Antologia urmărește așezarea "fragmentelor muzicale" din opera lui Cioran într-o carte care să-l fi putut tenta pe autorul Tratatului de descompunere, lectură în cheie muzicală a disperărilor și scepticismului.
"E greu de știut la ce face apel în noi muzica; ce este sigur e că ajunge într-o zonă atât de profundă, încât însăși nebunia n-ar putea să pătrundă până acolo."
"Nu există boală de care nu ne-ar vindeca o lacrimă ce-ar începe să cânte ..."
"Fără femeie - muzică rătăcită-n carne -, viața ar fi o sinucidere automată."
This entire review has been hidden because of spoilers.
„Aș vrea ca adevărurile să fie purtate pe armonii mozartiene, pe echivalentul sonor al parfumului de roze. Cum ele, însă, n-au nici o tonalitate și nici o rezonanță, pot fi primite și așa reci, cum sunt, într-un suflet pustiu. ...Și apoi adevărurile ar trebui să fie ușoare, să nu cântărească lucrurile, pentru a nu ne mai cădea ca greutăți în inimă.”
"Ești salvat prin chiar faptul că te agăți de muzică. În ce mă privește, am băgat de seamă că perioadele în care muzica nu m-a interesat au fost și cele mai pustii, mai mizerabile. Cuvintele nu sunt de ajuns și am o adevărată milă pentru sclavii limbajului".
"Sunt inimi a căror muzică de s-ar concentra într-un trăsnet sonor, viața ar începe de la capăt. De-am ști atinge coarda cosmogonică a fiecărei inimi..."
"De ce în melancolie ne revin melodii uitate? Oare numai ca să măsurăm prin ele cât a murit din noi? Nu ne trezesc melancoliile în amintire locurile unde au fost fericite sau presimțirile de fericire? Otrava delicioasă a melancoliei..."
"De n-am fi avut suflet, ni l-ar fi creat muzica."
Viziunea lui Cioran asupra muzicii clasice este poarta spre lumea fascinantă a filosofiei moderne. Scurtă antologie de texte culese din mai multe lucrări; dar de o importanță deosebită pentru al înțelege mai bine pe Cioran.
Foarte repetitivă. Probabil nu e o carte de citit de la un capăt la altul, nu cred că a fost scrisă pentru asta, dar mie așa îmi place să citesc orice. Nu cred, sincer, că era necesară crearea acestei cărți. Arată totuși într-adevăr obsesia, marea dragoste a lui Cioran pentru muzică. Mi se pare cam pretențios. Dar poate asta se poate spune despre filosofi în general și eu nu îi citesc de obicei. Per total nu mi se pare că ratam nimic necititnd cartea asta.