Kiwi, Antologia de proză scurtă 2022, Granițe

by Marius Chivu, Mihaela Voinescu, Doru Vatavului

„Toţi ceilalţi din jurul tău fac eforturi să te schimbe, să te convingă, să te ispitească și să te controleze. Cei mai buni cititori aleg ficţiunea pentru a se elibera de tot acest zgomot”, spunea Philip Roth. Proza scurtă te poate elibera de zgomotul lumii în doar câteva pagini.

„În cele patruzeci de proze ale antologiei există istorii despre persecuţia Securităţii comuniste și despre migraţia din UE; au loc întâmplări în târguri de vechituri și cârciumi, în sanatorii conduse de vampiri și cabinete de terapii high-tech ale viitorului; se desfășoară călătorii peste hotare, în jurul camerei, în mintea umană, în timp sau în universuri paralele. Astfel, în fiecare povestire – fie că e vorba de monolog, dialog sau realism comportamentist, epistolă postumă, parabolă religioasă sau metanaraţiune livrescă, apocrife istorice, pastile filosofice ori microistorii cyber pop – se conturează o formă de graniţă, de trecere sau de încălcare a unei limite: între culturi, limbi și ţări, între prezent, trecut și viitor, între realitate, vis și fantezie, între uman, animal și nonuman, între public și privat, inocenţă și maturitate, decenţă și obscenitate, luciditate și nebunie, convenţional și diferit, între viaţă și moarte.” (Marius Chivu)

Genres: Romanian Literature, Romania

405 pages, Paperback

Published January 1, 2022

About the author

Marius Chivu (n. 1978) este cronicar literar, scriitor, traducător şi redactor‑editor al revistei Dilema veche. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti şi a debutat publicistic cu recenzii literare în anul 2000 în revista România literară. A publicat : Vîntureasa de plastic (poezie, Brumar, 2012 ; nominalizare la Premiul Cartea Anului acordat de revista România literară, Premiul pentru debut al revistei Observator cultural şi Premiul pentru debut al USR) ; Trei săptămîni în Himalaya (jurnal de călătorie, Humanitas, 2012) şi Ce‑a vrut să spună autorul (interviuri, Polirom, 2013). A iniţiat şi coordonat proiectul caritabil Cartea cu bunici (Humanitas, 2008), albumul de proză scurtă & fotografie Iubire 13 (ART, 2010) şi volumul colectiv Primul meu porno (ART, 2011). A alcătuit, adnotat şi prefaţat antologiile de proză scurtă : Teodor Mazilu, Singurătatea şi diavolul milos (Curtea Veche, 2004), Mihail Sadoveanu, Ochi de urs şi alte povestiri (Polirom, 2004), Cristian Teodorescu, Maestrul de lumini şi alte povestiri (Curtea Veche, 2005) şi Anton Holban, Conversaţii cu o moartă (Polirom, 2005). În ziua de 15 decembrie 2012, alături de Gabriel H. Decuble, Florin Iaru şi Răzvan Ţupa, a fost narator‑coordonator al experimentului „Cel mai rapid roman din lume”, omologat de World Guinness Book of Records, în care 53 de scriitori au scris în 5 ore şi 35 de minute romanul Moş Crăciun & Co., redactat, editat şi tipărit de Editura ART, după un total de 9 ore, 5 minute şi 8 secunde de la momentul startului. A tradus din Lewis Carroll, Oscar Wilde, Tim Burton şi Paul Bailey.

Reviews

[Dorin · Rating 2 out of 5]

Am pus mâna pe acest volum la Bookfest. Era acolo o scenă centrală pe care stătea Marius Chivu și modera o discuție cu vreo zece din autorii care apar în cuprins. Era aproape comic felul în care trecea microfonul pe la fiecare pentru a răspunde la aceeași întrebare. Chiar dacă erau scriitori, niciunul nu prea-și găsea cuvintele. Printre englezisme luate de la job-urile corporate, toți vorbeau despre feedback-ul extrem de prețios pe care Chivu l-a oferit la cursul de creative writing. (Rareori mi-a fost dat să văd o astfel de zeificare a cuiva.) Am auzit atunci expresia creative writing mai des decât oricare alte cuvinte. Am zis că trebuie să văd ce poate ieși dintr-un astfel de curs. Adevărul este că nu prea multe. Antologia cuprinde multe proze, de la foarte foarte foarte scurte la scurte, dar puține care se fac remarcate cumva. Am reținut doar câteva texte, care au venit de la autori deja cunoscuți și publicați anterior.

2,5/5

Trebuie să menționez și aberațiile lui Marius Chivu din Cuvânt înainte, în care spune că atunci când citești un roman e normal să sari pasaje sau să citești pe diagonală pentru că oricum la un moment dat vei reveni la firul narativ, iar dacă nu, oricum vei înțelege ce se petrece. Cumva, pentru el, proza scurtă e un gen superior de scriere. Nu, nu este.

[Gritcan Elena · Rating 4 out of 5]

Texte scurte dar cu miez :).
Unele mi-au atins liniștea, altele rana. Simplitatea, curajul, umorul pe alocuri le face să fie bune de savurat.
Printre preferatele mele ai fost
Ziua 32
O talie subțire
Era lumea
Trebuie să vorbim
Diferit

Recomand 💚

[Noemi]

"Ziua 32" - despre dezrădăcinare și cum te acomodezi la nou, cum îți iei noile repere.
Am început cu povestirea asta, pentru că și m-a impresionat cât de frumos vorbea Cristina Chira despre proiectul "MoNUmente Uitate". Am recunoscut-o apoi pe Cristina în Ada; sincer, nu mă așteptam la o scriere autobiografică, iar detaliile despre munca în hostel mi s-au părut prea multe. Mi-a plăcut gluma cu africanii care fac internship în Londra. M-am regăsit în paginile în care își dă seama că este overdressed pentru Londra și că acolo sunt alte simboluri ale statutului, sau în momentele în care se simte singură și își tot verifică mesajele să vadă dacă a primit ceva de acasă.

[Daniela Toader · Rating 4 out of 5]

Recomand cu căldură. Mi-a plăcut la nebunie proza lui Jonathan Frazer. Atât de bine dozata în toate : poveste, cuvinte, personaje. Mi-a plăcut mult și proza Dianei Badica. Dureroasă, până la sânge de Dureroasă. Oh, și ce proză foarte scurtă scrie Jose Maria Merino! Este imposibil de redat în cuvinte efectul acelor mini texte. Remarcabilă opera. Și, nu în ultimul rând, textul Adei Aitonean... Am descoperit-o în primul volum Kiwi dar nu mi-a plăcut povestea cu ariciul. Textul din al doilea volum kiwi e minunat.

[Teodora Lovin · Rating 3 out of 5]

Rămân cu câteva texte în minte sau, mai bine zis, cu atmosfera schițată în ele („Linie în dreptul tatălui”, „Ambiție”, Amintire din Odesa”).
În unele texte, cinismul și, pe alocuri, naturalismul dictează stilul și mersul firului narativ (atâta cât este). I-aș spune dezinhibare, însă pare mai degrabă a fi vorba de o formă de epatare, de scoatere din context a unor evenimente tocmai pentru absurdul/nimicnicia/goliciunea situației.
E bine totuși că există cineva în literatura română care să se ocupe de proza scurtă atât de constant și de angajat, așa cum o face Marius Chivu.

[Bogdan · Rating 4 out of 5]

As always with the short prose anthologies published by Mr Chivu they don't disappoint. This one either it does not.