What do you think?
Rate this book
Biblioteca Descubrir la Filosofía #36
Gramsci și Althusser: Marxismul astăzi. Moștenirea lui Gramsci și Althusser
Această carte își propune să reunească moștenirea lui Antonio Gramsci (1891-1937) și a lui Louis Althusser (1918-1990) într-un proiect comun: cel de a înțelege persistența marxismului în prezent. Nu există dubii că un anumit marxism a fost învins și, într-un fel, îngropat pentru totdeauna în povestea secolului trecut. Secolul XXI, însă, asistă la o resetare politică în care opera lui Marx continuă să reprezinte un punct de referință inalienabil. În această poveste despre renaștere, Gramsci este, fără îndoială, autorul cel mai citat. Criza economică a declanșat și o criză culturală și ideologică, pentru înțelegerea căreia conseptul gramscian de „hegemonie” se dovedește crucial. Intervenția lui Althusser a inventat posibilitatea de „a-l salva pe Marx de marxism”, oferind noi chei de lectură în prezent – dintre care unele deloc previzibile.
Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)
Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)
- GenresPhilosophy
139 pages, Hardcover
First published January 1, 2015
About the author
Carlos Fernández Liria
37 books32 followersDurante los años ochenta, siendo profesor de enseñanza secundaria, trabajó como guionista televisivo, destacando su participación en el programa La bola de cristal en colaboración con Santiago Alba Rico. Ahora, es profesor titular de la Facultad de Filosofía de la Universidad Complutense de Madrid, en el departamento de Filosofía teorética.
Además de su labor docente como profesor de filosofía ha publicado varios libros de ensayo sobre disciplinas como filosofía, antropología y política, colaborando a su vez en varias revistas y medios de comunicación.
Además de su labor docente como profesor de filosofía ha publicado varios libros de ensayo sobre disciplinas como filosofía, antropología y política, colaborando a su vez en varias revistas y medios de comunicación.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 8 of 8 reviews
December 5, 2021
Capitolul „Polemica pe tema antiumanismului” a fost pentru mine unul dintre cele mai interesante din această colecție de 50-60 de numere dedicată filosofiei, mai ales prin trimiterile lui Carlos Fernández Liria către Nietzsche, Marx , Hannah Arendt și soțul ei, Günther Anders:
• Trebuie să începem prin a nota că secolul XX nu a avut, într-adevăr, o relație foarte bună cu omul. Nietzsche a murit, simbolic în 1900, după ce anunțase un „supraom”, adică o depășire a omului obișnuit. Pentru a spune adevărul, Nietzsche nu își făcea iluzii: înainte de supraom, anunțase sosirea inevitabilă a „ultimului om”, sosirea a ceea ce, fără îndoială, suntem noi, oamenii de astăzi. „Ah”, spunea Nietzsche, „a sosit timpul ultimului om, al omului celui mai disprețuit, cel care nu va da naștere niciunei stele.”
• Pe vremea lui Marx, zilele de muncă de 10-14 ore făcuseră imposibilă orice viață familială. Mai mult, cruzimea capitalismului din secolul al XIX-lea a distrus diferențele dintre sexe și vârste. Și femeile, și copiii lucrau în ture extenuante în fabrici. Viața de familie devenise un lux burghez. Deși lucrurile apar diferite, situația actuală are un rezultat similar. În clasele de mijloc, familiile au fost reduse la forma minimă de exprimare. Au copii puțini și tot mai târziu, pânza familiei fiind sfâșiată. Piața muncii ne-a făcut tot mai singuratici și autonomi, ne-a transformat în ceea ce se numește acum, în termeni relativ sarcastici „antreprenori”.
• Ființele umane au fost create pentru a simți moartea unei persoane dragi, chiar și a mai multor persoane dragi sau nu. Dar un număr foarte mare nu ne spune nimic, emoțional vorbind. Hannah Arendt povestea că, în timpul procesului la care a fost supus în Ierusalim, criminalul de război Adolf Eichmann explica, firesc, că munca sa consta în accelerarea ritmului exterminării în masă a evreilor. Așadar, din punctul său de vedere, a fost un succes profesional că, grație anumitor îmbunătățiri tehnologice ale rutinei de exterminare, au fost exterminați 25 000 de oameni pe lună, în loc de 20 000. Când niște martori l-au acuzat că ar fi strangulat cu propriile mâini un băiat evreu, Eichmann și-a pierdut calmul și a început să urle disperat că era o minicună și că el nu ucisese niciodată pe nimeni. Să strangulezi o persoană este de neacceptat pentru o conștiință morală normală. Să administrezi moartea unui milion este doar rutină.
• Günther Anders s-a ocupat cu denunțarea continuității colapsului moral din conștiința occidentală. Ce îl preocupa era că am devenit analfabeți emoțional și că asta ne arunca într-un abis moral, în care toți deveneam complici ai unui holocaust cotidian neîntrerupt. „Lumea nu este amenințată de ființe care vor să ucidă, ci de acelea care, cunoscând riscurile, gândesc doar tehnologic, economic și comercial.”
În finalul acestui capitol Carlos Fernández Liria concluzionează tăios: „complexitatea structurală a lumii în care trăim afectează profund umanismul, pentru că în ea ființa umană își pierde busola moralei și politicii. Dar antiumanismul real nu ține de Althusser și de moștenirea sa marxistă. Ține de lumea însăși.”
• Trebuie să începem prin a nota că secolul XX nu a avut, într-adevăr, o relație foarte bună cu omul. Nietzsche a murit, simbolic în 1900, după ce anunțase un „supraom”, adică o depășire a omului obișnuit. Pentru a spune adevărul, Nietzsche nu își făcea iluzii: înainte de supraom, anunțase sosirea inevitabilă a „ultimului om”, sosirea a ceea ce, fără îndoială, suntem noi, oamenii de astăzi. „Ah”, spunea Nietzsche, „a sosit timpul ultimului om, al omului celui mai disprețuit, cel care nu va da naștere niciunei stele.”
• Pe vremea lui Marx, zilele de muncă de 10-14 ore făcuseră imposibilă orice viață familială. Mai mult, cruzimea capitalismului din secolul al XIX-lea a distrus diferențele dintre sexe și vârste. Și femeile, și copiii lucrau în ture extenuante în fabrici. Viața de familie devenise un lux burghez. Deși lucrurile apar diferite, situația actuală are un rezultat similar. În clasele de mijloc, familiile au fost reduse la forma minimă de exprimare. Au copii puțini și tot mai târziu, pânza familiei fiind sfâșiată. Piața muncii ne-a făcut tot mai singuratici și autonomi, ne-a transformat în ceea ce se numește acum, în termeni relativ sarcastici „antreprenori”.
• Ființele umane au fost create pentru a simți moartea unei persoane dragi, chiar și a mai multor persoane dragi sau nu. Dar un număr foarte mare nu ne spune nimic, emoțional vorbind. Hannah Arendt povestea că, în timpul procesului la care a fost supus în Ierusalim, criminalul de război Adolf Eichmann explica, firesc, că munca sa consta în accelerarea ritmului exterminării în masă a evreilor. Așadar, din punctul său de vedere, a fost un succes profesional că, grație anumitor îmbunătățiri tehnologice ale rutinei de exterminare, au fost exterminați 25 000 de oameni pe lună, în loc de 20 000. Când niște martori l-au acuzat că ar fi strangulat cu propriile mâini un băiat evreu, Eichmann și-a pierdut calmul și a început să urle disperat că era o minicună și că el nu ucisese niciodată pe nimeni. Să strangulezi o persoană este de neacceptat pentru o conștiință morală normală. Să administrezi moartea unui milion este doar rutină.
• Günther Anders s-a ocupat cu denunțarea continuității colapsului moral din conștiința occidentală. Ce îl preocupa era că am devenit analfabeți emoțional și că asta ne arunca într-un abis moral, în care toți deveneam complici ai unui holocaust cotidian neîntrerupt. „Lumea nu este amenințată de ființe care vor să ucidă, ci de acelea care, cunoscând riscurile, gândesc doar tehnologic, economic și comercial.”
În finalul acestui capitol Carlos Fernández Liria concluzionează tăios: „complexitatea structurală a lumii în care trăim afectează profund umanismul, pentru că în ea ființa umană își pierde busola moralei și politicii. Dar antiumanismul real nu ține de Althusser și de moștenirea sa marxistă. Ține de lumea însăși.”
February 18, 2017
El autor logra sintetizar muy bien a los dos pensadores tratados en dos ideas simples:
- Althusser: La estructura oculta del capitalismo es la existencia de una porción grande de población a la que se le han privado de los medios de producción.
- Gramsci: La hegemonía es una combinación de coerción/convicción que hace que los intereses de un grupo sean asumidos por el resto de la sociedad como si fueran los suyos propios.
Pero, más allá de esas dos ideas, el libro no es una verdadera introducción a las ideas de Althusser ni de Gramsci. Más bien el autor parte de esas dos ideas para hilvanar su discurso filosófico-político, que me parece muy bien, pero no en un libro de una colección como esta.
Por otro lado, yo he echado de menos que no discuta el concepto de "sobredeterminación" de Althusser y que no haga referencia a las relaciones de estos dos pensadores con la Escuela de Frankfurt.
- Althusser: La estructura oculta del capitalismo es la existencia de una porción grande de población a la que se le han privado de los medios de producción.
- Gramsci: La hegemonía es una combinación de coerción/convicción que hace que los intereses de un grupo sean asumidos por el resto de la sociedad como si fueran los suyos propios.
Pero, más allá de esas dos ideas, el libro no es una verdadera introducción a las ideas de Althusser ni de Gramsci. Más bien el autor parte de esas dos ideas para hilvanar su discurso filosófico-político, que me parece muy bien, pero no en un libro de una colección como esta.
Por otro lado, yo he echado de menos que no discuta el concepto de "sobredeterminación" de Althusser y que no haga referencia a las relaciones de estos dos pensadores con la Escuela de Frankfurt.
January 16, 2021
La verdad ya le estaba perdiendo la fe a esta colección de libros de filosofía, pero de pronto me encontré con esta joyita de libro.
A pesar de que el autor culmina el libro introduciendo un discurso político comunista y tal vez bastante desubicado porque el protagonismo lo deberían de tener Althusser y Gramsci, uno termina encantado de ver cómo engrana ideas de ambos autores y las suyas propias... no molesta al final sino que terminas con ese dulce sabor de que el autor se salía con la suya y si fuese una obra de teatro te pararías a aplaudir.
El comienzo es brutal, una perfecta definición sobre lo que es el estructuralismo, su relación con Marx, Leví-Strauss y luego con Saussure, Althusser y Gramsci, el tema de las supersestructruras y deja dando bote la idea latente pero nunca incluida del marxismo cultural que es lo que el lector interpreta.
Hay una cierta confusión con los conceptos de modernidad, posmodernidad, liberalismo, capitalismo y neoliberalismo... cosas que un lector ya iniciado puede desgranar fácilmente pero quizás le pueda costar un poco a un no iniciado.
En fín, muchas cosas que decir de lo que puedes recopilar de este librito... un verdader hallazo, muy recomendable. 5 estrellas.
A pesar de que el autor culmina el libro introduciendo un discurso político comunista y tal vez bastante desubicado porque el protagonismo lo deberían de tener Althusser y Gramsci, uno termina encantado de ver cómo engrana ideas de ambos autores y las suyas propias... no molesta al final sino que terminas con ese dulce sabor de que el autor se salía con la suya y si fuese una obra de teatro te pararías a aplaudir.
El comienzo es brutal, una perfecta definición sobre lo que es el estructuralismo, su relación con Marx, Leví-Strauss y luego con Saussure, Althusser y Gramsci, el tema de las supersestructruras y deja dando bote la idea latente pero nunca incluida del marxismo cultural que es lo que el lector interpreta.
Hay una cierta confusión con los conceptos de modernidad, posmodernidad, liberalismo, capitalismo y neoliberalismo... cosas que un lector ya iniciado puede desgranar fácilmente pero quizás le pueda costar un poco a un no iniciado.
En fín, muchas cosas que decir de lo que puedes recopilar de este librito... un verdader hallazo, muy recomendable. 5 estrellas.
October 15, 2025
“El Marxismo hoy. La herencia de Gramsci y Althusser” de Carlos Fernández Liria, es un análisis profundo sobre la vigencia del pensamiento marxista en el contexto contemporáneo. El autor explora cómo las ideas de Antonio Gramsci y Louis Althusser han influido y transformado el marxismo, adaptándolo a los desafíos del mundo moderno. Fernández Liria argumenta que, lejos de estar superado, el marxismo sigue siendo una herramienta fundamental para comprender y criticar la sociedad capitalista. El libro examina las crisis económicas, las desigualdades sociales y la persistencia de estructuras de poder que hacen que el pensamiento marxista continúe siendo pertinente. En la obra, se destaca el concepto de “hegemonía” desarrollado por Gramsci, que redefine la lucha de clases no solo en términos económicos, sino también culturales e ideológicos. Gramsci señala que el poder se sostiene a través del consenso y la construcción de sentido común, lo que obliga a los movimientos sociales y políticos a disputar el terreno de las ideas y la cultura. Resalta la importancia de los intelectuales orgánicos en la transformación social. Advierte sobre La centralidad de la cultura en la consolidación o ruptura de la hegemonía.
Fernández Liria también analiza la aportación de Althusser, quien introduce el concepto de “aparatos ideológicos del Estado”. Althusser sostiene que las instituciones como la escuela, la familia y los medios de comunicación son fundamentales para reproducir las condiciones del sistema capitalista. Además, enfatiza la autonomía relativa de la ideología respecto a la economía, abriendo nuevas perspectivas para el análisis marxista. Crítica al economicismo y al determinismo clásico del marxismo y revaloriza el papel de la ideología en la reproducción social. Fernández concluye que la herencia de Gramsci y Althusser permite revitalizar el marxismo, dotándolo de herramientas teóricas para comprender la complejidad de la sociedad actual. El autor invita a repensar el marxismo como una teoría viva, capaz de dialogar con los problemas contemporáneos y de inspirar la transformación social. “El Marxismo hoy. La herencia de Gramsci y Althusser” es una obra imprescindible para quienes buscan entender la evolución del pensamiento marxista y su aplicación en el mundo actual, resaltando la importancia de la cultura, la ideología y la acción política en la lucha por la justicia social.
Fernández Liria también analiza la aportación de Althusser, quien introduce el concepto de “aparatos ideológicos del Estado”. Althusser sostiene que las instituciones como la escuela, la familia y los medios de comunicación son fundamentales para reproducir las condiciones del sistema capitalista. Además, enfatiza la autonomía relativa de la ideología respecto a la economía, abriendo nuevas perspectivas para el análisis marxista. Crítica al economicismo y al determinismo clásico del marxismo y revaloriza el papel de la ideología en la reproducción social. Fernández concluye que la herencia de Gramsci y Althusser permite revitalizar el marxismo, dotándolo de herramientas teóricas para comprender la complejidad de la sociedad actual. El autor invita a repensar el marxismo como una teoría viva, capaz de dialogar con los problemas contemporáneos y de inspirar la transformación social. “El Marxismo hoy. La herencia de Gramsci y Althusser” es una obra imprescindible para quienes buscan entender la evolución del pensamiento marxista y su aplicación en el mundo actual, resaltando la importancia de la cultura, la ideología y la acción política en la lucha por la justicia social.
January 8, 2025
Me ha parecido super claro y bien explicado. Me ha gustado cómo alterna la explicación teórica del pensamiento de cada autor con las interpretaciones generales que han extraído de ellos las organizaciones y movimientos.
Más allá de no coincidir con las posturas políticas del autor, me parece un libro muy clarificador e instructivo para las personas familiarizadas con el marxismo pero que no lo han estudiado en profundidad.
Más allá de no coincidir con las posturas políticas del autor, me parece un libro muy clarificador e instructivo para las personas familiarizadas con el marxismo pero que no lo han estudiado en profundidad.
May 18, 2021
No puedo no apoyar o creer al menos interesante las ideas del autor que son ajenas al propio pensamiento de Gramsci y Althusser. Muy bueno el libro, como siempre una buena manera de divulgar la filosofía.
May 10, 2023
Teza că Marx poate fi interpretat ca un republican și continuator al Iluminismului este oleacă forțată dar epică carte.
September 10, 2023
Muy irregular. La primera parte cubre a Althusser y la segunda, de manera más superfical, a Gramsci. Aunque plantea algunos puntos interesantes, su función divulgativa no la cumple bien. Dedica más espacio a plantear opiniones del propio autor (de hecho, el libro está plagado de referencias a sí mismo y de dirigentes de Podemos) que ha analizar de forma rigurosa a Althusser y Gramsci. Me ha parecido una larga columna de opinión.
Displaying 1 - 8 of 8 reviews