Clovnul

by Iulian Ciocan

„Latura burlescă a Răului la concurență cu derizoriul, din care se naște angoasa, este specialitatea lui Iulian Ciocan, căpătînd noi înfățișări prin interpretarea mitului faustic, cu toate avatarurile sale rusești, în Moldova eternă, în Chișinăul cunoscutului primar Denis Cartof: rolul lui Mefisto este jucat de un Clovn dispus să cumpere păcate de la amatori, iar Cimpanzeul sau Marele Oligarh, alias Coordonatorul guvernării, poate fi o altă grimasă a Clovnului. Nu există însă redempțiune, cerurile nu se deschid decît pentru a mai lăsa să treacă cîte un stol de ciori, invadînd încet, în ralanti, dar sigur, întreaga metropolă. Cîți dintre muritori sînt pregătiți?” (Dan Gulea)

Genres: Romanian Literature

208 pages, Paperback

First published July 1, 2021

About the author

Iulian Ciocan (n. 6 aprilie 1968, Chişinău, Republica Moldova) este prozator, publicist şi critic literar. Romane publicate: Înainte să moară Brejnev (Polirom, 2007; traducere în limba cehă la Dybbuk, 2009, traducere în limba engleză la Dalkey Archive Press, 2020, traducere în limba sârbă la Sluzbeni Glasnik, 2021: traducere în italiana la Bottega Errante, 2022); Tărîmul lui Saşa Kozak (Tracus Arte, 2011; traducere în limba slovacă la Kalligram, 2015; traducere în limba franceză la Belleville, 2017, Premiul "Coup du Coeur" la Salon du Livre des Balkans, 2018); Iar dimineaţa vor veni ruşii (Polirom, 2015; ediţie cehă la Dybbuk, 2021, ediție franceză la Tropismes, 2023, ediție italiană la Bottega Errante, 2024, ediție maghiară la Lira, 2024), Dama de cupă (Polirom, 2018; traducere în limba franceză la Belleville, 2019 şi nominalizare la Premiul Jean Monnet, 2020; traducere în limba bulgară la Foundation for Bulgarian Literature, 2019; ediţie cehă la Dybbuk, 2020; ediţie olandeză la Pegasus, 2020); Clovnul (Polirom, 2021, ediție cehă la Dybbuk). A publicat proză în reviste şi antologii din SUA, Germania, China, Cehia, Bulgaria, Belgia şi Brazilia. Invitat la New York, la festivalul PEN World Voices (2011), la Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere, Iaşi (2015, 2018) şi la Noaptea Literaturii din Amsterdam (2016).

Reviews

[Stella Popa · Rating 5 out of 5]

„Clovnul”

Iulian Ciocan 5/5

Să manânci la borș despre cineva e mult mai ușor, decât să te privești în oglindă.

Autorul nostru rămâne fidel genului de mult adoptat, distopiile sociale. Iar eu am apreciat fiecare propoziție din carte. Mi-am recunoscut casa, societatea în care trăiesc.

Da, unele element par a fi imposibile, plastice și neverosimile, dar parcă-i făcută o paralelă cu o tangență pe fiecare milimentru existent din Republica Moldova de acu câțiva ani, poate chiar și prezentă, eu nu prea văd diferență mare.

Câteva personaje perfect creionate, moldoveni din diferite colțuri ale vieții, mai mult sau mai puțin au afinități cu o organizație misterioară, filantropică, care cumpără păcatele cetățenilor cu bani grei. Un polițist sârguincios, un om al literelor, care a lăsat buchia pentru a face dreptate în țară, primește cazul pătimiților de pe urma aceste organizații.

Încerc să dau cât mai puține detalii posibile, pentru că opera este una nemaiîntâlnită pentru mine.

Este al doilea roman citit de mine, din colecția domnului Ciocan, și-o să-mi permit să spun cu o siguranță fermă, „Clovnul” stă cu o treaptă mai sus decât „Dimineața în care au venit rușii”. Am simțit o evoluție, ori a fost o perioadă diferită ca subiect de carte, dar eu am perceput-o mai aproape de sufletul meu.

Domnule Ciocan, давайте жить дружно. Știu că una din cele mai bune calități ale oamenilor deosebiți este laconicitatea, dar mi-ați stricat toată sărbătoarea cu doar 200 de pagini. Sufletul meu egoist cere grosime, în cel mai direct sens al cuvântului.

Lăsând la o parte paginile, egoismul, istoria personajelor prind viața în imaginație încă de la bun început. Îi simți vii, prezenți și adevărați. Nici un gram de depășire a nivelului de realism sau dramă exagerată.

Mi-a plăcut lipsa de ierarhie a personajelor, or fiecare are cele 15 minute de slavă în istorie.

Pe lângă asta, știi exact cum arată fețele celor descriși, unora le poți schimba chiar numele. Oamenii lui Ciocan sunt cât se poate de cunoscuți, starea de pauperism le induce o conduită aparte, de aici vine scenariul despotic și distopic. Mai adaugă un strop de politică, stres și voila, ai un produs perfect pentru cei care preferă Dublu-Rafinat!

Dar să nu vă așteptați la cel mai dulce grai din lume, ci la un suspans și spirit moldovenesc. Poate fi terminata într-o zi ușor, dacă aveți timp, e cu siguranță perfectă pentru o astfel de aventură.

Mândră de așa generație de autori care te fac să prinzi drag mai mare de carte, nu te lasă să uiți de crimă, dreptate, deznodământ, personaje colorate, dialoguri scurte și pline de sens (vorbă multă-sărăcia omului), distopie pe placul meu cu „fantome și dinozauri”.

Iar finalul, cum să înjur mai frumos?!

Nu există înjurătură potrivită pentru indignarea mea!

Final destoinic de gust bun!

Contemporanii te fac să privești adevărul în față. Nu zic că asta nu ar face-o clasicii, dar oglinda o observi doar când te vezi în penița celui care scrie azi, de rând cu tine. Autorul acestei scriituri portretizează ca un aparat foto.

Plenitudinea acestei acțiuni, pe care o avem în cartea lui Ciocan, „Clovnul”, este racolată din istoria noastră, pe unii i-a durut mai mult, pe alții nu prea, dar de un lucru sunt sigură, o să regăsiți cruditatea societății noastre, neapărat, cu urme, cicatrici și durere.

Am primit senzații de abandon, de amuzament sau chiar familiarități stranii, dar per ansamblu am perindat printre paginile unei cărți cu adevărat bune! Una memorabilă, cu siguranță.

[Jovi Ene · Rating 4 out of 5]

„În definitiv, numai proștii nu vor să câștige bani pe degeaba.”
Iulian Ciocan recidivează. Cu o nouă distopie, cu un nou roman cu cheie despre societatea moldovenească, cu o incursiune curajoasă în lumea politică de la Chișinău. Nu vă gândiți însă că e un roman complicat sau unul politic, un roman dur sau cu unul încrâncenat: este o ficțiune care te încântă, te amuză (plecând de la onomastică, la care autorul este mereu excelent) și te pune, pe parcurs sau la final, pe gânduri, pentru că trebuie să deslușești cumva mesajele, oamenii din spatele personajelor și situațiile reale din spatele întâmplărilor imaginate de scriitor.
Pe scurt, un om îmbrăcat ca un clovn deschide o asociație năstrușnică la Chișinău, intitulată Fundația Conversiunea Păcatelor, unde oamenii simpli vin să-și lepede, să-și păcatele, mai mici sau mai mari, și primesc în schimb diferite sume de bani. Orașul se transformă, oamenii nu mai muncesc, dar mărturisesc toate cele, iar autoritățile, chiar și Marele Oligarh, sunt luate prin surprindere. Așa că toată lumea, atât păcătoșii, cât și cei care nu cred în păcate caută adevărul despre Clovn. Cine este el? Cum și-a permis să schimbe o lume care aparent este mereu aceeași, chiar și la 30 de ani după destrămarea URSS-ului? Cum poate fi el prins? Va permite lumea asta? Că, „în definitiv, numai proștii nu vor să câștige bani pe degeaba.”

[Elena Druță · Rating 4 out of 5]

Romanul lui Iulian Ciocan este un volum ușor de parcurs, cu mult umor, dar și cu multe situații în care te regăsești sau recunoști un personaj sau altul, realitățile Chișinăului de azi și de ieri. E un volum-frescă a societății basarabene, care duce o luptă continuă pentru a ieși din situația în care se află.
Recenzia, aici.

[Cristina · Rating 4 out of 5]

Ca se obicei, maestrul distopiilor. Mi-a părut rău că s-a terminat.

[Mihaela · Rating 5 out of 5]

Una dintre cele mai bune cărți din 2021. Cronica aici: https://citestema.ro/o-apocalipsa-a-v...

[Doina · Rating 3 out of 5]

Mi-au plăcut mult umor și verva lui Iulian Ciocan, dar și plăcerea cu care scrie.
Ideea cărții mi se pare excelentă: o organizație caritabilă împarte EURO tuturor celor care vor să-și vândă păcatele, aducând haos în Chișinău. Încet încet, cei mai mulți angajați își dau demisia, trăind din banii câștigați în schimbul mărturisirii păcatelor, iar orașul rămâne fără șoferi de autobuz, brutari, lucrători la spații verzi, etc.
Ca trăitoare în Cluj, desigur că mi-a venit în minte jocul piramidal Caritas din anii 90 și haosul și mizeria pe care le-a provocat în oraș.
Excelente personajele cărții, foarte variate, colorate și bine conturate.
M-a cam dezamăgit finalul abrupt, de parcă autorul s-a plictisit, sau n-a știut cum să continue, sau de parcă a lăsat special povestea în coadă de pește, având în vedere o continuare. Un volum doi pe care mi-ar plăcea să îl citesc.

[Taisia Crudu · Rating 5 out of 5]

Este prima mea întâlnire cu opera lui Iulian Ciocan, dar cu siguranță nu și ultima. Această distopie pe cât te sperie (în eventualitatea materializării ei), pe atât te captivează trezindu-ți curiozitatea. Și cum ai intrat în subiect, și aceasta se întâmplă de la primele pagini, nu mai vrei să ieși de-acolo, așa cum curiozitatea îți este ațâțată și neuronii încordați.

Ne aflăm într-un Chișinău nu prea îndepărtat în care domnesc protestele. Țara este condusă de Coordonatorul guvernării, numit și Cimpanzeul sau Marele Oligarh, sună cunoscut nu? Și în acest context își face apariția o asociație de filantropie care cumpără păcate de la oameni, având ca scop susținerea financiară a celor săraci. Doar că ceea ce pare a fi un chilipir la prima vedere, răspândește haos și consecințe neprevăzute.

Nu vă dau prea multe detalii, fiindcă risc să vă dezvălui miezul sau mustul romanului. Însă, trebuie să menționez că nici autorul nu a fost prea darnic cu noi, lăsând cartea cu un final deschis, deci la conștiința fiecăruia. Sau poate urmează un “Clovnul II”?

Mi-a plăcut felul în care autorul a tratat problemele de ordin politic și social atât de reale, incluzându-le într-un context distopic. Personajele sale sunt bine conturate și pe multe dintre ele le veți recunoaște în vecini, cunoscuți, căci sunt atât de Moldoveni…

Nu veți găsi aici un limbaj presărat cu figuri de stil și deci melodios, dar nici nu veți simți necesitatea. Veți întâlni și cuvinte necenzurate, însă folosite la locul potrivit și fiind parte al vocabularului personajului. Și deci deloc deranjante.

Abia aștept să descopăr și alte cărți ieșite de sub penița lui Iulian Ciocan și dacă nu ați făcut-o, vă invit și pe voi s-o faceți.

“Clovnul” de Iulian Ciocan

[Ion · Rating 5 out of 5]

Plăsmuirile ficționale ale lui Iulian Ciocan îți captează atenția de la prima până la ultima literă. Lectura devine o mare plăcere. Nu adormi. Personajele pitorești-mirifice ale lui Iulian Ciocan sunt oameni din cotidianul cenușiu, chipuri pe care autorul le studiază minuțios, exploatându-le moravurile, păcatele și visele. Recomand „Clovnul” și toate ficțiunile lui Iulian Ciocan.

[Sebastian in Chains · Rating 4 out of 5]

Is legat pe viata de cartea asta, cam real Iulian

[Codrina · Rating 5 out of 5]

Recunosc ca, in afara de romanele si povestirile Tatianei Țîbuleac (pe care le-am iubit!), nu am citit nimic altceva de la scriitorii contemporani ai Republicii Moldova. Terminand de lecturat "Clovnul" domnului Iulian Ciocan, am realizat cat de pacat e ca nu am facut-o! In loc sa imi vand acest "pacat" (hehe, inside joke), m-am decis ca trebuie neaparat sa ma pun pe treaba si sa recuperez cat mai mult din ce este publicat de cealalta parte a Prutului. Extraordinar de viu si pe nerv scriu autorii acestia. Au ceva-ul acela pe care eu, profana in ale criticii literare, nu am cum sa il prind in cuvinte. Tot ce pot spune este ca efectul lasat de carte a fost un "wow" si o inspiratie adanca. Dar da - recomand acest scurt roman care "remixeaza" mitul lui Faust (si poate da un spinoff unei parti din "Maestrul si Margareta" lui Bulgakov) intr-un Chisinau al zilelor noastre. Mi-au placut constructia narativa buna, captivanta, personajele autentice, realiste si doza aceea de "suflu" pus intr-o limba aparte. E tot romana, dar atat de puternica, raw, ca nu am avut cum sa NU ma opresc dupa anumite paragrafe ca sa savurez alegerea cuvintelor. Nu stiu, poate ca sunt moldoveanca si eu (din Iasi), dar da, fain scris. Am mai citit distopii, dar asa redare vibranta mai rar. Gata si recenzia, am plecat sa imi mai caut scriitori moldoveni!

[Angela Drăgănel · Rating 5 out of 5]

Ai citit această carte? Participă la sondajul „Topul celor mai citite cărți a autorilor din Republica Moldova editate în 2021”, organizat de către Biblioteca Națională a Republici Moldova. Votează cartea aici: https://forms.gle/Gf8q4NW94X41VJ6R9

[yo JP · Rating 3 out of 5]

Mysteriózní postava klauna (líbí se mi jeho nejasný popis: červená baseballka, špinavé šedivé vlasy, chování podvodníka, trickstera), který lidem dává cash za to, že mu v kanclu jeho nadace (s obrazem masožravého dinosaura požírajícího býložravého dinosaura) svěří a prodají svoje hříchy vede k destabilizaci společenského života v Kišiněvě, protože hodně lidí se zkrátka vybodne na svoji práci, nebo začnou konečně být upřímní k lidem, kterým dříve zobali z ruky, protože je potřebovali, v kterémžto případě jde o trefnou ukázku klasického pokrytectví, které můžeme spatřit všude. Líbilo se mi, jak řada kapitol končila smrtí postav, které "lehce nabydou, aby ztratili ještě víc" a fakt, že se něčemu vyhnou, jako třeba penězům od klauna, je vlastně taky nespasí za jejich hříchy. Konstantní přítomnost vran dodává pochmurný nádech, až "zastíní oblohu do temnoty". Není tu jediné postavy, která by nebyla bez poskvrny, což odpovídá; jediní andělé a světci jsou ti, které si utvoříme v naší hlavě, tahle idealizace je obvykle zakořeněná v nevědomosti (nejsme při tom, nevíme třeba, co dělá polovička tehdy a tehdy) a tak obvykle, když žijete v perfektním ne-konfliktním vztahu, velice často je to z pouhé (často dobrovolné, naivní) nevědomosti. Někdo jako klaun je pak kýžený katalyzátor pravdy. 7/10

[Victoria Prunici · Rating 5 out of 5]

I-am oferit 5/5 pe #goodreads

De cand a inceput pandemia ma tot gandeam sa ma pricopsesc cu niste carti de Iulian Ciocan. Mi-au fost recomandate cu incredere de mai multe persoane pasionate de lectura si carti bune. Si, de fapt, e de o mare dragoste cand in sirul cartilor recomandate apar si scriitori din Moldova 🥰

Am tot procrastinat achizitionarea vreunui volum, in favoarea multor altor autori. Citit trilogia lui Serebrian, cartile Tatianei Tibuleac, cate ceva de Dumitru Crudu, mai multe de Emilian Galaicu-Paun, Ard Padurile de Paula Erizanu, scriiturile complete de @guzunigor si cartea de poezii a lui @sergiubeznitchi
Lista poate continua. Tre sa recunosc, ca si de data asta, eram pe muchie de cutit sa procrastinez un eventual inceput de a-l citi pe Iulian Ciocan. Dar, spre norocul meu, pe rafturile unei librarii mici, era un volum de Clovnul. Unul singur. L-am procurat, dar Imi ziceam ca-l citesc mai tarziu. Iarasi, un soi de rezistenta... Pe care-am depasit-o gratie curiozitatii de dinaintea zborului.

Sa fi fost coincidenta ori sincronicitate, am inceput lectura cand asteptam in coada de la imbarcare. Zburam de la Henri Coanda in tara scotienilor. Ce sa zic?! Nici nu am realizat cum am ajuns in avion. Si nu mi-am dat seama cand au trecut cele aprox 3,5 h de zbor.

Gasesc cartile lui Iulian Ciocan perfecte pentru deplasarile aeriene (nu am incercat in cele terestre).

Am mai inteles, ca atunci cand revin acasa, tre sa merg la librarie in primele 1-3 zile, si nu la o librarie oarecare, ci la #carturesti
Unde sigur voi gasi tot ce caut. Sau aproape tot.

Acum, dupa aceasta introducere exagerat de lunga, propun sa trecem la cartea insusi.

Imi place scriitura acestui autor si cred ca vreau sa-i citesc toate creatiile artistice.

Un singur lucru incomod cand citesti Clovnul in avion e ca vrei sa razi in hohote, or, atunci cand esti inconjurat de, cel putin 200 de insi care atipesc, incerci sa te abtii, si razi cumva sughitat.

Dupa mine povestea din Clovnul cere un to be continued. Mi-ar fi placut sa citesc despre un eventual "sfarsit al lumii" dar care se raspandeste pe intreaga Terra, nu doar la Chisinau.

Imi place cum autorul introduce in arena povestii noi si noi personaje. Unul mai hilar si mai caraghios decat altul.

In spatele satirei sta multa tristete si suferinta a oamenilor din Moldova. Un fel de haz de necaz.

Imi mai place impletirea povestii cu elemente supranatirale, care, cred ca prind bine la publicul de-Acasa. Unde inca se nai crede cu inversunare in lupta pe bune dintre ingeri buni si rai, iad si eden, Dumnezeu si Satan.

Lectura a fost o placere.

[Zburlea Ariana · Rating 4 out of 5]

La fel ca ,,Iar dimineata vor veni rusii", povestea Clovnului mi s-a parut, intr-un mod bizar, foarte aproape de realitatea noastra si nici nu am privit-o ca distopie. Sunt sigura ca, daca printr-o incercare supranaturala a existentei s-ar intampla tot ce ar scrie domnul Iulian Ciocan, peisajul ar fi autentic, real, si nu doar in Moldova, ci si in Romania.
E dificil sa conturezi un personaj tragicomic din cateva cuvinte, asa cum face autorul. Singurul lucru pe care l-am simtit ,,prea putin" a fost finalul. Personal, sunt genul de om care prefera ceva bombastic/poetic/foarte diferit de restul romanului la final, chiar daca asta ar insemna sa fie prea ,,batator la ochi". Cum am mai zis, cu bucurie voi continua sa il citesc pe domnul Iulian Ciocan!

[Razvan Banciu · Rating 3 out of 5]

Interesantă ideea de plecare, românii (evident, în general) și, desigur, moldovenii fiind mai mult decât încântați de orice ban care le vine pe nemuncite.
N-aș spune însă că sunt la fel de entuziasmat de conținut. Sunt multe personaje, ce se dezvoltă în planuri secundare, aproape toată lumea e nefericită și, în ciuda faptului că lectura curge ușor, așteptările (cel puțin ale mele) sunt înșelate.
Asta e, un roman negru, cu un sfârșit pe măsură...

[Igo · Rating 5 out of 5]

O distopie bine legată cu personaje colorate care sar din pagină dacă nu ești atent 😏
Sau despre combinația explozivă dintre ispită, ignoranță și viața văzută strict în cotidianul imediat.