What do you think?
Rate this book
Micile plăceri ale morții
Un univers între nimic și tot
Micile plăceri ale morții, primul roman al lui Goran Mrakić, surprinde în ansamblul său spiritul, atmosfera și mentalitatea unui sfârșit de epocă dintr-un sat bănățean: Variaș. Prin nenumăratele povești acumulate în interiorul cărții, prin anecdotele, snoavele, poantele și istoriile personale ori cele din folclorul local, prin reflexivitate, diversitate, o doză de nostalgie și una de empatie, scriitorul aduce la viață o lume (aproape) dispărută.
Intrați în paginile ei și bucurați-vă de un veritabil microcosmos!
„Undeva în mijlocul pustei bănățene există un loc unde ai putea avea impresia că nu se întâmplă nimic, un spațiu la capătul geografiei și istoriei, uitat de Cel de Sus. Așa ar părea dacă acel loc nu ar fi ajuns în mintea unui scriitor care știe să-l vadă, să-l urmărească, să-l descoasă și, mai ales, să-l povestească. În memoria și povestea lui Goran Mrakić acel spațiu, acei oameni, acele istorii devin un soi de centru al lumii, care te țin cu sufletul la gură. O carte care te prinde mai ceva decât un serial Netflix de foarte bună calitate: odată începută, vrei să o devorezi total.“
Vasile Ernu
„După ce a făcut din Timișoara un personaj fabulos în povestirile sale, Goran Mrakić se mută în mediul rural și reușește cu Variaș același lucru în romanul său autoficțional.
Cartografiază literar Banatul, așadar, cu mitologiile și multiculturalismul lui, decupându-l într-o perioadă de transformare: anul care se scurge între 1989 și 1990. Ca un rit de trecere, ca o etnografie personală, ficționalizată. Cu mai mulți naratori – cel mai constant fiind un așa-zis Goran Mrakić ba pre-adolescent, ba matur, care vine cu o privire peste timp –, cu protagoniști marginali și memorabili – dintre care Slavko se remarcă net –, cu întâmplări hazlii ori dramatice – meciuri de fotbal, farse, discuții prin birturi, inspecții la clasă, nunți și înmormântări ș.a. –, cu un limbaj savuros și un stil inconfundabil. O carte de ținut pe raftul întâi.“
Eli Bădică
coordonatoarea colecției n’autor
Micile plăceri ale morții, primul roman al lui Goran Mrakić, surprinde în ansamblul său spiritul, atmosfera și mentalitatea unui sfârșit de epocă dintr-un sat bănățean: Variaș. Prin nenumăratele povești acumulate în interiorul cărții, prin anecdotele, snoavele, poantele și istoriile personale ori cele din folclorul local, prin reflexivitate, diversitate, o doză de nostalgie și una de empatie, scriitorul aduce la viață o lume (aproape) dispărută.
Intrați în paginile ei și bucurați-vă de un veritabil microcosmos!
„Undeva în mijlocul pustei bănățene există un loc unde ai putea avea impresia că nu se întâmplă nimic, un spațiu la capătul geografiei și istoriei, uitat de Cel de Sus. Așa ar părea dacă acel loc nu ar fi ajuns în mintea unui scriitor care știe să-l vadă, să-l urmărească, să-l descoasă și, mai ales, să-l povestească. În memoria și povestea lui Goran Mrakić acel spațiu, acei oameni, acele istorii devin un soi de centru al lumii, care te țin cu sufletul la gură. O carte care te prinde mai ceva decât un serial Netflix de foarte bună calitate: odată începută, vrei să o devorezi total.“
Vasile Ernu
„După ce a făcut din Timișoara un personaj fabulos în povestirile sale, Goran Mrakić se mută în mediul rural și reușește cu Variaș același lucru în romanul său autoficțional.
Cartografiază literar Banatul, așadar, cu mitologiile și multiculturalismul lui, decupându-l într-o perioadă de transformare: anul care se scurge între 1989 și 1990. Ca un rit de trecere, ca o etnografie personală, ficționalizată. Cu mai mulți naratori – cel mai constant fiind un așa-zis Goran Mrakić ba pre-adolescent, ba matur, care vine cu o privire peste timp –, cu protagoniști marginali și memorabili – dintre care Slavko se remarcă net –, cu întâmplări hazlii ori dramatice – meciuri de fotbal, farse, discuții prin birturi, inspecții la clasă, nunți și înmormântări ș.a. –, cu un limbaj savuros și un stil inconfundabil. O carte de ținut pe raftul întâi.“
Eli Bădică
coordonatoarea colecției n’autor
440 pages, Paperback
Published September 7, 2022
6 people are currently reading
272 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 19 of 19 reviews
December 15, 2022
"Exista atatea povesti care vor ramane nespuse sau uitate si atatea vise care vor fi ingropate."
Acesta este marele merit al cartii, scrisa cu umor si dezinvoltura : ne daruieste, spre a nu se uita, imaginea satului banatean Variaș (cea dinainte de 1990), cu "nebunii" lui frumosi, cu vorba dulce specifica locului, cu regionalismele care mi-au adus zambetul pe buze si nostalgia in suflet (croafne = gogosi, tâmpi de pui = pulpe de pui, credenț = bufet, ciripă = tigla, spais = camara, flașa = sticla, bițiglă = bicicleta, fruștuc = mic dejun, părădaise = rosii).
O lume irepetabila, una careia, cei care am trait in comunism, ne este mai usor sa ii patrundem nuantele.
"E clar, nu voi mai simti niciodata mirosul vechiului Camin. E unul dintre acele lucruri intangibile, despre care stii ca s-au pierdut iremediabil. Una dintre acele miresme pe care le percepi doar atunci cand dispar. Cat timp exista, nu se fac remarcate prin banalitatea lor efemera si mizerabila."
O multime de figuri in cartea aceasta, care mai de care mai pitoresti. Ii amintesc doar pe Slavko cel rebel; pe baba Zlata, pe care Goran o privea fascinat in timpul " ritualului magic" de pregatire a painii "cu coaja neagra, arsa si crocanta"; pe deda Milos, ale carui povesti cu sarpele din fantana si baba groaznica din pod il inspaimantau pe micul Goran.
Titlul romanului coincide cu cel al unuia dintre capitole, un exercitiu de imaginatie cu sensuri adanci. Nu este deloc ceea ce pare.
Acesta este marele merit al cartii, scrisa cu umor si dezinvoltura : ne daruieste, spre a nu se uita, imaginea satului banatean Variaș (cea dinainte de 1990), cu "nebunii" lui frumosi, cu vorba dulce specifica locului, cu regionalismele care mi-au adus zambetul pe buze si nostalgia in suflet (croafne = gogosi, tâmpi de pui = pulpe de pui, credenț = bufet, ciripă = tigla, spais = camara, flașa = sticla, bițiglă = bicicleta, fruștuc = mic dejun, părădaise = rosii).
O lume irepetabila, una careia, cei care am trait in comunism, ne este mai usor sa ii patrundem nuantele.
"E clar, nu voi mai simti niciodata mirosul vechiului Camin. E unul dintre acele lucruri intangibile, despre care stii ca s-au pierdut iremediabil. Una dintre acele miresme pe care le percepi doar atunci cand dispar. Cat timp exista, nu se fac remarcate prin banalitatea lor efemera si mizerabila."
O multime de figuri in cartea aceasta, care mai de care mai pitoresti. Ii amintesc doar pe Slavko cel rebel; pe baba Zlata, pe care Goran o privea fascinat in timpul " ritualului magic" de pregatire a painii "cu coaja neagra, arsa si crocanta"; pe deda Milos, ale carui povesti cu sarpele din fantana si baba groaznica din pod il inspaimantau pe micul Goran.
Titlul romanului coincide cu cel al unuia dintre capitole, un exercitiu de imaginatie cu sensuri adanci. Nu este deloc ceea ce pare.
October 1, 2022
Cu siguranta surpriza acestei luni! O carte atat de profunda si totodata delicata, o poveste care te intoarce in timp si iti aduce la viata toate amintirile. Cred ca daca ai mai putin de 25 de ani, desi as merge spre 30, nu vei simti pe deplin efectul cuvintelor ei. Aparent o poveste simpla a vietii dintr-un sat banatean dar care sub masca simplitatii ascunde atat de multe istorisiri menite sa te duca intr-un alt timp, intr-o alta lume si intr-o anume stare.
January 30, 2025
Goran Mrakic are un stil de a așterne pe hârtie impresiile și amintirile de altă dată într-un mod ce te face melancolic, chiar dacă nu ai copilărit nici în acele timpuri, nici pe acele meleaguri. Prin intermediul acestui volum, oferă o viziune nu doar despre satul bănățean din anul revoluției, ci și despre oamenii care formau comunitatea respectivă, dincolo de religia pe care o aveau, locul de proveniență a strămoșilor sau viziunea despre scena politică a timpului. M-am distrat copios urmărind ciondănelile dintre vecini, prostiile pe care le făceau elevii și cum erau pedepsiți, desfășurarea unui meci de fotbal local și cât de tare puteau să se încingă spiritele din cauza unei mingi. Și nelipsitele sindrofii bahice, care duceau la niște decizii sau evenimente comice și memorabile.
Recenzia mea, aici.
Recenzia mea, aici.
February 14, 2024
Amintiri din copilarie, varianta din Banat. Si nu ma refer doar la copilaria lui Goran Mrakic, ci si la a mea. Intr-un stil care alterneaza injuraturile cu melancolia si filosofia, uneori si cu fantasticul (nelipsit din viata satului), il surprindem pe Goran in anul 1989, anul sfarsitului copilariei, anul Revolutiei si al schimbarii. Inca se hraneste cu povestile cu cowboy si indieni, traieste pentru fotbal (atat cel local, cat si cel de la televizor) si nu indrazneste sa vorbeasca cu fetele. Are o gramada de prieteni cu care face diverse traznai, insa e in general cuminte.
Multe corzi sensibile au fost atinse de prima carte de 5 stele de anul asta. In primul rand prin limbajul plin de regionalisme, apoi de amintirile evocate, o data chiar si de mentionarea unei melodii sarbesti atat de putin cunoscuta restului tarii, insa atat de iubita in vest. Apropos de regionalisme, am facut un test cu sotul, baimarean, sa vad daca ce-am gasit in carte ii suna cunoscut. La toate a ridicat din sprancene, in timp ce eu jubilam amuzata.
Dincolo de anecdotele si poznele de la Varias, Mrakic celebreaza calitatea cu care ne mandrim cel mai mult in Banat: multiculturalitatea. Am fost mereu inconjurati de sarbi, svabi, unguri si nimeni nu le-a spus sa plece de unde au venit. In copilaria mea au fost Mile, Dragan, Branco, Milorad (haha, tatal Oliverei de care imi era foarte frica), Miodrag, Ivo si Iasminca. In Timisoara exista liceul sarbesc, liceul german si liceul maghiar, pe langa cel francez si cel englez. Sunt mandra foc ca ma trag de acolo si am cunoscut de mica traiul asta pasnic intre oameni de nationalitati diferite.
Apreciez foarte, foarte tare ca Revolutia a fost atat de sumar amintita, aproape nesimtita in paginile lui Mrakic. Si foarte bine pentru ca mi s-ar fi parut nedrept ca istoria sa fure din atentia pe care o merita satul si oamenii lui. Sunt destule carti in care Revolutia e personajul principal, ma bucur ca nu si asta. Sunteti tentati sa mi-o luati in nume de rau? Va rog nu. Nu ponegresc amintirea oamenilor care au murit pentru tara, insa nu toate cartile despre 1989 trebuie sa fie despre Revolutie.
Multumesc pentru amintiri!
Multe corzi sensibile au fost atinse de prima carte de 5 stele de anul asta. In primul rand prin limbajul plin de regionalisme, apoi de amintirile evocate, o data chiar si de mentionarea unei melodii sarbesti atat de putin cunoscuta restului tarii, insa atat de iubita in vest. Apropos de regionalisme, am facut un test cu sotul, baimarean, sa vad daca ce-am gasit in carte ii suna cunoscut. La toate a ridicat din sprancene, in timp ce eu jubilam amuzata.
Dincolo de anecdotele si poznele de la Varias, Mrakic celebreaza calitatea cu care ne mandrim cel mai mult in Banat: multiculturalitatea. Am fost mereu inconjurati de sarbi, svabi, unguri si nimeni nu le-a spus sa plece de unde au venit. In copilaria mea au fost Mile, Dragan, Branco, Milorad (haha, tatal Oliverei de care imi era foarte frica), Miodrag, Ivo si Iasminca. In Timisoara exista liceul sarbesc, liceul german si liceul maghiar, pe langa cel francez si cel englez. Sunt mandra foc ca ma trag de acolo si am cunoscut de mica traiul asta pasnic intre oameni de nationalitati diferite.
Apreciez foarte, foarte tare ca Revolutia a fost atat de sumar amintita, aproape nesimtita in paginile lui Mrakic. Si foarte bine pentru ca mi s-ar fi parut nedrept ca istoria sa fure din atentia pe care o merita satul si oamenii lui. Sunt destule carti in care Revolutia e personajul principal, ma bucur ca nu si asta. Sunteti tentati sa mi-o luati in nume de rau? Va rog nu. Nu ponegresc amintirea oamenilor care au murit pentru tara, insa nu toate cartile despre 1989 trebuie sa fie despre Revolutie.
Multumesc pentru amintiri!
March 14, 2023
Deși nu am trăit vremurile pe care le-a prins autorul și deși nu am copilărit într-o zonă rurală, cartea mi-a dezvăluit o lume pe care o cunoaștem in parte fie din amintirile celor din jurul meu, fie din alte creații artistice și m-a bucurat, m-a amuzat, m-a întristat, chiar m-a înspăimântat.
Am apreciat și faptul că romanul conține și scurte pasaje de introspecție, de analiză, profunde în simplitatea lor, urmându-le unor capitole precum cel in care o babă îi aruncă în față oala de seara, plina, unui vecin prea glumet.
De asemenea, mi-a dat de gândit viziunea despre moarte a naratorului și, paradoxal, mi-a plăcut aceasta viziune. Poate pentru că este mai liniștitoare.
Această carte m-a făcut să îmi păstrez convingerea cum că adevăratele întelesuri le regăsim în anumite zone (rural, natura) in anumite epoci ori momente de timp și că omul modern, mai ales cel de la oraș, se luptă cu niște angoase ce îl îndepărtează de acel Adevăr, de Sine și chiar de Lume ori întreține niște iluzii precum aceea a libertății, a vieții bune, a evoluției.
Am apreciat și faptul că romanul conține și scurte pasaje de introspecție, de analiză, profunde în simplitatea lor, urmându-le unor capitole precum cel in care o babă îi aruncă în față oala de seara, plina, unui vecin prea glumet.
De asemenea, mi-a dat de gândit viziunea despre moarte a naratorului și, paradoxal, mi-a plăcut aceasta viziune. Poate pentru că este mai liniștitoare.
Această carte m-a făcut să îmi păstrez convingerea cum că adevăratele întelesuri le regăsim în anumite zone (rural, natura) in anumite epoci ori momente de timp și că omul modern, mai ales cel de la oraș, se luptă cu niște angoase ce îl îndepărtează de acel Adevăr, de Sine și chiar de Lume ori întreține niște iluzii precum aceea a libertății, a vieții bune, a evoluției.
December 15, 2022
Am apucat să îi dau cinci stele, din entuziasmul lecturii primelor pagini. Le merită. E scriitor get-beget. Dar, ce umor tras de păr (Omul negru), ce finaluri mizerabile (Guvernul din umbră), ce umanitate tristă în sexismul și înapoierea ei alcoolică, "incapabilă să-și depășească nivelul și condiția, mulțumită de locul său strâmt, dar călduț, sub soare, păstrătoare a unor inerții cărora nu le înțelege rostul și sensul". Nu știu dacă nu cumva este chiar umanitatea autorului însuși, trecut de faza skinhead și ultranaționalistă (recunoscută public), așa cum o intuim din poveștile extremismului interetnic din fosta Iugoslavie. Ideea generală e că are și România mica ei enclavă de acest tip. E bine de știut, dar nu e nimic de admirat, exceptând literatura. Păcat că, și aceea, se confundă adeseori cu realitatea îndoielnică, doar pentru că autorul nu s-a putut abține de la vechi năravuri și nu a înlăturat ultime reziduuri identitare.
Pasajele memorabile: nunta, barza neagră, cimitirul șvăbesc, poveștile strămoșilor veniți din Bosnia și împrăștiați prin Americi, reîntorși pentru a bombarda pusta strămoșească, fără să aibă habar că e strămoșească.
Cel mai mare atașament îl creează čika Lako, văcarul, acest Münchausen al Banatului românesc.
Pasajele memorabile: nunta, barza neagră, cimitirul șvăbesc, poveștile strămoșilor veniți din Bosnia și împrăștiați prin Americi, reîntorși pentru a bombarda pusta strămoșească, fără să aibă habar că e strămoșească.
Cel mai mare atașament îl creează čika Lako, văcarul, acest Münchausen al Banatului românesc.
January 7, 2023
Geniala.
Te transpune intr-o lume familiara, creeaza un tablou autentic.
Te regasesti in situatiile traite, rememorezi fragmente ale vietii tale, prin juxtapunerea amintirilor autorului cu propriile trairi din copilarie-adolescenta, desi diferite ca experiente, totusi asemanatoare in esenta lor.
Dinamica familiala si cea scolara sunt portretizate realist.
Aduce veridicitate sintagmei "Vesnicia s-a nascut la sat".
Geniala.
Te transpune intr-o lume familiara, creeaza un tablou autentic.
Te regasesti in situatiile traite, rememorezi fragmente ale vietii tale, prin juxtapunerea amintirilor autorului cu propriile trairi din copilarie-adolescenta, desi diferite ca experiente, totusi asemanatoare in esenta lor.
Dinamica familiala si cea scolara sunt portretizate realist.
Aduce veridicitate sintagmei "Vesnicia s-a nascut la sat".
Geniala.
September 21, 2022
Marturisesc ca dupa titlu, "Micile placeri ale MORTII", m-am speriat putin ca urmeaza o alta carte cu un ansamblu sumbru gen "Lumea e camasa mea de forta" dar m-am inselat!
Acest roman este plin de umor, cu o multitudine de povesti in care, banatean fiind, ma regaseam sau daca nu ma regaseam macar recunosteam foarte bine ceea ce intentiona autorul sa descrie.
Introspectia, visatul cu ochii imaginatiei sunt deja un trademark Goran Mrakic, imi place cum incearca sa isi imagineze starea de fapt a lucrurilor, trairile sau povestea oamenilor din momentul X privind la o fotografie veche, cum incearca sa isi imagineze viitorul (jucator la Cupa Mondiala care inscrie golul victoriei in ultimul minut) in timp ce sta culcat in iarba si se uita la cer - cred ca fiecare dintre noi am trecut candva prin asemenea momente.
Mi-au placut indeosebi povestile legate de scoala, m-am amuzat teribil la cea cu deplasarea chibitilor la Bulgarus pentru meciul de fotbal sau la cea cu nunta la care urma sa "puncteze decisiv" tanarul amorezat in taina de colega lui nemtoaica, dar povestea preferata ramane "Cheia sol" in care, fara sa stie, autorul mi-a furat gandurile si le-a pus pe hartie! :)
Per total, "Micile placeri ale mortii" este o lectura care m-a binedispus, mi-a readus aminte de momente si senzatii familiare din trecut si fiindca autorul mai e si banatean si chiar si contemporan merita cu prisosinta 5 stelute!
PS: Goran, inca asteptam cartea despre Poli > 2012, sa nu uiti cumva! :)
Acest roman este plin de umor, cu o multitudine de povesti in care, banatean fiind, ma regaseam sau daca nu ma regaseam macar recunosteam foarte bine ceea ce intentiona autorul sa descrie.
Introspectia, visatul cu ochii imaginatiei sunt deja un trademark Goran Mrakic, imi place cum incearca sa isi imagineze starea de fapt a lucrurilor, trairile sau povestea oamenilor din momentul X privind la o fotografie veche, cum incearca sa isi imagineze viitorul (jucator la Cupa Mondiala care inscrie golul victoriei in ultimul minut) in timp ce sta culcat in iarba si se uita la cer - cred ca fiecare dintre noi am trecut candva prin asemenea momente.
Mi-au placut indeosebi povestile legate de scoala, m-am amuzat teribil la cea cu deplasarea chibitilor la Bulgarus pentru meciul de fotbal sau la cea cu nunta la care urma sa "puncteze decisiv" tanarul amorezat in taina de colega lui nemtoaica, dar povestea preferata ramane "Cheia sol" in care, fara sa stie, autorul mi-a furat gandurile si le-a pus pe hartie! :)
Per total, "Micile placeri ale mortii" este o lectura care m-a binedispus, mi-a readus aminte de momente si senzatii familiare din trecut si fiindca autorul mai e si banatean si chiar si contemporan merita cu prisosinta 5 stelute!
PS: Goran, inca asteptam cartea despre Poli > 2012, sa nu uiti cumva! :)
November 27, 2022
Mi-a plăcut să citesc cartea asta. A fost o experiență nostalgică, un rezervor de informații noi şi regionalisme şi, mai ales, de emoții. Proză bună şi fragmente clar ieşite din mintea unui poet, amintiri din copilăria în comunism intr-un sat din Banat, prezentate cu realism şi acceptare şi multă iubire față de toți şi toate, exact aşa cum erau. Ocazional, limbaj explicit şi păreri personale mişto, mi-au plăcut.
"Şi atunci, de ce îi dai doar 4*?" Din cauză că, după mine, calitatea scriiturii nu este omogenă de la începutul la sfârşitul cărții, adică sunt destule fragmente de 5*, dar sunt şi altele ca desprinse din jurnalul unui liceean (ce-i drept, unul cu vocabular bun, simțul umorului şi simț de observație bun). Mie mi-a plăcut chiar şi tonul ăsta sincer şi imatur, mi-a făcut cartea mai dragă.
Ah, şi pregătiți-vă: 1. să încercați să pronunțați nume şi alte cuvinte sârbeşti, nemțeşti, ungureşti. (pentru cele sârbeşti, e un mic îndrumar de pronunție la sfârşitul cărții). 2. să căutați ce înseamnă multe cuvinte din carte, regionalisme din Banat, mai ales. 3. salivați de poftăăă când pomeneşte Goran Mrakič despre mâncărurile din Variaş. 4. aflați că pe lumea cealaltă se mănâncă multă (dacă nu doar) fasole.
În concluzie, citiți "Micile plăceri ale morții", o să vă placă!
"Şi atunci, de ce îi dai doar 4*?" Din cauză că, după mine, calitatea scriiturii nu este omogenă de la începutul la sfârşitul cărții, adică sunt destule fragmente de 5*, dar sunt şi altele ca desprinse din jurnalul unui liceean (ce-i drept, unul cu vocabular bun, simțul umorului şi simț de observație bun). Mie mi-a plăcut chiar şi tonul ăsta sincer şi imatur, mi-a făcut cartea mai dragă.
Ah, şi pregătiți-vă: 1. să încercați să pronunțați nume şi alte cuvinte sârbeşti, nemțeşti, ungureşti. (pentru cele sârbeşti, e un mic îndrumar de pronunție la sfârşitul cărții). 2. să căutați ce înseamnă multe cuvinte din carte, regionalisme din Banat, mai ales. 3. salivați de poftăăă când pomeneşte Goran Mrakič despre mâncărurile din Variaş. 4. aflați că pe lumea cealaltă se mănâncă multă (dacă nu doar) fasole.
În concluzie, citiți "Micile plăceri ale morții", o să vă placă!
December 21, 2022
Veșnicia s-o fi născut la sat, dar prin cuvintele lui Mrakic s-a făcut mare. Cine zice că viața la sat e oglinda poporului român și o evocă în avântul patriotic, să afle că satul e făcut din săteni, nu din români. N-am simțit niciodată un spirit mai profund nostalgic și familiar decât în cartea asta povestită de un sârb dintr-un sat din comunitatea sârbească din Banat. Sper să nu se supere că spun asta, dar Goran Mrakic surprinde cel mai frumos și magic esența românului în poveștile lui din copilărie.
"Micile plăceri ale morții" ar trebui să fie pentru secolul 21 ceea ce a fost "Amintiri din copilărie" înaintea ei.
"Micile plăceri ale morții" ar trebui să fie pentru secolul 21 ceea ce a fost "Amintiri din copilărie" înaintea ei.
September 1, 2024
O lume a satului banatean pe care doream sa o descopar dar si sa aflu mai mult despre influentele sarbesti din zona. Nu am descoperit-o asa cum mi-am imaginat, dar lectura a fost una placuta.
December 2, 2023
O carte atât de plină de cuvinte frumoase încât n-a mai încăput aproape nimic altceva. Mrakić are niște anecdote, multă imaginație, zero plan de bătaie. E bun la oftat nostalgic, slab la a face diferența între realitate și imaginație (cel puțin în cartea asta - probabil că în capul lui știe, dar îl suspectez că face Artă).
Despre ce e „Micile plăceri ale morții”? Despre viața minorității sârbești de gimnaziu din anii '80 din satul Variaș - sau, mai exact, despre narator și prietenul lui cretin, Slavko. Nu fac mare lucru. Naratorul nu invită o fată de care-i place la dans, iar ea pleacă în Germania înainte să apuce să mai încerce. Copiii se joacă. Adolescenții se îmbată și visează la entertainmentul de afară. Adulții își amintesc lucruri.
Mrakić cred că teoretic scrie autobiografie, dar inventează cu o lejeritate lipsită de griji. Își imaginează un copil din flori al unui străbunic care a emigrat în SUA și a avut o aventură de care n-a aflat nimeni; iar apoi acel copil din flori bombardează satul Variaș în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial. Ne povestește ce gândea străbunica lui în timp ce murea singură (s-o fi întors din morți să-i povestească). Se întâlnește cu un frate al unui străbunic care a intrat pe lumea cealaltă în urmă cu o sută de ani. Realism magic? Probabil că asta se vrea. Dacă nu l-aș suspecta de Artă, mi-aș face griji pentru sănătatea lui mentală.
Apoi sunt câteva anecdote care par legende sătești, nu realitate. Ce e adevărat? Ce e fals? Răspunsul la aceste întrebări nu poate fi decât un răspicat „DA!”, în timp ce îți dai seama că „Micile plăceri ale morții” e un atlas geografic nu al unei zone reale, e o biografie nu a unor oameni, ci e o hartă a lumii interioare a lui Mrakić, care nu e suficient de interesant încât să susțină o carte de 400 de pagini. (Ar putea fi, dar cartea lui e vagă și haotică, încurcându-și cronologia, spunând povești pe jumătate, repetând idei spuse înainte și, când nu știe cum să încheie un capitol-povestire, terminându-l în coadă de pește „artistică”, adică mai fără de Dumnezeu decât un câine plin de noroi într-o biserică).
Stilul e dulceag și uneori o dă în expresii frumoase din școala primară - sună bine, cât timp nu ești atent, te fură peisajul și ai beția cuvintelor:
„Clopotul se aude agale în aproape fiecare amurg, bătând în ritmul aripilor cucuvelelor ce fâlfâie deasupra fântânii vieții, cea în care a căzut boschetarul Dida în urmă cu două săptămâni. Da, a căzut în fântâna de lângă cimitir în plină iarnă, dar a supraviețuit. Nimeni nu știe cum. Unii se întreabă chiar și de ce.”
De ce e fântâna aia „fântâna vieții”? Pentru că a supraviețuit boschetarul? Pentru că Mrakić face spirite? Ce legătură are cu restul poveștii, în care boschetarul Dida nu e menționat? Și de ce mama referințelor zoologice fâlfâie cucuvelele în ritmul clopotului „agale”, când păsările alea dau din aripi în viteză?
Per total, „Micile plăceri ale morții” nu are nici o poveste clară, nici atmosferă foarte bună (da, da, nostalgie, câmpie, țuică, sărăcie), ca să mă țină în priză. Ar mai fi valoarea documentară, dar din păcate n-are nici adevăr - după suficiente invenții, nu-l mai cred pe Mrakić pe cuvânt nici când zice că satul ăla e la câmpie.
Despre ce e „Micile plăceri ale morții”? Despre viața minorității sârbești de gimnaziu din anii '80 din satul Variaș - sau, mai exact, despre narator și prietenul lui cretin, Slavko. Nu fac mare lucru. Naratorul nu invită o fată de care-i place la dans, iar ea pleacă în Germania înainte să apuce să mai încerce. Copiii se joacă. Adolescenții se îmbată și visează la entertainmentul de afară. Adulții își amintesc lucruri.
Mrakić cred că teoretic scrie autobiografie, dar inventează cu o lejeritate lipsită de griji. Își imaginează un copil din flori al unui străbunic care a emigrat în SUA și a avut o aventură de care n-a aflat nimeni; iar apoi acel copil din flori bombardează satul Variaș în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial. Ne povestește ce gândea străbunica lui în timp ce murea singură (s-o fi întors din morți să-i povestească). Se întâlnește cu un frate al unui străbunic care a intrat pe lumea cealaltă în urmă cu o sută de ani. Realism magic? Probabil că asta se vrea. Dacă nu l-aș suspecta de Artă, mi-aș face griji pentru sănătatea lui mentală.
Apoi sunt câteva anecdote care par legende sătești, nu realitate. Ce e adevărat? Ce e fals? Răspunsul la aceste întrebări nu poate fi decât un răspicat „DA!”, în timp ce îți dai seama că „Micile plăceri ale morții” e un atlas geografic nu al unei zone reale, e o biografie nu a unor oameni, ci e o hartă a lumii interioare a lui Mrakić, care nu e suficient de interesant încât să susțină o carte de 400 de pagini. (Ar putea fi, dar cartea lui e vagă și haotică, încurcându-și cronologia, spunând povești pe jumătate, repetând idei spuse înainte și, când nu știe cum să încheie un capitol-povestire, terminându-l în coadă de pește „artistică”, adică mai fără de Dumnezeu decât un câine plin de noroi într-o biserică).
Stilul e dulceag și uneori o dă în expresii frumoase din școala primară - sună bine, cât timp nu ești atent, te fură peisajul și ai beția cuvintelor:
„Clopotul se aude agale în aproape fiecare amurg, bătând în ritmul aripilor cucuvelelor ce fâlfâie deasupra fântânii vieții, cea în care a căzut boschetarul Dida în urmă cu două săptămâni. Da, a căzut în fântâna de lângă cimitir în plină iarnă, dar a supraviețuit. Nimeni nu știe cum. Unii se întreabă chiar și de ce.”
De ce e fântâna aia „fântâna vieții”? Pentru că a supraviețuit boschetarul? Pentru că Mrakić face spirite? Ce legătură are cu restul poveștii, în care boschetarul Dida nu e menționat? Și de ce mama referințelor zoologice fâlfâie cucuvelele în ritmul clopotului „agale”, când păsările alea dau din aripi în viteză?
Per total, „Micile plăceri ale morții” nu are nici o poveste clară, nici atmosferă foarte bună (da, da, nostalgie, câmpie, țuică, sărăcie), ca să mă țină în priză. Ar mai fi valoarea documentară, dar din păcate n-are nici adevăr - după suficiente invenții, nu-l mai cred pe Mrakić pe cuvânt nici când zice că satul ăla e la câmpie.
July 3, 2023
Mrakic scrie dur, balcanic, intens ca un pumn in gură. E pătrunzător într-un fel ancestral, patinând cu grație printre foile timpului - strămoși, prezent, viitor. A fost absolut natural să rezonez cu (fragmente din) poveștile sale.
Între golăneală și reverență, între cugetări și suduieli, între dorințe de expresie masculină și nesiguranțe paralizante, între expuneri banale și experiențe suprarealiste...
Goran coase cu un ac între toate aceste laturi și peste, brodând o pânză imposibil de descris altfel decât ca viața însăși.
Între golăneală și reverență, între cugetări și suduieli, între dorințe de expresie masculină și nesiguranțe paralizante, între expuneri banale și experiențe suprarealiste...
Goran coase cu un ac între toate aceste laturi și peste, brodând o pânză imposibil de descris altfel decât ca viața însăși.
November 26, 2025
Toate cartile scrise de Goran pana acum le-am devorat pur si simplu si cartea de fata nu e o exceptie. Mi-a placut sa descopar universul satului banatean, prin ochii unui copil, la fel cum mi-a placut si finalul cartii, desi usor trist, prezinta reflexiile adultului de acum asupra trecutului sau.
Capitolul meu preferat din carte ramane cel numit "Un dric spre Mozambic", iar finalul acestui capitol mi se pare excelent scris, in maniera ca ma simt prezenta acolo cu personajul ... mi se pare ca se apropie de stilul lui Dostoievski din "Crima si Pedeapsa".
Capitolul meu preferat din carte ramane cel numit "Un dric spre Mozambic", iar finalul acestui capitol mi se pare excelent scris, in maniera ca ma simt prezenta acolo cu personajul ... mi se pare ca se apropie de stilul lui Dostoievski din "Crima si Pedeapsa".
June 27, 2023
Funny, entertaining short stories from a multiethnical village in Banat, describing the growing up of a boy during the last decade of communism. Accordingly vulgar language, lots of sexual preoccupation and initiation, next to footbal and the understanding of generations, life and death. Very original, respectful to the less privileged and with a touching last chapter. I enjoyed it a lot.
December 8, 2024
Mi-a plăcut mult această carte. Goran Mrakic povestește cu mult umor întamplările dintr-un sat bănățean de la sfârșitul anilor 80 si începutul anilor 90.
January 23, 2025
Pentru toti banatenii de pretutindeni, dar nu numai, cartea asta e combinatia ideala de Dostoievski, Mark Twain si un soi de Ion Creanga din Campia de Vest. De un umor irezistibil si o autenticitate rara, mai ales in privinta limbajului (in care mi-am regasit copilaria, rudele si notiuni pe care le credeam disparute), cartea isi poarta cititorul prin profunzimile filosofiei de viata a paorilor banateni, in tesatura multietnica a Variasului, sat predominant sarbesc, devenit - din perspectiva naratorului puber si a prietenului sau de nazbatii - fundalul aproape mitic al unor aventuri si descoperiri fabuloase, punctate atat cat trebuie cu poantele si verdictele fruste ale betivilor si druckerilor locali.
O carte care face toti banii, de mult n-am mai ras atat de sanatos la un roman romanesc, asta ca sa nu mai spun de pepitele poetico-filosofice care sunt, de cele mai multe ori, aur curat.
O carte care face toti banii, de mult n-am mai ras atat de sanatos la un roman romanesc, asta ca sa nu mai spun de pepitele poetico-filosofice care sunt, de cele mai multe ori, aur curat.
February 5, 2023
Micile plăceri ale morții ar putea fi, la fel de bine, despre micile-mari bucurii ale vieții și, în cele din urmă, despre viața necenzurată și onestă față de sine, implicând îndrăgostire, dar și practică patriotică, petreceri punk date pe ascuns în sat, persoane care gafează prin episoade de rasism de care nu sunt neapărat conștiente, conviețuirea anarhismului cu pacifismul, inechitatea și favorurile cumpărate într-o țară din care se fuge constant. Cum spune preotul de la pagina 303: plângând după mort, ne plângem pe noi înșine și soarta implacabilă care ne așteaptă.
Recenzia integrală este aici: https://ancazaharia.ro/2023/02/micile...
Recenzia integrală este aici: https://ancazaharia.ro/2023/02/micile...
Displaying 1 - 19 of 19 reviews