Epicur şi epicureismul antic: viața și opera lui Epicur, fragmente doxografice, interpretare, note

by Andrei Cornea (ed., introd., trad.)

Ediție îngrijită, traducere din greacă și latină, studiu introductiv și note de Andrei Cornea

„Mai este oare relevant Epicur pentru omul modern? Mesajul său mai poate spune azi ceva omului interesat de cunoaştere, etică şi cultură, dar aflat în afara unei sfere înguste de specialişti şi iubitori ai Antichităţii? Cred că avem câteva motive esenţiale pentru a răspunde afirmativ.
Mai întâi, sunt şanse bune ca a sa combinaţie înţeleaptă de hedonism şi ascetism să aibă, dacă e cunoscută şi înţeleasă bine, un ecou la omul modern. El ne arată că putem fi fericiţi, trăind plăcut şi totodată înţelept şi drept, protejaţi astfel de excese care conduc inevitabil la suferinţe. Apoi, Epicur ne învaţă să fim autonomi şi ne asigură că putem să ne alegem viaţa în chip optim – există libertate şi putem fi oameni liberi aproape în orice condiţii şi oricum ar cădea sorţii. În al treilea rând, filozoful Grădinii ne mai reaminteşte un lucru de preţ pe care aproape că l-am uitat, dominaţi cum suntem de universala indiferenţă: prietenia.
Lecţia fundamentală a filozofiei greceşti este că, departe de a fi un moft academic şi o trăsnaie teoretică mai mult sau mai puţin subtilă, filozofia reprezintă alegerea unui mod de viaţă optim şi coerent. Filozofia antică e, aşadar, un fel de soul-building, iar nuanţa aparte pe care o adaugă Epicur acestei învăţături e următoarea: nu vă crispaţi, separându-vă cu aroganţă de orice este comun; în plus, purtaţi-vă grijuliu şi omeneşte deopotrivă cu cei din jur şi cu voi înşivă şi, nu uitaţi, mai şi râdeţi! E mult, e puţin, e nimic, e esenţial? Cititorul să decidă.“ — ANDREI CORNEA

Din cuprins: Notă asupra ediției • O introducere în filozofia lui Epicur • Texte ale lui Epicur păstrate integral • Scrisoarea către Herodotos • Scrisoarea către Pythocles • Scrisoarea către Menoiceus • Maximele fundamentale • Gnomologium Vaticanum • Testamentul lui Epicur • Fragmente din cărțile pierdute • Fragmente din scrisori • Sistemul filozofiei epicurene (Prolegomene, Canonica, Fizica, Etica) • Viața lui Epicur • Vocabular epicurean esențial • Index nominum

Genres: Philosophy

736 pages, Hardcover

First published July 1, 2016

About the author

ANDREI CORNEA s-a născut în 1952. Licenţă în istoria şi teoria artei la Academia de Arte Frumoase (1976). Licenţă în filologie clasică la Universitatea din Bucureşti (1980). Doctorat în filologie clasică la Universitatea din Bucureşti (1994). Muzeograf la Muzeul Naţional de Artă (1976–1987). Cercetător la Insti tutul de Istorie a Artei (1987–1990), iar între 1990 şi 2006, la Institutul de Studii Orientale „Sergiu Al-George“. În prezent, profesor la Universitatea din Bucureşti.

Scrieri: De la portulan la vederea turistică (Sport-Turism, 1977); Primitivii picturii româneşti moderne (Meridiane, 1980); Forme artistice şi mentalităţi culturale în epoca romano-bizantină (Meridiane, 1988); Scriere şi oralitate în cultura antică (Cartea Românească, 1988; reed. Humanitas, 2006); Penumbra (Cartea Românească, 1991; reed. Polirom, 1998); Platon. Filozofie şi cenzură (Humanitas, 1995); Maşina de fabricat fantasme (Clavis, 1995); Turnirul khazar (Nemira, 1997; reed. Polirom, 2003); Cuvintelnic fără frontiere (Polirom, 2002); De la Şcoala din Atena la Şcoala de la Păltiniş (Humanitas, 2004); Când Socrate nu are dreptate (Humanitas, 2000; trad. fr. Les Presses de l'Université Laval, Canada); Noul, o veche poveste (Humanitas, 2008); Poveşti impertinente şi apocrife (Humanitas, 2009), O istorie a nefiinţei în filozofia greacă (Humanitas, 2010).
Traduceri: Platon (Republica, Philebos, Theaitetos), Aristotel (Metafizica, Despre generare şi nimicire), Plotin (Opere I-III).

Reviews

[Ciuras Adrian · Rating 5 out of 5]

1. Fuck stoics be an epicurean. Now for real if you call yourself a stoic that is a huge red flag.
2. Every time i read an antic writer after a medieval one you don't know if to cry or feel happy. The fall of The Roman Empire and ancient believes is a tragedy. And the tribes in the west, The Byzantine Empire and Christianity are such an inferior product. You can only enjoy them ironically.

[Andrei Zaharia · Rating 4 out of 5]

În primul rând, 5* pentru capitolul "O introducere în filosofia lui Epicur", în care autorul prezinta sistemul filozofiei epicurene foarte în detaliu, și în comparație cu alți filozofi sau școli filozofice.
Cât despre filosofia lui Epicur la modul general, acord 4*. În primul rând, m-am cam pierdut în părțile despre Canonica și Fizica - pur și simplu nu eram pregătit să investesc atât de mult timp pentru a o înțelege în totalitate. Cât despre partea de Etică, citesc această carte după ce am parcurs "Scrisori către Luciliu" a lui Seneca și "Meditații" a lui Marcus Aurelius, astfel că părerea este formată comparând cele două abordări asupra vieții: stoică și epicureică. Personal, mă simt mult mai apropiat de această abordare asupra vieții.
Plecând de la conceptul de plăcere ca scop suprem al vieții, epicureenii susțin că starea de plăcere și absența durerii sunt aspectele centrale ale unei vieți fericite. Argumentul ar putea fi că, într-o lume dominată de stres și anxietate, prioritizarea stării de bine și a satisfacției personale pare a fi o abordare mai echilibrată și mai sustenabilă.
Moderarea și evitarea excesului prin promovarea ideii de a trăi o viață echilibrată, evitând excesele și căutând plăceri simple și pure. Într-o societate consumistă și adesea excesivă, abordarea epicureană poate fi considerată ca oferind o cale către o viață mai simplă și mai satisfăcătoare. De asemenea, rezonez cu faptul că, spre deosebire de stoici, este prezentată ideea de libertate a individului față de ideea de destin, ordine universala și, în general, un plan deja existent.
Nu sunt de acord cu Epicur în privința relației cu familia, implicării în viața socială și plăcerilor care vin din lucruri cum ar fi muzica, spectacole etc.
Inca un lucru care mi se pare ciudat și contradictoriu este faptul că, luând în considerare că din punctul de vedere al lui Epicur, faima este o plăcere nenaturală și ne­necesară, voia să pară un "șef" peste toți membrii, cuvântul lui să fie suprem și a avut dorința de a fi celebrat anual dupa moartea sa.