme » : „Uneori, ineditul ne poate păcăli”(p. 139).
Ceea ce începe ca un roman noir sadea se preschimbă rapid într-un thriller cu un ritm amețitor care exact asta face la final: te amețește și te face să te întrebi - oare eu ce-am citit aici? Un roman polițist? Un thriller? Un thriller ezoteric cu nuanțe fantastice? Liviu Surugiu poate scrie un singur gen și să se și țină de el până la final? Vrea, măcar, acest lucru? Sau le amestecă și transformă o poveste aparent simplă, cu o misiune simplă, cu un detectiv desprins parcă din romanele lui Raymond Chandler sau Dashiell Hammett și o femeie tatală ce vine la pachet cu povestea, într-o cursă nebună de urmăriri, taine și secrete, agenți secreți, planuri secrete, conspirații și altele asemenea?
Cam da. Despre roman am avut onoarea să vorbesc alături de autorul său și de Michael Haulică la librăria Humanitas de la Cișmigiu, într-o frumoasă zi de primăvară.