Roman aflat pe lista scurtă a Premiilor Uniunii Europene pentru Literatură, ediția 2022, din partea României. PREMIUL CARTEA DISCRETĂ A ANULUI 2021, acordat de Asociația Română a Creatorilor Culturali și Artiștilor (ARCCA).
Exodul mieilor e o lectură pasionantă, înțesată de drumuri anevoioase, călătorii teribile și povești de dragoste captivante. Victoria, Romi, Domnica, Miculuș sunt doar câțiva dintre protagoniștii pe care îi vei urmări în peregrinările lor cu sufletul la gură.
Ca fundal pentru acestea, Irina Georgescu Groza recreează și dezvoltă ficțional, la mai bine de 80 de ani distanță, episodul celui de-al doilea arbitraj de la Viena, momentul în care România a fost forțată să cedeze o parte din Transilvania Ungariei, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Atmosfera epocii, evenimentul și consecințele sale sunt redate, așadar, prin intermediul unor istorii mici, personale, atât de-o parte, cât și de cealaltă a baricadei. Iar romanul vorbește, în ansamblul său, despre una dintre condițiile parcă dintotdeauna ale românilor: pribegia.
„În Exodul mieilor Irina Georgescu Groza nu se sfiește să abordeze ficțional o perioadă extrem de delicată din istoria României: zilele imediat următoare Dictatului de la Viena, unul dintre cele mai rușinoase dictate europene. Pe acest fundal de confuzie și revoltă au loc povești de dragoste, de trădare și de atrocități comise de horthyști. Folosindu-se de o galerie memorabilă de personaje, autoarea a reușit să scrie un roman istoric plin de suspans, să spună niște adevăruri istorice dureroase, să ne prezinte deznădejdea transilvănenilor obligați să ia drumul pribegiei. Totul, într-un stil captivant și alert. Cred că avem mare nevoie de astfel de romane, pentru că literatura română nu poate exista fără trecutul istoric al României.“ Marin Mălaicu-Hondrari
„Irina Georgescu Groza continuă să exploreze și aici formele în care poate turna alte și alte narațiuni fermecătoare, cum se poate reinventa literar de fiecare dată. Așa că, după un debut cu povestiri în diferite registre și un roman realist cu accente fantastice, onirice, gotice, scriitoarea se întoarce cu o ficțiune istorică: Exodul mieilor.
Perioada istorică aleasă, alternativele ficționale imaginate, poveștile care se întrepătrund, personajele vii, autentice, atașante, limbajul savuros, scriitura seducătoare, antrenantă, fluentă sunt doar câteva dintre elementele cu care autoarea își va cuceri din nou cititorii, sunt convinsă, încă de la primele pagini.“ Eli Bădică coordonatoarea colecției n’autor
IRINA GEORGESCU GROZA s-a născut la Onești. Și-a petrecut copilăria și tinerețea în Constanța, oraș ale cărui lumi imaginare sunt prezente în volumul de debut, „Dincolo de ferestre” (Casa de Pariuri Literare, 2016), dar mai ales în primul ei roman, „Noaptea dintre lumi” (Nemira, colecția n’autor, 2018), nominalizat în anul 2019 la Premiile „Sofia Nădejde”. Cel de-al doilea roman al ei, „Exodul mieilor” (Nemira, 2021), a fost selecționat pe lista scurtă a Premiilor Uniunii Europene pentru Literatură, ediția 2022, din partea României, și laureat ex aequo cu premiul „Cartea discretă a anului 2021”, acordat de ARCCA. Locuiește în Olanda împreună cu soțul, copiii și Prico, motanul războinic.
Am văzut ieri cartea asta undeva și mi-am amintit că n-am scris un review pentru ea. Întâi, am zis că merită patru stele, iar apoi, patru stele și jumătate. Dar s-a întâmplat finalul. Cred, sincer, că “twistul“ (deși nu e un cuvânt chiar potrivit) și simbolistica din spatele lui sunt printre cele mai frumoase lucruri pe care le-am citit eu în ultima (lungă) vreme în literatura română. Au șters și-au iertat orice fiță sau nemulțumire de pe parcursul lecturii.
Cu un subiect despre care nu am mai citit pana acum, povestea ii urmareste in prim-plan pe Romi, Domnica si Miculus, personaje total diferite. Evenimentele istorice reale sunt presarate cu elemente de fantastic si mitologic, intr-o actiune alerta, cu momente de confuzie si mult suspans.
,,[...] Ar vrea ca suferinta sa fie un lucru, sa o poata pipai sau impunge cu unghia, sa-si poata sterge lacrimile cu ea, iar la sfarsit s-o arunce intre flacarile inalte din vatra."
Una dintre cele mai frumoase și puternice cărți pe care le-am citit în ultimii, să-i spunem, douăzeci de ani. M-am trezit în două rânduri la cinci dimineața și în alte două rânduri m-am culcat foarte târziu doar ca să citesc această carte. Rar m-a mai prins atât de mult o poveste, niște personaje, dar și mai rar să găsești o atât de clară și minunată scriitură. I-aș da perechi de câte 5 steluțe. O recomand!!
M-a luat puțin prin surprindere, pentru că citisem romanul anterior al autoarei, iar aici am găsit un stil complet diferit. Stil care, de altfel, servește bine subiectului. Am apreciat/admirat asta. Irina Georgescu Groza ne transportă în perioada tensionantă din Transilvania, de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, și ne plimbă prin ambele părți ale baricadei (români și maghiari), readucându-ne aminte de atrocitățile de atunci (da, unii oameni pot fi capabili de cruzimi inimaginabile). Toate astea în timp ce urmărim fuga unui grup de români, a temerilor și a speranțelor lor. Cel mai mult mi-au plăcut capitolele despre Cocoșat. Oferă cărții acel ceva în plus care nu rezumă romanul la a fi doar o (altă) ficțiune a unei tragedii istorice. Nu că asta ar fi ceva negativ. Chiar dimpotrivă, dacă e făcută cu pricepere – așa cum e cazul cărții de față.
Exodul Mieilor nu ar trebui prezentată (doar) ca altă poveste a românilor, ar fi un clișeu nemeritat. Cartea descrie, prin ceea ce are original, o răzbunare imaginară a celor năpăstuiți, înainte ca istoria să facă dreptatea ei, un fel de - păstrând proporțiile - Inglorious Basterds, la fel de neașteptat, ca unele din personajele insolite ce dau farmec poveștii.
Eroismul oamenilor mărunți Este un act de curaj să scrii un roman cu miză istorică în acești ani, și un dublu curaj să nu cauți în istoria neamului perioade mai fotogenice, biruințe pe muchie de cuțit, strategii neașteptate și serbări galante. Dar Irina Georgescu Groza este nu numai un scriitor curajos, ci și unul inspirat, care extrage substanța romanului ei dintr-o cu totul altă vână, mai dificilă și mai riscantă. „Exodul mieilor” nu vorbește despre victorii, ci despre înfrângeri. Personajele ei n-au glas tunător, pumn de fier și caracter de cremene; sunt mărunte, speriate, rătăcite în meandrele unei istorii pe care n-o înțeleg. Fug cu toții, fără să știe exact unde și chiar de ce; trec prin momente de groază și panică, fără însă ca asta să-i dezumanizeze. Din contră, asta-i aduce împreună, și cele mai emoționante gesturi de solidaritate sunt cele discrete și spontane. Dar miza istorică nu răpește din savoarea romanului, care are ritm, te ia de mână și te trage cu el, prin întunecimea tunelurilor imaginate de autoare, umor (deseori rezultat din limbajul compozit al protagoniștilor), și nu în ultimul rând personaje pitorești, toate suficiente să-i îndulcească cititorului pastila amară a rememorării unui episod istoric frustrant și umilitor.
Interesantă combinația asta între istorie și fantastic. Nu știu dacă sunt un fan. Pe de o parte aș fi împotriva unei astfel de îmbinări. Istoria e interesantă și fără adăugiri fantastice și cred că e un izvor important pentru ficțiune, fără să existe nevoia de a adăuga lucruri care nu au existat. Mă tem că pe mâini nepotrivite ar putea naște idei și credințe eronate. Cam așa se nasc conspirațiile și miturile, când îmbini realitatea cu falsuri/invenții/plăsmuiri/istorie contrafactuală etc. Pe de altă parte, nu pot spune că nu mi-a plăcut romanul. A fost chiar ok. Nu-mi mai amintesc micile lucruri care m-au iritat pe parcurs. Au fost destule, dar, aparent, având în vedere că nu le țin minte, nesemnificative. Îl iau ca pe un roman de ficțiune, de inspirație istorică, fără să-i atribui semnificații extra.
O lucrare excelentă despre unul dintre cele mai traumatizante momente din istoria românilor, ocuparea unei părți a Transilvaniei de Ungaria, abuzurile și crimele comise atunci de armata maghiară. O scriere puternică, onestă și experimentată.
O carte fascinantă, un Underground Railroad autohton care are curajul să trateze mitic unul dintre cele mai traumatice momente din ultimul secol de istorie a României, dictatul de la Viena și vremurile sângeroase care i-au urmat.
Exodul Mieilor e o carte despre oameni mici într-o lume mare care pare că a înnebunit , o narațiune poetică care cotește adesea în realism magic apoi te aduce brutal înapoi cu picioarele pe pământ cu un citat din Universul. Multiple perspective narative ne distribuie peste un ardeal rupt în bucăți după dictat și bântuit de masacre comise de trupele horthyste din calea cărora fug românii în timp ce (unii) maghiari jubilează.
E curajos din partea Irinei Georgescu Groza să plaseze acțiunea fix in perioada dictatului, tema masacrelor comise de trupele (neregulate) horthyste fiind o temă recurentă a extremei drepte românești una care trebuie tratată cu mare grijă pentru a evita să li se dea apă la moară. IGG ne dă într-adevăr români ( și romi!) simpli și curajoși și maghiari malefici dar avem parte și de perspectiva maghiară, nemulțumită ba chiar spre final oripilată de masacre. Ne oferă și exemple de lașitatea și neputința armatei romane care are ordine să nu lupte. Spectrul pericolului horthyst e (cu niște mici excepții) unul distant - vedem mai ales urmările trecerii trupelor si ale masacrelor pe lângă momente de moustache twirling de la grofii desemnați ca fiind “ăia răi”. Autoarea nu încearca sa ne spună o poveste de groază despre masacrele din Ardeal ci se folosește de istorie ca fundal pentru o poveste despre reziliență.
Și despre magie liminală! Pentru că appeal-ul central al cărții e partea fantastică ce servește si ca o alegorie. Romanii fug din calea trupelor horthyste prin o rețea de tuneluri de tip Underdark numit subtărâmul. Săpate chipurile de armata austriacă “pe vremuri” ele sunt astăzi locusul, creuzetul acestui exod al românilor.
Fantasticul nu e doar de locație - avem un joc al ielelor, avem cocoșați siamezi comuniști, naziști amorezați, o întreagă distribuție de personaje interesante ce trăiesc în aceasta lume și îi dau un vibe fantastic, dincolo de reșeaua subterană a salvării naționale.
Dacă ar fi să mă plâng de ceva e ca uneori scriitura vireaza un pic spre purpuriu și unele personaje nu sunt neaparat credibile, și nu mă refer la cele explicit alegorice ci la câțiva dintre grofii "răi" de exemplu. De asemenea aș fi vrut or mai mult fantastic or deloc. Poate ca tunelele transilvanene sunt o alegorie bună dar nu ar fi stricat să vedem mai mult din ele si pericolele lor, să devină un element (mai) de structură al narațiunii. Și chiar și trupa de circ, care e refreshing dar un pic prea mult. Era nevoie de o trupa de circ comunistă în munți când un cocoșat bizar era îndeajuns?
Exodul Mieilor e o carte cinstită care reușește să fie entertaining în același timp în care tratează un subiect atât de dificil din istorie cu respect, empatie și doar un pic de magie. Un balon de oxigen, aș zice într-o plajă editorială obsedate de narative nombriliste despre azi și acum.
Mi-a placut tare, tare! Am devorat-o in cateva nopti! Personajele, povestile lor, momentul ales, toate sunt fermecatoare. Gasiti mai jos recenzii care spun frumos cat de bun este romanul Irinei Georgescu, eu nu sunt nici scriitor, nici critic, dar asa tare mi-a placut ca nu puteam sa nu las si eu un review mic.
Surprinzător, mi-a plăcut foarte mult cartea si subiectul abordat. Este îmbucurător să citești un roman istoric al unui autor român în ziua de azi care nu face referire la perioada comunistă sau la vreo perioadă istorică foarte cunoscută, unde românii sunt eroi și învingători. Ba chiar mă face să plec să vizitez locurile amintite în carte.