La vremea asta joc. Joc si interpretez tot felul de personaje. Potrivite pentru varsta mea, pentru experienta mea, pentru viata pe care am trait-o. Joc si particip in tot felul de spectacole, evenimente artistice. Ma pregatesc asa cum o fac de-o mai intai citesc textul (de sapte ori fiecare replica, apoi totul), repet miscarea, respect indicatiile. Dar, mai ales, ma citesc, ascult (muzica si povesti), incerc sa reconstitui fapte reale sau sa-mi imaginez o epoca, o lume. Uneori reusesc, alteori doar imi inchipui. Dar pentru mine e foarte important. Invat, studiez, descopar.
Vreau sa vina vara, MAMA, sa nu mai cari lemnele din magazie pana la etajul doi, unde-i apartamentul nostru. Dimineata si seara. Vreau sa vina vara, sa stam cu geamurile deschise, larg deschise, zi si noapte. Vreau. . . Mama, Sara Morgenstern, nascuta Rappaport, imi - Stai putin, ai rabdare! Intai vine primavara. Si incepea sa cante. Mama canta tot timpul. Vine, vine priiiiimavaraaaa Se asterne-n toooooaaaata tara Floricele pe campiiiiii Hai sa-le-adunam copiiii! - Cand vine, mama? Cand vine? - In martie, ketala! - Daaaa, siiiigur! Mi-ai promis de 1 martie, si uite ce frig e! Si ploua! Si ninge. . . Si e zloata! - Nuu, draga mea, nu! Asta e zapada mieilor. Se topeste imediat. Dar, uite, iti promit ca de 8 martie o sa fie frumos!
MAIA MORGENSTERN se naste la Bucuresti, pe 1 mai 1962. Incheie studiile de licenta la IATC in 1985, la clasa lui Dem Radulescu. Este repartizata la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt, apoi revine la Bucuresti, unde joaca la Teatrul Evreiesc de Stat si la Teatrul National. Realizeaza proiecte artistice de anvergura, atat in teatru, cat si in film, alaturi de Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, Andrei Serban, Theo Angelopoulos, Marta Meszaros, Mel Gibson. Pe scena TNB se remarca in spectacole precum O trilogie antica, dupa Euripide si Seneca, Dama cu camelii dupa Al. Dumas fiul, Vizita batranei doamne de F. Durrenmatt. La TES, unde este si manager, din anul 2012, interpreteaza roluri remarcabile, in productii ca Asta Lola Blau de G. Kreisler sau Jocul regilor de P. Kohout. Colaboreaza cu teatre din tara si de peste hotare, iar printre filmele cele mai importante sunt Balanta, Cel mai iubit dintre pamanteni sau Patimile lui Hristos. A fost distinsa cu Premiul pentru cea mai buna actrita la Festivalul Emma, Premiul Felix al Academiei Europene de Film, Premiul UNITER pentru cea mai buna actrita, Ordinul Artelor si Literelor in grad de Cavaler, in Franta, Ordinul Regal "Nihil Sine Deo". Parlamentul European de la Strasbourg o desemneaza, in anul 2003, Actrita si Femeia anului. In 2018 devine Cetatean de onoare al Municipiului Bucuresti si este decorata de catre Presedintele Romaniei cu Ordinul National pentru Merit in grad de Mare Ofiter.
“Eu sunt Maia” este povestea unei femei remarcabile și vine în continuarea romanului “Nu sunt eu”. Două cărți pe care le-am citit cu aceeași plăcere, în care am regăsit aceeași furtună de gânduri și care m-au făcut să apreciez și mai mult persoana din spatele actorului. Nu știu dacă viața ei a fost întotdeauna atât de ieșită din tipare sau dacă modul ei de a o pune pe hârtie mă face să o văd așa.
Maia știe să trăiască și, cel mai important, să își amintească. E mare lucru să îți poți aminti gândurile din copilărie pentru a face o comparație cu cele ale adultului de astăzi. Se vede că nu am antrenament și de asta simt că uneori am o mulțime de lipsuri privind viața mea, dar la Maia nu se simte această problemă și are ocazia să ne lase pe noi să comparăm ceea ce a fost și ceea ce este.
O carte ca un jurnal in care se amesteca momente din viata cotidiana inca de la inceputul pandemiei cu amintiri pretioase din copilaria ei. O carte care te trece prin povesti, franturi, imagini, emotii.
O carte plina de emotii. Cumva asteptam continuarea cartii Nu sunt eu si Maia ne a oferit o continuare a romanului - jurnal, unde ne a incantat din nou cu amintirile melancolice impletite cu viata ei actuala. O carte deosebita scrisa de un om minunat.
O citești de parcă ai sta la povești cu Maia, care-ți spune în vorbe puține multe despre viață, familie, teatru și obiceiuri bune. Mi-a plăcut că a inclus în cartea-jurnal spectacolul pe care-l joacă la Ateneul din Iași, enumerând, cu laude, tinerii colegi de scenă.
Jumătate din cartea asta se citește ca un profil de Facebook. "La mulți ani, X! Y! Z!" "Mulțumesc, X! Y! Z!" Atât de mult name-dropping și atât de multe anunțuri (expirate) încât cartea pare needitată, iar orice paragraf bun a fost umbrit de aceste lucruri. Dezamăgitor, prima carte a fost foarte bună. Nu o voi achiziționa pe următoarea. Trebuie să învațăm când să ne oprim.