Suferința nu se dă la frați: mărturia Lucreției Jurj despre rezistența anticomunistă din Munții Apuseni

by Cornel Jurju, Cosmin Budeancă, Doru Radosav (pref.)

368 pages, Paperback

First published January 1, 2002

Reviews

[Petru Boilă · Rating 5 out of 5]

Excelentă carte! Pe lângă deosbita valore de document istoric pe care o are(dată și de studiul de la început, care prezintă pe larg istoria grupului „Șușman”), se remarcă și prin expunerea perspectivei feminine asupra rezistenței anticomuniste din România, chiar prin ochii uneia dintre puținele femei care au trăit în munți.

[teodosia · Rating 5 out of 5]

Mă gândeam, cum eram bolnavă la Văcărești, că sunt precum un lemn putred, cum găseam mai demult prin pădure, care atunci când dădeam cu piciorul în el se făcea praf. Așa eram și io. Când vedeam că numa puroi iese din mine, aveam impresia că sunt un putregai de care nu mai îi nimic. Nu mai eram om. Eram ca un lemn putred. Numa atâta că mai suflam, nici nu mai puteam să gândesc. Mare îi puterea lui Dumnezeu că am ajuns la vârsta asta după cele prin care am trecut… I-am mulțumit și îi mulțumesc la Dmnezeu și acuma că m-o ajutat. Și când ies pe ușă, și când mă duc pe drum, și îs în mașină, oriunde aș fi, îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-o dat putere și m-o ajutat de am dus Crucea asta așa de grea. Nu mă refer numa la îmbolnăvire, ci la o bună parte din viața mea. Vă spun, totdeauna i-am mulțumit lui Dumnezeu că m-o ales pă mine să trec prin experiențele ăstea și nu pă alt frate. Dacă m-ar fi întrebat cineva: Vrei să dai suferința la alt frate?, aș fi zis că nu.

nici nu găsesc ce să admir mai mult la această carte! cuprinzătorul studiu introductiv, luciditatea evocărilor, a unei gândiri nealterate nici de traiul pe munte, nici de cel din închisori ori din socialismul anilor de după eliberare, în fața tuturor acestor merite rămâi uimit. dincolo de caracterul ei istoric, cartea oferă și cadre ale unei gândiri care pe mine cel puțin mă înduioșează: când vine vorba despre satul Scărișoara Nouă, Lucreția mărturisește că la început număra cam 200 de fumuri.. poate atribui semnificații inutile acolo unde nu este cazul, dar tocmai astfel de descrieri mi-o apropie mult pe Lucreția!

Dacă vă duceți undeva, să vă mai puteți duce încă o dată. Țin minte că mama întotdeauna ne spunea: Dacă te duci undeva, așa să te porți ca să mai poți să te duci și a doua oară acolo.
sunt evocări care îți reamintesc că acești: bandiți, partizani, dușmani ai orânduirii sociale, erau mai presus de toate Oameni. poate am o atitudine exagerată când aleg să mă raportez astfel la ei, dar cel puțin în viziunea mea sunt Oameni. pe tot parcursul lecturii am încercat să mă pun în locul ei cel puțin: ce aș fi făcut dacă... venea Securitatea să mă ridice de acasă? aș fi avut curajul să fug sau m-aș fi predat? ce aș fi făcut dacă... mă știam urmărită de batalioane întregi de Securitate? mi-a fost imposibil să mă imaginez chiar în ipostaze relativ simple: m-aș fi descurcat oare să fac focul astfel încât să nu iasă fum? sau aș fi acceptat să port după mine o raniță și un aparat de radio în fiecare poiană pe care o traversam? cum ar fi trecut iarna pentru mine dacă mă știam închisă în pivniță, în grajdul, în sfârșit, în bordeiul din mijlocul pădurii? sunt tot felul de întrebări care poate nu își au rostul, dar trebuie mereu să îmi scrutez conștiința, atât cât a mai rămas din ea.
mai mult, cred că Lucreția a privit viața de partizan drept o continuitate a celei duse la poalele munților. poate nu o continuitate firească (să te știi încontinuu hăituit de Securitate, să ai conștiința încărcată de oamenii care suferă în numele tău), dar cel puțin o viață în libertate: „Mai bine mort în pădure decât la zid!”, la care se adaugă și credința (sic!) că un glonte în tâmplă e de preferat unuia în ceafă.
când am returnat cartea la bibliotecă m-am simțit de parcă am lăsat o mână ori vreun picior în sala de operații. complet dezechilibrată. trebuie neapărat să fac rost de ea, să știu că am în casă energia unor astfel de oameni, că spiritul Șușmanilor este încă liber prin munți la adăpostul camerei mele. sunt oameni superbi și îmi pare bine că întâlnirea cu ei a fost pe cât de neașteptată, pe atât de marcantă. într-un oarecare sens, poate mărunt și cu totul deplasat în raport cu cartea, aceasta mi-a oferit o axă în viitor: am descoperit cât este de fascinantă istoria orală! este o perspectivă de luat în seamă, cu atât mai mult cu cât materialul uman este limitat. nu îmi mai rămâne decât să vă invit și pe voi să-l explorați, să-l valorificați și mai presus de toate să-l rememorați!

[Valentina Dima · Rating 5 out of 5]

IMPRESIONANTĂ mărturie!

[Ionuț · Rating 4 out of 5]

Inegalabila marturie, un context bine redat de autori, un semnal de alarma care trebuie tras pentru mediatizarea acestor mari luptători anticomuniști si rezistentei lor. Sacrificiul lor merita mult mai mult dar nu isi are loc printre prioritatile mizere ale vremurilor.