Studiu asupra cultului, dreptului și instituțiilor Greciei și Romei
Când apărea prima ediție a Cetății antice —în 1864—nu se ştia însă aproape nimic despre preistoria Helladei, Schliemann încă nu iniţiase cercetările sale la Troia şi Mycene, preistoria Italiei era învăluită in ceaţă, iar despre etrusci informaţia avea aspect anticvaric, în sfârşit abia se iniţia publicarea celor doua mari culegeri de inscripţii antice — Corpus inscriptionum graecarum şi Corpus inscriptionum latinarum. Fustei de Coulanges nu putea, aşadar, analiza şi compara decât informaţii extrase din izvoare literare, texte beletristice, istorice şi juridice şi doar în mică măsură putea să se sprijine pe texte epigrafice şi pe descoperiri arheologice, în aceste împrejurări, cartea apare ca o primă tentativă de reconstituire vizând obţinerea unui model general al procesului de constituire şi dezvoltare a oraşului antic, adică al statului-cetate. De la scrierea şi publicarea cărţii şi până astăzi au apărut nenumărate, fapte noi, iar analizele posterioare au scos în evidenţă erori sau carenţe ale viziunii lui Fustel de Coulanges. Dar alt model de o putere predicativă atât de mare, prin generalitatea lui şi prin coerenţa infernă, prin structura lui logică, încă nu a fost propus.
Numa Denis Fustel de Coulanges - or simply Fustel de Coulanges - was a French historian and professor, best known for his book La cité antique (The Antique City) published in 1864.
O carte care se ocupă cu geneza cetații antice prin religie, dar nu o religie în sensul dualist al crestinismului, ci o religie romană formată din carne și sânge, care cerea sacrificii și rigoare militară, a fi pios într-o astfel de religie înseamnă să fii conștient de toate dorințele zeilor și de toate ritualurile necesare pentru cinstirea lor și a stramoșului sau eroului, pentru că și ei făceau parte tot din aceeasi categorie, pentru că toți erau într-un fel locatari de seamă ai cetății, spune Coulanges că într-o cetate unuia îi s-a făcut o statuie doar pentru că era cel mai frumos. Interesant este cum Coulanges indica nașterea cetății printr-un progres al noțiunii de religie, unde zeul nu mai se află doar în casa mea ci în cetatea mea, cum adevărul se extinde și cuprinde mai multe opțiuni, el în sine rămâne neschimbat, tot ce se schimbă este aria.