Cu puterile mele de scriitor, am scris o carte despre Rubla, satul din care mai este în picioare o singură casă, cu un singur locuitor, supraviețuitor al acelor vremi. Doresc acestei cărți, dincolo de noima pentru care încă se mai citesc romane, să fie un prim demers pentru ca tăvălugul ignoranței și al ignorării să nu șteargă de pe Câmpia Bărăganului o ultimă mărturie a memoriei noastre colective din anii ’50. (Mariana Gorczyca)
* * *
Mariana Gorczyca a salvat Rubla printr‑o carte. Le revine altora responsabilitatea de onoare s‑o salveze și in situ. Atâta cât mai este. (Viorel Marineasa)
* * *
Potrivit documentelor, în Rubla au fost deportați 246 de germani, 147 de români bănățeni, 39 de basarabeni și bucovineni refugiați în România, 11 macedoneni, 19 turci și 8 sârbi. Multiculturalitatea Banatului fusese refăcută, prin câte un eșantion etnic, în Rubla, una dintre cele 18 localități ridicate de la zero, în 1951, în imensitatea Bărăganului. În anii care s‑au scurs după „obsedantul deceniu”, satele acestea aproape că au dispărut în întregime. Am putea transfera toată vina pe regimul comunist, care nu avea niciun interes propagandistic în a păstra mărturii atât de dureroase ale acțiunilor sale. Mă tem însă că nici după 1989 nu s‑a întreprins mare lucru în a salva casele rămase în picioare. (Mariana Gorczyca)
Mariana Gorczyca a absolvit Facultatea de Litere a Universitatii „Babes-Bolyai“ din Cluj-Napoca in 1983 si Facultatea de Filosofie, Comunicare si Jurnalism a Universitatii „Lucian Blaga“ din Sibiu in 2002. Tot din 2002, a devenit doctorand pe o tema legata de revistele literare in anii comunismului. A debutat editorial in 2003 cu volumul Versuri pentru pauza mare (Editura Marineasa, Timisoara). A publicat in Napoca universitara, Vatra, Discobolul, Familia, Accent, Saeculum. In prezent, preda romana si italiana la Colegiul National „Mircea Eliade“ din Sighisoara si este profesor asociat la Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj-Napoca, Facultatea de Geografie.
Un excelent roman despre deportările în Bărăgan și despre satul Rubla, de lângă Însurăței. Recunosc că știam foarte puține despre acest episod sinistru al dictaturii comuniste, iar cartea m-a ajutat să înțeleg mai bine evenimentele acelor ani. Deși subiectul e greu de digerat, romanul e dozat cu umor! Mi-a plăcut!