What do you think?
Rate this book
L'omino rosso (Zig Zag)
Romanul povestește despre iubire, Internet, Platon, mesaj subliminal, chaturi și întâlniri neobișnuite, despre omulețul roșu, dar și despre țara în care trăim. Multe dintre personaje sunt oameni reali care iau parte la poveste sau care doar se interesează de ea. Dar există și multe personaje de ficțiune. Și unele și altele fac parte din lumea aceasta. Iar daca nu le-ați întâlnit așa, nu înseamnă că nu le veți întâlni niciodată.
297 pages, Kindle Edition
First published January 1, 2004
7 people are currently reading
109 people want to read
About the author
Doina Ruști
36 books488 followersNovelist of history, memory, and mystery, where the fabulous grows naturally from the real.
Doina Ruști is a Romanian novelist whose work explores the porous boundary between reality and the fantastic, from contemporary narratives (Ferenike) to 18th-century Balkan worlds and a body of urban legends and mythologies inspired by Bucharest and the Romanian Plain.
One of Romania’s most acclaimed contemporary writers, she is the author of fourteen novels and three short story collections, translated into more than fifteen languages and studied in Romanian schools. Her most awarded novel, The Ghost in the Mill, is a haunting parable of communism.
Her Phanariot Trilogy — The Phanariot Manuscript, The Book of Perilous Dishes, and Homeric — reimagines 18th-century Balkan history through fantastical and symbolic lenses. The Book of Perilous Dishes appeared in English with Neem Tree Press (UK, 2022 & 2024), was reviewed in The Guardian, praised by the Historical Novels Society, and selected by Amazon booksellers and international readers’ clubs.
Her recent novels include Zavaidoc in the Year of Love (2024), a bestseller set in interwar Bucharest, and Ferenike (Humanitas, 2025), an autobiographical and politically resonant story of guilt, memory, and feminine resistance.
She has received the Romanian Academy Prize, the Writers’ Union Prose Award, and the Hungarian Writers’ Union Prize for Best Translated Book.
🌐 Website: www.doinarusti.ro
📱 Platforms: Instagram | YouTube
Doina Ruști is a Romanian novelist whose work explores the porous boundary between reality and the fantastic, from contemporary narratives (Ferenike) to 18th-century Balkan worlds and a body of urban legends and mythologies inspired by Bucharest and the Romanian Plain.
One of Romania’s most acclaimed contemporary writers, she is the author of fourteen novels and three short story collections, translated into more than fifteen languages and studied in Romanian schools. Her most awarded novel, The Ghost in the Mill, is a haunting parable of communism.
Her Phanariot Trilogy — The Phanariot Manuscript, The Book of Perilous Dishes, and Homeric — reimagines 18th-century Balkan history through fantastical and symbolic lenses. The Book of Perilous Dishes appeared in English with Neem Tree Press (UK, 2022 & 2024), was reviewed in The Guardian, praised by the Historical Novels Society, and selected by Amazon booksellers and international readers’ clubs.
Her recent novels include Zavaidoc in the Year of Love (2024), a bestseller set in interwar Bucharest, and Ferenike (Humanitas, 2025), an autobiographical and politically resonant story of guilt, memory, and feminine resistance.
She has received the Romanian Academy Prize, the Writers’ Union Prose Award, and the Hungarian Writers’ Union Prize for Best Translated Book.
🌐 Website: www.doinarusti.ro
📱 Platforms: Instagram | YouTube
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 11 of 11 reviews
June 29, 2021
Iată un roman reeditat recent, o poveste fermecătoare despre o femeie pe nume Laura care supraviețuiește de la o zi la alta în plină schimbare de mileniu, în București. O ființă micuță ce ia forma unui omuleț roșu apare în viața ei atunci când totul pare că nu e pe drumul bun, iar această mică hierofanie va fi sprijinul ei mai ales când trebuie să gătească pentru Ardeleni. Omulețul roșu o pregătește pe Laura să își împlinească destinul, povestindu-i despre Albert de cele mai multe ori în clipe aparent inoportune. Narațiunea este complexă și trebuie reîmbinată pe parcurs. Mie mi-a plăcut extrem de mult această carte și o recomand cu drag, atât pentru partea de infuzie fantastică, cât și pentru grefarea României între două milenii, cu accentul pe drama cetățeanului care privește corupția și decăderea democratică.
February 21, 2022
Foarte bună. Am găsit-o între 4 și 5 *, dar datorită amintirilor legate de zilele începutului internetului, am rotunjit în sus. E un soi de nostalgie tare ciudată cel care iese din aceste pagini. Zâmbești când îți amintești acele zile, dar nu ai vrea să le retrăiești.
October 21, 2019
Mă uit încă și văd cum se mișcă fiecare, ce gândește și ce i se întâmplă. Sunt atât de mulți oameni încât nu mă plictisesc să-i tot trec prin mintea mea. Sunt milioane de oameni care izvorăsc continuu, derulându-și fiecare viața, ca pe o peliculă de cinema. Oameni de toate soiurile, și buni și răi, și mulțumiți și nefericiți, și strălucitori și șterși, aflați toți împreună, legați de un cuvânt care doarme încă în inima lumii.
VREMEA?!
VREMEA?!
March 21, 2022
mi-a plăcut atmosfera dar twist-ul înspre sci-fi chiar nu m-a prea pasionat
August 28, 2023
Încă din primele pagini, Omulețul roșu mi-a adus aminte de ce m-am îndrăgostit de scriitoarea Doina Ruști încă de la prima carte pe care am citit-o din opera ei - Paturi oculte.
Dacă la apariție, romanul Ion al lui Rebreanu a fost considerat de critici drept "un pas înainte", același sentiment l-am avut pe tot parcursul lecturii Omulețului, care a apărut in 2004, fiind romanul de debut al autoarei. Un pas înainte în literatura română contemporană, un pas înainte în ceea ce priveste originalitatea firului epic si a limbajului.
Pentru cei familiarizați cu romanele Doinei Ruști, nu este o noutate împletirea realului cu magicul, ceea ce te face să accepți evenimentele din afara realului fără să cauți o explicație rațională a lor. Oricum, fiind un specialist in simboluri, Doina Ruști presară în țesătura narativă mai multe alegorii cu diverse conotații ce încorporează in sensul lor ecourile sociale ale unui timp prezent, al Bucureștiului de la începutul anilor 2000, prin "macropovestea" Laura-Albert, dar si ale unui timp trecut, înainte de revoluție, prin toate micropovestile întrețesute. Originalitatea romanului constă, cred eu, in primul rand prin formulă și discurs, cadrul poveștii fiind un forum de pe internet unde Laura își scrie experiențele de viață fiind întotdeauna comentată de alti cititori de pe chatul ohbrother, toti niste voci diferite si contradictorii ce mi-au adus aminte de conflictele dintre vocile din subsol din Tiganiada. Astfel, acolo Laura păstrează vie legătura cu poveștile, cu cuvintele, si este la randul ei martora numeroaselor povesti ale altor persoane odata ce intră in Alazar, o lume magică, pe care am vazut-o ca un fel de teatru magic numai pentru nebuni, ca la Hesse. Cartea seamănă foarte mult cu Paturi oculte în ceea ce privește conexiunea dintre oameni prin intermediul cuvintelor și, daca veti citi romanul, sa nu faceti greseala pe care am facut-o eu, si sa vedeti micropovestile inserate in firul epic principal doar ca pe niste modalități de exprimare a unui punct de vedere. Intr-adevar, experiențele trăite de Laura in Alazar sau dialogurile cu alte personaje au un puternic impact social, dar TOATE sunt legate de Laura, de Albert, de povestea principala. La fel ca și in Paturi oculte, romanul este de o inteligență remarcabilă, unde firele încâlcitele se descâlcesc la sfârșit, totul este interconectat, iar cititorul are satisfacția de a avea răspuns la principalele enigme.
Recomand romanul tuturor celor care caută o lectura originala, celor care vor sa afle mai multe despre inceputurile internetului in România sau despre Bucureștiul de la începutul anilor 2000, cand lumea digitala nu era atat de puternic dezvoltată, ca în zilele noastre.
Dacă la apariție, romanul Ion al lui Rebreanu a fost considerat de critici drept "un pas înainte", același sentiment l-am avut pe tot parcursul lecturii Omulețului, care a apărut in 2004, fiind romanul de debut al autoarei. Un pas înainte în literatura română contemporană, un pas înainte în ceea ce priveste originalitatea firului epic si a limbajului.
Pentru cei familiarizați cu romanele Doinei Ruști, nu este o noutate împletirea realului cu magicul, ceea ce te face să accepți evenimentele din afara realului fără să cauți o explicație rațională a lor. Oricum, fiind un specialist in simboluri, Doina Ruști presară în țesătura narativă mai multe alegorii cu diverse conotații ce încorporează in sensul lor ecourile sociale ale unui timp prezent, al Bucureștiului de la începutul anilor 2000, prin "macropovestea" Laura-Albert, dar si ale unui timp trecut, înainte de revoluție, prin toate micropovestile întrețesute. Originalitatea romanului constă, cred eu, in primul rand prin formulă și discurs, cadrul poveștii fiind un forum de pe internet unde Laura își scrie experiențele de viață fiind întotdeauna comentată de alti cititori de pe chatul ohbrother, toti niste voci diferite si contradictorii ce mi-au adus aminte de conflictele dintre vocile din subsol din Tiganiada. Astfel, acolo Laura păstrează vie legătura cu poveștile, cu cuvintele, si este la randul ei martora numeroaselor povesti ale altor persoane odata ce intră in Alazar, o lume magică, pe care am vazut-o ca un fel de teatru magic numai pentru nebuni, ca la Hesse. Cartea seamănă foarte mult cu Paturi oculte în ceea ce privește conexiunea dintre oameni prin intermediul cuvintelor și, daca veti citi romanul, sa nu faceti greseala pe care am facut-o eu, si sa vedeti micropovestile inserate in firul epic principal doar ca pe niste modalități de exprimare a unui punct de vedere. Intr-adevar, experiențele trăite de Laura in Alazar sau dialogurile cu alte personaje au un puternic impact social, dar TOATE sunt legate de Laura, de Albert, de povestea principala. La fel ca și in Paturi oculte, romanul este de o inteligență remarcabilă, unde firele încâlcitele se descâlcesc la sfârșit, totul este interconectat, iar cititorul are satisfacția de a avea răspuns la principalele enigme.
Recomand romanul tuturor celor care caută o lectura originala, celor care vor sa afle mai multe despre inceputurile internetului in România sau despre Bucureștiul de la începutul anilor 2000, cand lumea digitala nu era atat de puternic dezvoltată, ca în zilele noastre.
February 21, 2023
Am ezitat la numarul de stele. As fi dat doar 4, pentru ca m-au iritat mult partile suprarealiste petrecute in alazar.
Dar am tranșat in favoarea a 5, pentru ca portiunile realiste ale cartii mi s-au parut delicioase. Si pentru ca am avut si eu Andreiul meu, care m-a obsedat maladiv 20+ de ani.
Desi cartea e din 2004, eu am citit-o dupa aproape 20 de ani, ceea ce mi-a prilejuit reintoarcerea într-un trecut (prezent, la vremea scrierii cartii) descris cu un sarcasm si o luciditate fermecatoare.
Am regasit si niste momente care parca erau redate din camera, din viata, din jurnalul meu, am navigat intre zambet nostalgic si disconfort psihic, recunoscand cateva din marotele acelor vremuri (saracia endemica si jungla urbana a anilor 90-2000) precum si cateva clisee valabile atemporal (lolitele, aburelile intelectualilor si falsilor intelectuali, farmecul si atractia corespondentei cu necunoscuti, "specia" ITistului ca fauna distincta, etc).
Cum ziceam, portiunile suprarealiste m-au iritat (de ce toti autorii romani contemporani simt nevoia sa mearga in directia asta, nu stiu? Sa lasam literatura sud-americana pe continentul ei), la fel cum firele alambicate ale povestilor de familie/familii din planul secundar mi s-au parut prea multe si, sincer, trase de par in urzeala lor.
Totusi, 5 stele, pentru placerea de a urmari dialogul intern si relatarile de un cinism adorabil ale Laurei, atunci cand nu umbla creanga prin alazar.
PS: as mai citi din romanele autoarei, de dragul tonului ei sarcastic si pentru precizia de bisturiu a observatiei caracterelor, dar sunt descurajata de faptul ca toate par sa ajunga la numarul de pagini dezirabil cu ajutorul unor expeditii indigeste (pentru mine) prin suprarealism. Ma mai gandesc
Dar am tranșat in favoarea a 5, pentru ca portiunile realiste ale cartii mi s-au parut delicioase. Si pentru ca am avut si eu Andreiul meu, care m-a obsedat maladiv 20+ de ani.
Desi cartea e din 2004, eu am citit-o dupa aproape 20 de ani, ceea ce mi-a prilejuit reintoarcerea într-un trecut (prezent, la vremea scrierii cartii) descris cu un sarcasm si o luciditate fermecatoare.
Am regasit si niste momente care parca erau redate din camera, din viata, din jurnalul meu, am navigat intre zambet nostalgic si disconfort psihic, recunoscand cateva din marotele acelor vremuri (saracia endemica si jungla urbana a anilor 90-2000) precum si cateva clisee valabile atemporal (lolitele, aburelile intelectualilor si falsilor intelectuali, farmecul si atractia corespondentei cu necunoscuti, "specia" ITistului ca fauna distincta, etc).
Cum ziceam, portiunile suprarealiste m-au iritat (de ce toti autorii romani contemporani simt nevoia sa mearga in directia asta, nu stiu? Sa lasam literatura sud-americana pe continentul ei), la fel cum firele alambicate ale povestilor de familie/familii din planul secundar mi s-au parut prea multe si, sincer, trase de par in urzeala lor.
Totusi, 5 stele, pentru placerea de a urmari dialogul intern si relatarile de un cinism adorabil ale Laurei, atunci cand nu umbla creanga prin alazar.
PS: as mai citi din romanele autoarei, de dragul tonului ei sarcastic si pentru precizia de bisturiu a observatiei caracterelor, dar sunt descurajata de faptul ca toate par sa ajunga la numarul de pagini dezirabil cu ajutorul unor expeditii indigeste (pentru mine) prin suprarealism. Ma mai gandesc
This entire review has been hidden because of spoilers.
July 31, 2022
E prima carte scrisă de Doina Ruşti și aceeași atmosferă suprarealistă am întâlnit-o într-un roman mai recent, "Fantoma din moară", doar că acolo povestea se leagă mult mai bine și misterul evenimentelor suprarealiste nu are o explicație logică. În "Omulețul Roșu" misterul e dezlegat în parte chiar de Săritor. Alazarul în care se scufunda Laura era o lume creată aleator de un program-virus pe computer, după ce-i urmărea pe furiș activitate online și conținutul documentele stocare în calculator.
Pe mine, sincer, ajunseseră să mă exaspereze intrările în alazar, pentru că nu sunt o fană a supranaturalului și oricum nu se lega nimic din poveștile de pe lumea cealaltă.
Au fost prea multe personaje și povești în poveste, de nu mai știam de unde să iau unele personaje. Preferatele mele cred că au fost Rufă și Crissina (odioasă și simpatică în același timp). Laura pare să fie chiar Doina Ruști; ea însăși profesoară universitară, avea 43 de ani în anul 2000, când se petrece acțiunea (parcă).
Ce mi-a mai plăcut a fost cum descrie Bucureștiul anilor respectivi, și mai ales zona Universității, Armenească, Moșilor, Foișorul de Foc, Obor. O lume în plină transformare, plină de șpăgi, relații, interlopi, posturi obținute pe pile.
Pe mine, sincer, ajunseseră să mă exaspereze intrările în alazar, pentru că nu sunt o fană a supranaturalului și oricum nu se lega nimic din poveștile de pe lumea cealaltă.
Au fost prea multe personaje și povești în poveste, de nu mai știam de unde să iau unele personaje. Preferatele mele cred că au fost Rufă și Crissina (odioasă și simpatică în același timp). Laura pare să fie chiar Doina Ruști; ea însăși profesoară universitară, avea 43 de ani în anul 2000, când se petrece acțiunea (parcă).
Ce mi-a mai plăcut a fost cum descrie Bucureștiul anilor respectivi, și mai ales zona Universității, Armenească, Moșilor, Foișorul de Foc, Obor. O lume în plină transformare, plină de șpăgi, relații, interlopi, posturi obținute pe pile.
September 25, 2022
„Omulețul roșu” de Doina Ruști
4/5 ⭐
Cartea de debut a autoarei (deși eu am făcut cunoștință cu ea prin intermediul romanului „Paturi oculte”). Îmi place starea de bine care mă cuprinde la lectura cărților ei. Predomină aici o aură de misticism care te învăluie, așa încât uneori e dificil să înțelegi: ești în lumea reală ori dincolo.
Aici Laura Liosa este o tânără celibatară de treizeci și ceva de ani, fără casă, fără slujbă și curând fără bani. Încearcă să-și publice, cu disperare, o carte. Caută un job și postează pe Ohbrother chat istorioare din viața ei reală și din călătoriile în alazar - un tărâm fantastic. Cu cine comunică ea? Pentru cine scrie pe Ohbrother? Cine e misteriosul Andrei? Totodată, Laura este femeia adultă care nu are încredere în nimeni, privește lumea cu suspiciune și se plimbă cu un omuleț roșu vorbitor (care o vizitează pentru o perioadă de timp și îi comunică istoria unui ciudat - Albert). Cartea este ca un puzzle de istorioare haohice, aruncate parcă la întâmplare, dar și de comentarii ale unor personaje care vizitează chat-ul și își dau cu părerea asupra situațiilor expuse. Însă finalul pune la loc piesele și face ordine, dezleagă toate misterele. Cine este Laura? De unde vine?
O carte interesantă, plină de originalitate.
Recomand!
Am citit ediția cu 428 de pagini.
4/5 ⭐
Cartea de debut a autoarei (deși eu am făcut cunoștință cu ea prin intermediul romanului „Paturi oculte”). Îmi place starea de bine care mă cuprinde la lectura cărților ei. Predomină aici o aură de misticism care te învăluie, așa încât uneori e dificil să înțelegi: ești în lumea reală ori dincolo.
Aici Laura Liosa este o tânără celibatară de treizeci și ceva de ani, fără casă, fără slujbă și curând fără bani. Încearcă să-și publice, cu disperare, o carte. Caută un job și postează pe Ohbrother chat istorioare din viața ei reală și din călătoriile în alazar - un tărâm fantastic. Cu cine comunică ea? Pentru cine scrie pe Ohbrother? Cine e misteriosul Andrei? Totodată, Laura este femeia adultă care nu are încredere în nimeni, privește lumea cu suspiciune și se plimbă cu un omuleț roșu vorbitor (care o vizitează pentru o perioadă de timp și îi comunică istoria unui ciudat - Albert). Cartea este ca un puzzle de istorioare haohice, aruncate parcă la întâmplare, dar și de comentarii ale unor personaje care vizitează chat-ul și își dau cu părerea asupra situațiilor expuse. Însă finalul pune la loc piesele și face ordine, dezleagă toate misterele. Cine este Laura? De unde vine?
O carte interesantă, plină de originalitate.
Recomand!
Am citit ediția cu 428 de pagini.
February 21, 2019
Not bad, not extraordinary
October 4, 2022
Frumos scris, non conformist, fluid și interesant de la început la sfârșit! Recomand tuturor!
February 2, 2015
Mi-a plăcut mult personajul principal și relația sa virtuală cu Andrei, foarte credibilă, reală. Nu știu nimic despre Doina Ruști, dar pare o persoană care cunoaște foarte bine psihologia umană. La fel mi-au plăcut și considerațiile despre relația părinți-copii pe care le-am găsit pe alocuri în carte (și pe care cred că ar trebui să le conștientizeze mulți „orbi” din țara noastră).
Motivul pentru care îi dau doar două stele este că îmi displac în general cărțile cu multe personaje și povești încurcate, asupra cărora se revine din când în când, ceea ce e frustrant atunci când te interesează doar o parte a poveștii (respectiv pe mine mă interesau doar Laura-Andrei-Rufă-Raluca). Dacă vreau fire încurcate, aleg Dostoievski sau altceva. Dar când vreau să citesc o carte oarecare într-un weekend, chiar nu-mi doresc să fie una cu multe personaje plasate în povești încurcate, pe care trebuie să te străduiești să le ții minte (sincer știu că în carte era un anume Paul, dar nu știu prea clar ce a făcut, căci săream paginile când vedeam că iar mi se zice despre nu știu ce bunică și nu știu ce deținut de război).
Dacă s-ar fi concentrat pe povestea Laurei, ar fi ieșit o carte pe gustul meu.
În orice caz, a fost prima carte de Doina Ruști citită de mine, dar sunt sigură că nu ultima.
Motivul pentru care îi dau doar două stele este că îmi displac în general cărțile cu multe personaje și povești încurcate, asupra cărora se revine din când în când, ceea ce e frustrant atunci când te interesează doar o parte a poveștii (respectiv pe mine mă interesau doar Laura-Andrei-Rufă-Raluca). Dacă vreau fire încurcate, aleg Dostoievski sau altceva. Dar când vreau să citesc o carte oarecare într-un weekend, chiar nu-mi doresc să fie una cu multe personaje plasate în povești încurcate, pe care trebuie să te străduiești să le ții minte (sincer știu că în carte era un anume Paul, dar nu știu prea clar ce a făcut, căci săream paginile când vedeam că iar mi se zice despre nu știu ce bunică și nu știu ce deținut de război).
Dacă s-ar fi concentrat pe povestea Laurei, ar fi ieșit o carte pe gustul meu.
În orice caz, a fost prima carte de Doina Ruști citită de mine, dar sunt sigură că nu ultima.
Displaying 1 - 11 of 11 reviews