Durerea de jos, o culegere de afecțiuni din copilărie până-n pandemie, adunate în ultimii 50 de ani, poate fi citită și ca o colecție de meme-uri sau gif-uri de epocă înregistrate pe casete video TDK, AGFA și ORWO. Sau diafilme poematice cu Miaunel și Băunel. Habar nu am cine e Memy Selfandi, dar universul vintage pe care îl evocă, în care fuck off și fuck you erau traduse invariabil prin du-te dracu´ și sincronizate de vocea suavă a Irinei Margareta Nistor, îmi spune multe și-mi amintește de Fuck Tense de Bogdan Lipcanu. O lectură care poate provoca nostalgii celor născuți înainte de Revoluție. Who wants to live forever?
„Jumătate din cei care preferă să citească cărți primesc jumătăți din vie- țile altora căpătând în plus jumătăți de ochi pe umeri jumătăți de înțelegeri pe creștet jumătăți de iubiri în brațe jumătate mai mult din idei bune pastișate pe limbă o jumătate în plus față de nebunia de a schimba oamenii lipsiți de jumătăți din ei înșiși.”