What do you think?
Rate this book
Șapte povești care nu se termină bine pentru toată lumea
Șapte povești imprevizibile și năucitoare
O neașteptată îndrăgostire salvează un tânăr literat. O statistică îngrijorătoare schimbă istoria unei țări. O acuzație neobișnuită asupra surselor de inspirație ale unui cunoscut scriitor atrage o reacție radicală. Un abuz din copilărie are consecințe pentru un adolescent și câțiva pasageri. O misiune specială divizează un grup de credincioși. O previziune îl determină pe un bătrân să încerce ceva nou. O vacanță de vis în Grecia schimbă definitiv două cupluri.
Șapte povești care nu se termină bine pentru toată lumea celebrează viața în ritmuri și tonalități diferite, în numeroase nuanțe și în toată splendoarea ei.
„Cătălin Ceaușoglu este un scriitor cosmopolit. Cu o dexteritate stilistică de invidiat, discursul său poate fi oricând confundat cu cel al vreunui clasic. Tema acestui volum pare a fi deziluzionarea (în diferite forme) care duce la dispariția sau anularea ființei. Șapte proze, șapte registre și maniere diferite sondează cu expresivitate și concizie psihologia și afectele unor personaje memorabile. În ciuda tentei sumbre, a frământării, efectul este de desprindere și plutire ușoară. Dincolo de temă, le unește o doză de delicatețe și duioșie, abia sugerate, ce dau naștere unor mici insule de bucurie pe un fond de tristețe existențială tulburătoare.
Pe alocuri alegorică, poetică și stranie, alteori cu umor și colocvialitate, Șapte povești... sparge perdeaua de nori a deziluzionării și aruncă o rază de lumină peste natura umană, dezvăluind-o în toată fragilitatea, inconsecvența și frumusețea sa.“
Cosmin Perța
„Dacă debutul cu un volum de povestiri ar fi o cursă cu obstacole, atunci Cătălin Ceaușoglu tocmai a ajuns la finalul ei printr-un slalom admirabil stilistic, cultural, livresc. Cu o panoplie de personaje, cu o diversitate năucitoare, cu o permanentă pendulare între spații (din America până-n Japonia, din Cehia până-n Spania) și vremuri, între atmosfere și emoții, între viață și moarte (sau cealaltă viață).
Șapte povești care nu se termină bine pentru toată lumea poate fi văzut ca un volum cu variațiuni inedite pe tema suicidului, exploatată din mai multe unghiuri, mai mult sau mai puțin evident, cu un licăr de speranță, dincolo de tot și toate. Ori ca un pariu cu umorul, absurdul, sarcasmul, simbolul, cameleonismul literar. Sau ca un joc de glezne neobosit. În fapt, un melanj incitant de lumini și umbre.“
Eli Bădică
coordonatoarea colecției n’autor
O neașteptată îndrăgostire salvează un tânăr literat. O statistică îngrijorătoare schimbă istoria unei țări. O acuzație neobișnuită asupra surselor de inspirație ale unui cunoscut scriitor atrage o reacție radicală. Un abuz din copilărie are consecințe pentru un adolescent și câțiva pasageri. O misiune specială divizează un grup de credincioși. O previziune îl determină pe un bătrân să încerce ceva nou. O vacanță de vis în Grecia schimbă definitiv două cupluri.
Șapte povești care nu se termină bine pentru toată lumea celebrează viața în ritmuri și tonalități diferite, în numeroase nuanțe și în toată splendoarea ei.
„Cătălin Ceaușoglu este un scriitor cosmopolit. Cu o dexteritate stilistică de invidiat, discursul său poate fi oricând confundat cu cel al vreunui clasic. Tema acestui volum pare a fi deziluzionarea (în diferite forme) care duce la dispariția sau anularea ființei. Șapte proze, șapte registre și maniere diferite sondează cu expresivitate și concizie psihologia și afectele unor personaje memorabile. În ciuda tentei sumbre, a frământării, efectul este de desprindere și plutire ușoară. Dincolo de temă, le unește o doză de delicatețe și duioșie, abia sugerate, ce dau naștere unor mici insule de bucurie pe un fond de tristețe existențială tulburătoare.
Pe alocuri alegorică, poetică și stranie, alteori cu umor și colocvialitate, Șapte povești... sparge perdeaua de nori a deziluzionării și aruncă o rază de lumină peste natura umană, dezvăluind-o în toată fragilitatea, inconsecvența și frumusețea sa.“
Cosmin Perța
„Dacă debutul cu un volum de povestiri ar fi o cursă cu obstacole, atunci Cătălin Ceaușoglu tocmai a ajuns la finalul ei printr-un slalom admirabil stilistic, cultural, livresc. Cu o panoplie de personaje, cu o diversitate năucitoare, cu o permanentă pendulare între spații (din America până-n Japonia, din Cehia până-n Spania) și vremuri, între atmosfere și emoții, între viață și moarte (sau cealaltă viață).
Șapte povești care nu se termină bine pentru toată lumea poate fi văzut ca un volum cu variațiuni inedite pe tema suicidului, exploatată din mai multe unghiuri, mai mult sau mai puțin evident, cu un licăr de speranță, dincolo de tot și toate. Ori ca un pariu cu umorul, absurdul, sarcasmul, simbolul, cameleonismul literar. Sau ca un joc de glezne neobosit. În fapt, un melanj incitant de lumini și umbre.“
Eli Bădică
coordonatoarea colecției n’autor
- GenresRomanian Literature
336 pages, Paperback
Published June 17, 2022
8 people are currently reading
214 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 21 of 21 reviews
October 12, 2022
O descoperire insolită. Ceaușoglu debutează cu texte care ca stil, umor și temă mi-au amintit de Cehov, Cortazar și, mai nou, Sayaka Murata. Cu o tehnică narativă de invidiat, cele șapte povești par a fi scrise de un autor tradus din Norvegia până în Japonia: bine scrise, cu doza corectă de cinism și umor, cu finaluri de cele mai multe ori inspirate și neașteptate. Fac excepție Mărturisirile de iarmaroc (antepenultima proză) și, mai ales, Zece (ultima proză), un fel de micro-romane de 70+, respectiv 100+ pagini, care ar fi putut rezolva intriga în cel mult jumătate din spațiul dedicat de autor și care, în concluzie, plictisesc pur și simplu. Comparativ cu primele șase, ultima proză este atât de slab scrisă, că pare adusă în volum de la alt autor.
Ceaușoglu rămâne un foarte bun autor de proză scurtă (și foarte scurtă); atenție la năzuințele de debut cu un roman.
Ceaușoglu rămâne un foarte bun autor de proză scurtă (și foarte scurtă); atenție la năzuințele de debut cu un roman.
December 11, 2022
3.3
Entertaining. Scris alert și natural, se citește cu plăcere, chiar dacă uneori sunt cam multe clișee și finalurile sunt previzibile.
Cel mai mult mi-a plăcut ultima povestire (cu minus pentru cât de superficiale par femeile, construite aproape exclusiv din clișee), cea mai lungă, care amintește de Magicianul lui Fowles și cel mai puțin - Mântuiri de iarmaroc (dar aici e de vină lipsa mea de aderență la motive religioase).
Mi se pare peste nivelul obișnuit al debutanților în proza scurta românească pe care i-am mai citit (vezi Kiwi I, de exemplu) și l-aș mai citi în viitor.
Entertaining. Scris alert și natural, se citește cu plăcere, chiar dacă uneori sunt cam multe clișee și finalurile sunt previzibile.
Cel mai mult mi-a plăcut ultima povestire (cu minus pentru cât de superficiale par femeile, construite aproape exclusiv din clișee), cea mai lungă, care amintește de Magicianul lui Fowles și cel mai puțin - Mântuiri de iarmaroc (dar aici e de vină lipsa mea de aderență la motive religioase).
Mi se pare peste nivelul obișnuit al debutanților în proza scurta românească pe care i-am mai citit (vezi Kiwi I, de exemplu) și l-aș mai citi în viitor.
August 5, 2024
3.5
Prima mea întâlnire cu Ceaușoglu (ce nume dificil!) și mi s-a părut un debut bun. Am citit cu mare plăcere 5 dintre cele 7 povestiri, preferatele mele fiind Vava și Francek și Zece. Absurdul din prima și lacunele temporale din a doua, pe fondul lenevirii mediteraniene au fost niște escapade grozave din realitate.
Mi-au plăcut cel mai puțin Vietnam și Mântuiri de iarmaroc, dar aici îmi recunosc limitele intereselor personale. La fel de puțin mi-a plăcut formula narativă- adresarea directă către cititor pe alocuri + indicațiile dintre paranteze de la începutul fiecărei povestiri (mi-au părut ușor copilărești).
Să mai scrie!
Prima mea întâlnire cu Ceaușoglu (ce nume dificil!) și mi s-a părut un debut bun. Am citit cu mare plăcere 5 dintre cele 7 povestiri, preferatele mele fiind Vava și Francek și Zece. Absurdul din prima și lacunele temporale din a doua, pe fondul lenevirii mediteraniene au fost niște escapade grozave din realitate.
Mi-au plăcut cel mai puțin Vietnam și Mântuiri de iarmaroc, dar aici îmi recunosc limitele intereselor personale. La fel de puțin mi-a plăcut formula narativă- adresarea directă către cititor pe alocuri + indicațiile dintre paranteze de la începutul fiecărei povestiri (mi-au părut ușor copilărești).
Să mai scrie!
November 15, 2022
L-am citit prima dată pe Cătălin în iocan și am remarcat încă de atunci faptul că are un stil aparte.
Ca să intru puţin în jocul grafic al copertei, spun că avem în carte un taburet, patru scaune cu spătar și două fotolii, autorul aşezând în volum atât texte întinse pe câteva pagini dar și două adevărate micro romane.
Am rămas cu impresia că următoarea carte pe care o va publica o să fie un roman. Am simțit atât lejeritatea cât și dorința de a se desfășura pe întinderi mai mari de text.
Vă invit să vedeți ce legătură este între o porție de cârnați, o zi de naștere, niște înjurături și un dosar penal de delict literar, într-un text cu o savoare deosebită. Actiunea este plasată într-o Pragă magică, a unui scriitor care reușește să iasă dintr-un blocaj printr-un singur cuvânt scris, o semnătură și un salt.
Dar până să ajungeți la acest text o să începeți volumul cu o povestire plasată în Spania de data aceasta, un text foarte fain despre o căutare permanentă a unui sfârsit, obsedantă chiar. Dar în care o întâmplare face ca totul să se schimbe într-un început.
Până să ajungeți la ultima proză, care este cea mai întinsă din volum, o să vă "împiedicați de un greiere", într-o pastilă de câteva pagini cu un farmec deosebit.
Ultima povestire vă poartă în Grecia, într-un joc al perspectivelor, al alegerilor împielițate și mai ales al manipulării. Un text cu o structură originală, ca o sită prin care s-a scurs tot volumul și în care cred că a rămas acel stil propriu pe care sper să-l regăsesc și în următoarea carte a lui Cătălin Ceauşoglu.
Incă un lucru despre acest text, mă hazardez un pic poate, dar spun că am avut o senzaţie teribilă de deja vu, în anumite pasaje care descriau locurile. Au fost mai multe elemente care m-au dus cu gândul la zona Sarti. Nu ştiu dacă a fost un filon de inspiraţie pentru autor, dar la mine în cap s-a clădit în acest fel. :)
O carte faina!
Ca să intru puţin în jocul grafic al copertei, spun că avem în carte un taburet, patru scaune cu spătar și două fotolii, autorul aşezând în volum atât texte întinse pe câteva pagini dar și două adevărate micro romane.
Am rămas cu impresia că următoarea carte pe care o va publica o să fie un roman. Am simțit atât lejeritatea cât și dorința de a se desfășura pe întinderi mai mari de text.
Vă invit să vedeți ce legătură este între o porție de cârnați, o zi de naștere, niște înjurături și un dosar penal de delict literar, într-un text cu o savoare deosebită. Actiunea este plasată într-o Pragă magică, a unui scriitor care reușește să iasă dintr-un blocaj printr-un singur cuvânt scris, o semnătură și un salt.
Dar până să ajungeți la acest text o să începeți volumul cu o povestire plasată în Spania de data aceasta, un text foarte fain despre o căutare permanentă a unui sfârsit, obsedantă chiar. Dar în care o întâmplare face ca totul să se schimbe într-un început.
Până să ajungeți la ultima proză, care este cea mai întinsă din volum, o să vă "împiedicați de un greiere", într-o pastilă de câteva pagini cu un farmec deosebit.
Ultima povestire vă poartă în Grecia, într-un joc al perspectivelor, al alegerilor împielițate și mai ales al manipulării. Un text cu o structură originală, ca o sită prin care s-a scurs tot volumul și în care cred că a rămas acel stil propriu pe care sper să-l regăsesc și în următoarea carte a lui Cătălin Ceauşoglu.
Incă un lucru despre acest text, mă hazardez un pic poate, dar spun că am avut o senzaţie teribilă de deja vu, în anumite pasaje care descriau locurile. Au fost mai multe elemente care m-au dus cu gândul la zona Sarti. Nu ştiu dacă a fost un filon de inspiraţie pentru autor, dar la mine în cap s-a clădit în acest fel. :)
O carte faina!
October 28, 2022
A fost o revelație. Absolut suprinzătoarea scrierea acestui autor! Povești cu twist, personaje exotice, atmosferă, e absolut wow! Și e mega versatil, se plimbă prin spații geografice și timpuri cu atâta ușurință!
Iar ultima povestire, "Zece", e absolut mind blowing!
Categoric, eu o să mai citesc o dată cartea asta!
Iar ultima povestire, "Zece", e absolut mind blowing!
Categoric, eu o să mai citesc o dată cartea asta!
January 31, 2023
Mai degrabă un 3,67 din 5. Un debut intrigant și o strategie de structurare a poveștilor demnă de admirație. Hang in there, it’s worth it.
July 25, 2024
O carte destul de buna, cel mai mult m-a prins ultima poveste pe care am devorat-o.
In rest, nu pot spune că m-au dat pe spate, poveștile mi s-au părut cumva clasice, poate și pentru că citesc foarte mult și nu mă prea mă mai surprinde ceva atât de ușor.
Dar recomand cartea, calitatea stilului se simte!
In rest, nu pot spune că m-au dat pe spate, poveștile mi s-au părut cumva clasice, poate și pentru că citesc foarte mult și nu mă prea mă mai surprinde ceva atât de ușor.
Dar recomand cartea, calitatea stilului se simte!
May 21, 2023
4 stele pentru "debut". O scriitura versatila, foarte "culta", cu multe detalii "boeme", care m-a purtat prin toata lumea imaginara a autorului.
Se simte insa "amatorismul" ca la un goblen unde uneori raman fire in plus. Dar scriitorul s-a jucat cu tehnicile, cu indiciile din fiecare poveste si cu marea tema a mortii (intentionate).
Se simte insa "amatorismul" ca la un goblen unde uneori raman fire in plus. Dar scriitorul s-a jucat cu tehnicile, cu indiciile din fiecare poveste si cu marea tema a mortii (intentionate).
February 5, 2023
Surprinzatoare, captivanta, versatila, sarcastica, convingatoare si autentica.
Nu stiu daca autorul "scrie cod" la fel de bine cum scrie literatura. Într-un fel as vrea sa fie asa, ca sa isi poata finanta travels in locuri (pe harta si in minte) care sa il inspire pentru alte povestiri. Pe de alta parte, as vrea sa nu scrie cod chiar atat de bine incat sa il tina deoparte prea mult timp de la a scrie următorul volum, pe care deja il astept.
Poate in urmatoarea carte personajele feminine nu vor fi atat de absente/cliseistice cum sunt aici. Si mai apoi, nu ma omor dupa alegorii si metafore, dracul poate fi destul de negru chiar si fara ele.
Întotdeauna in cazuri din astea, imi pierd prea mult timp (finit pentru mine, in afara groapei) torturandu-ma cu intrebarea daca am inteles bine "ce o fi vrut sa spuna autorul" (am scris si eu cod candva, circumstantial si fara tragere de inima, deci imi plac sintaxele simple si fara erori de compilare).
Dar neajunsurile astea sunt compensate copios de bucuria ca, intr-adevar, nu totul se termina cu bine, asa cum ni se promite de la bun inceput, ceea ce e extrem de satisfacator
Una peste alta, e chiar e-ner-vant, sau macar deconcertant sa afli ca colegii ITisti pot ascunde asemenea scriitura prin serverele si cloudurile lor. Cartea asta m-a tinut prizoniera in pijama un intreg weekend, pur si simplu nu voiam sa ies din atmosfera ei ca sa reintru in realitatea povestilor mele (care se termina -sau nu- cu bine). La sfarsit insa, am ramas cu intrebarea nedeslusita: cum/de ce isi alege Ammael persoanele care sa ii fie "proiecte"?
Nu stiu daca autorul "scrie cod" la fel de bine cum scrie literatura. Într-un fel as vrea sa fie asa, ca sa isi poata finanta travels in locuri (pe harta si in minte) care sa il inspire pentru alte povestiri. Pe de alta parte, as vrea sa nu scrie cod chiar atat de bine incat sa il tina deoparte prea mult timp de la a scrie următorul volum, pe care deja il astept.
Poate in urmatoarea carte personajele feminine nu vor fi atat de absente/cliseistice cum sunt aici. Si mai apoi, nu ma omor dupa alegorii si metafore, dracul poate fi destul de negru chiar si fara ele.
Întotdeauna in cazuri din astea, imi pierd prea mult timp (finit pentru mine, in afara groapei) torturandu-ma cu intrebarea daca am inteles bine "ce o fi vrut sa spuna autorul" (am scris si eu cod candva, circumstantial si fara tragere de inima, deci imi plac sintaxele simple si fara erori de compilare).
Dar neajunsurile astea sunt compensate copios de bucuria ca, intr-adevar, nu totul se termina cu bine, asa cum ni se promite de la bun inceput, ceea ce e extrem de satisfacator
Una peste alta, e chiar e-ner-vant, sau macar deconcertant sa afli ca colegii ITisti pot ascunde asemenea scriitura prin serverele si cloudurile lor. Cartea asta m-a tinut prizoniera in pijama un intreg weekend, pur si simplu nu voiam sa ies din atmosfera ei ca sa reintru in realitatea povestilor mele (care se termina -sau nu- cu bine). La sfarsit insa, am ramas cu intrebarea nedeslusita: cum/de ce isi alege Ammael persoanele care sa ii fie "proiecte"?
This entire review has been hidden because of spoilers.
January 18, 2023
Au nerv și imaginație. As mai cumpara ce scrie, clar!
August 31, 2023
Cartea asta se putea numi prea bine și „Șapte povestiri în care, după ce autorul nu mai are nimic de spus, cineva are o tentativă de suicid (de preferință aruncându-se în gol de undeva)”.
Totuși, autorul scrie bine deși, stilistic, nu i-ar strica mai multă atenție în acele povestiri care par a-l plictisi chiar și pe el. Să se uite prin traducerile mai vechi din Kafka și să-mi zică și mie unde găsește dânsul acolo exprimări cacofonice precum „doctorul K. care...”, așa cum găsim la el. Aviz și redactorului, care ar fi trebuit să-i atragă atenția.
De altfel cartea în sine nu are nimic de-a face cu prezentarea făcută de editură. După prima povestire și cam 1/3 din a doua, nu (mai) e nimic „imprevizibil și năucitor” fiindcă toate povestirile se termină la fel (vezi primul paragraf) și, dacă ai nas, „miroși” repede chestia asta. Ceea ce e și păcat: autorul poate cu siguranță mai mult.
„Cursă cu obstacole?” La cursa cu obstacole, concurentul sare peste obstacole. La slalom, le ocolește. Cele două sunt probe atletice diferite. Beție de cuvinte.
N-am înțeles joaca de-a cosmopolitismul. Într-o singură poveste un cremenal folosește o armă de foc, ceea ce face ca așezarea narațiunii undeva în SUA să fie necesară, că numai ăia se împușcă pe stradă. Dar restul poveștilor, cu excepția ultimei (din motive obiective - cititorul va înțelege), se puteau petrece pur și simplu la Craiova, Fălticeni sau în secuime. Pur și simplu explorarea narativă a unor zone din afara României nu aduce nimic în plus poveștii în sine.
Cele mai bune povestiri mi s-au părut, de departe, prima și, mai ales, ultima. Ultima merita publicată individual, ca un mini-roman, și i-aș fi dat fără probleme 4 stele. E bună. Nu dau spoiler, dar merită citită, e una dintre cele mai bune proze fantastice scrise vreodată în limba română. În plus, surprinde perfect câteva realități contemporane: obsesia mic-burgheză a românului mediu pentru vacanța în Grecia, cuplurile tinere care de atâta muncă și în goana după bani sunt prizonierele unor relații sterile („nu mai făcuseră dragoste de trei săptămâni”) etc. Se poate gândi și un scenariu mișto de film.
În concluzie, avem de-a face cu un autor care sigur poate mai mult, cu condiția să renunțe la finalurile tăiate din același material și la inutilități precum falsul aer cosmopolit.
Totuși, autorul scrie bine deși, stilistic, nu i-ar strica mai multă atenție în acele povestiri care par a-l plictisi chiar și pe el. Să se uite prin traducerile mai vechi din Kafka și să-mi zică și mie unde găsește dânsul acolo exprimări cacofonice precum „doctorul K. care...”, așa cum găsim la el. Aviz și redactorului, care ar fi trebuit să-i atragă atenția.
De altfel cartea în sine nu are nimic de-a face cu prezentarea făcută de editură. După prima povestire și cam 1/3 din a doua, nu (mai) e nimic „imprevizibil și năucitor” fiindcă toate povestirile se termină la fel (vezi primul paragraf) și, dacă ai nas, „miroși” repede chestia asta. Ceea ce e și păcat: autorul poate cu siguranță mai mult.
„Cursă cu obstacole?” La cursa cu obstacole, concurentul sare peste obstacole. La slalom, le ocolește. Cele două sunt probe atletice diferite. Beție de cuvinte.
N-am înțeles joaca de-a cosmopolitismul. Într-o singură poveste un cremenal folosește o armă de foc, ceea ce face ca așezarea narațiunii undeva în SUA să fie necesară, că numai ăia se împușcă pe stradă. Dar restul poveștilor, cu excepția ultimei (din motive obiective - cititorul va înțelege), se puteau petrece pur și simplu la Craiova, Fălticeni sau în secuime. Pur și simplu explorarea narativă a unor zone din afara României nu aduce nimic în plus poveștii în sine.
Cele mai bune povestiri mi s-au părut, de departe, prima și, mai ales, ultima. Ultima merita publicată individual, ca un mini-roman, și i-aș fi dat fără probleme 4 stele. E bună. Nu dau spoiler, dar merită citită, e una dintre cele mai bune proze fantastice scrise vreodată în limba română. În plus, surprinde perfect câteva realități contemporane: obsesia mic-burgheză a românului mediu pentru vacanța în Grecia, cuplurile tinere care de atâta muncă și în goana după bani sunt prizonierele unor relații sterile („nu mai făcuseră dragoste de trei săptămâni”) etc. Se poate gândi și un scenariu mișto de film.
În concluzie, avem de-a face cu un autor care sigur poate mai mult, cu condiția să renunțe la finalurile tăiate din același material și la inutilități precum falsul aer cosmopolit.
This entire review has been hidden because of spoilers.
January 16, 2024
Foarte bine scrisă, am avut impresia că citesc o carte tradusă. Are potențial pentru publicul internațional.
Povestirile mele preferate au fost cele mai scurte, respectiv cu sinucideri. Cele mai greu de citit au fost povestea țesută în jurul crucifixului și cea a băiețelului abuzat - subiecte complicate, intrigi greu de urmărit. Ultima povestire are integrate câteva scene erotice, cu potențial. Puteau fi ceva mai lungi sau mai bine construite. Cu toate acestea, am ales nota maximă pentru carte. Felicitări autorului (al cărui autograf l-am primit la pachet cu cartea: "citiți autori români, că merită!"
Povestirile mele preferate au fost cele mai scurte, respectiv cu sinucideri. Cele mai greu de citit au fost povestea țesută în jurul crucifixului și cea a băiețelului abuzat - subiecte complicate, intrigi greu de urmărit. Ultima povestire are integrate câteva scene erotice, cu potențial. Puteau fi ceva mai lungi sau mai bine construite. Cu toate acestea, am ales nota maximă pentru carte. Felicitări autorului (al cărui autograf l-am primit la pachet cu cartea: "citiți autori români, că merită!"
Read
May 11, 2024Povestea mea sunt despre cele 64% surprindere simțite la un balcon din Madrid. Am ajuns să fiu pacient în clubul S. din cauza că cartea respectivă m-a cam izolat de ceilalți. Pot să am și eu semnătura lui Vaclav Palacky? Am visat că Dylan am fost chiar eu. E în continuare un mister ce a văzut Guzman atunci. Cred că până acum mai aud țârâitul greierului metamorfozat. Mi se pare că voi pleca să mă spovedesc, a fost prea plăcut păcatul când am citit povestea lui Ammael.
Atât am avut de spus. Sunt copleșită, emoționată și mai vreau lecturi de la Cătălin Ceaușoglu.
Atât am avut de spus. Sunt copleșită, emoționată și mai vreau lecturi de la Cătălin Ceaușoglu.
November 14, 2023
Nu-i rea cartea 😊 Stilul e interesant dar pare un pic forțat, mi-a dat impresia că autorul vrea să vadă dacă poate scrie ca alți autori. Care autori? Locația poveștilor duce cu gândul la câte un autor care-i de acolo sau a scris despre locurile acelea. Diferența e, după părerea mea, că scriitorii respectivi aveau mai multe de zis.
December 29, 2023
Atunci cand sunt mai multe povesti, bineinteles ca ai si favorite. Ultima poveste, 'Zece', ia coronita din punctul meu de vedere. M-am amuzat cu mare placere si mi-am amintit de 'La tiganci' cumva. Ca intreg, apreciez diversitatea contextelor si transpunerea in diferite zone geografice. Astept si urmatoarele carti 😊
January 5, 2023
Mi-a placut versatilitatea povestilor si a personajelor. Chiar daca unele erau previzibile, lectura a fost una placuta. Am apreciat faptul ca limbajul nu era chiar la fel in fiecare, dandu-mi senzatia unei colectii de povestiri de autori diferiti, cu stil diferit.
June 3, 2023
Mda. Debut, nimic spectaculos. Ar merge un 3.5., cu indulgenta.
June 10, 2024
3.5 ⭐
Scrisă destul de bine, cu excepția ultimei povești, care m-a scos total din film. Ceaușoglu are mult potențial, dar consider că ritmul poveștilor poate fi îmbunătățit.
Scrisă destul de bine, cu excepția ultimei povești, care m-a scos total din film. Ceaușoglu are mult potențial, dar consider că ritmul poveștilor poate fi îmbunătățit.
November 10, 2024
Am dat patru stele mai ales pentru ultima poveste. Merge făcută scenariu de film, ar trebui să fie în seria Lotusul alb! :)
June 20, 2025
3.5⭐
Carte bună de debut, cu 7 texte de proză scurtă cu stiluri diferite.
Carte bună de debut, cu 7 texte de proză scurtă cu stiluri diferite.
Displaying 1 - 21 of 21 reviews