„Dieta cu ciocolată” este ghidul care îți oferă cunoștințele, mijloacele și puterea pentru a-ți controla greutatea într-un mod sănătos și sustenabil, bazându-se pe mai mult de 400 de studii și cercetări. Și îți permite să mănânci chiar și ciocolată, deși îți dorești să slăbești.
Știi care sunt diferențele dintre persoanele care pot mânca orice doresc fără să se îngrașe si cele care se îngrașă și bând apă? Mecanismele responsabile pentru aceste diferențe sunt: 1. Rezistența la insulină – care îți încetinește metabolismul de fiecare dată când te înfometezi sau când te supraalimentezi; 2. Rezistența la leptină – care îți scade capacitatea de percepţie a sațietății, creându-ți o senzație de foame cvasicontinuă, chiar și la puțin timp după ce ai mâncat; 3. Rezistența la dopamină – care îți scade capacitatea de percepție a plăcerii de a mânca, determinându-te neurofiziologic să mănânci mai mult.
Dacă te numeri printre persoanele care s-au săturat de diete după diete, citește această carte și vei învăța să reglezi aceste mecanisme care te împiedică să slăbești! Iar după ce vei termina de citit cartea, îți vei crea propria dietă, vei învăța cum să o aplici, pentru a obține silueta și sănătatea pe care ți le-ai dorit întotdeauna.
Diana Artene is a licensed physical therapist and a nutritionist specialized in nutrition for weight loss and children nutrition. She advocates a healthy lifestyle in which all foods can be eaten and no long workouts are necessary to be fit and slim as long as we are fully informed.
Her brutally honest book “5 Gears Diet” provides all the information we ever needed to know about fat gain and fat loss, so we can get how these mechanisms work once and for all. Although she believes in free will and that our weight reflects the choices we've made, she clearly describes the limits of your responsibility and completely dismisses self blame.
Her books are easy to read and very visual practical guides. And even though her work is based on human physiology and biochemistry, she found a way to keep science simple. As Einstein once said, “If you cannot keep it simple, you haven’t understood it well enough”.
„Dieta cu ciocolată” propune o soluție atât pentru pierderea kilogramelor, cât și pentru prevenirea bolilor precum diabetul. Aceasta constă în următoarele două reguli: luarea meselor atunci când simți senzația de „foame” (concept aprofundat în carte) și opritul din mâncat atunci când te simți sătul.
Două caracteristici care mi-au plăcut enorm: 1. Artene nu îți impune punctul ei de vedere și nu așteaptă să o urmezi. Îți explică logic ce se întâmplă cu corpul tău și de ce ar trebui să respecți aceste două reguli de mai sus, iar soluția ei este sprijinită de știință. 2. Pentru fiecare studiu făcut sau informație, la sfârșitul cărții se găsește un link al cărui articol explică mai pe larg ce și cum.
Deși cartea este o explozie de informații prețioase, am oferit patru stele pentru limbajul informal și, pe alocuri, caraghios. Cât citeam, îmi auzeam în minte doamna profesoară de limba română oftând o dată la două rânduri. Limbajul acesta problematic a făcut lectura mult mai ușor de citit, deci s-ar putea considera un avantaj. Atât cât această carte este scrisă de un specialist care, cred eu, își dorește să fie luat în serios. Exprimările nefericite îi pot știrbi din credibilitate.
Itemii din următoarea listă m-au impresionat cel mai mult: 1. Mâncatul la ore fixe este un mit. Cartea îl distruge - cu mențiunea că asta este valabil pentru persoanele care vor să slăbească, nu pentru cei bolnavi deja. Artene scrie la un moment dat: „Cartea asta este recomandată celor sănătoși și sper din tot sufletul că tu ești unul dintre ei.” 2. Mamele care dezvoltă o anumită rezistență la insulină (în limbaj informal: rezistența la insulină este indezirabilă. Cu cât mai mare rezistența la insulină, cu atât mai mare riscul de diabet, printre altele) riscă sănătatea viitorului lor copil. Acesta va fi predispus la diabet de tip 1! Poate că nu sună senzațional, dacă nu ești familiarizat cu biologia din spatele diabetului de tip 1, de tip 2 sau a bolilor autoimune în general, dar poate puțin context ajută: diabetul de tip 1 este cea mai dură formă de diabet, la care pacientul este predispus din naștere. Activarea lui este aproape inevitabilă. Până și cea mai sănătoasă persoană îl poate face. Corpul său, teoretic, încearcă să îl omoare pe pacient (sistemul imunitar atacă insulina, hormon indispensabil vieții). Tratamentul cu insulină dă roade până la un punct, căci sistemul imunitar se tot antrenează să distrugă insulina și devine din ce în ce mai priceput cu fiecare exercițiu. Până să se ajungă aici, cu toate acestea, diabeticul de tip 1 are mai multe șanse să dezvolte complicații (precum cheaguri de sânge, probleme cardiovasculare, cu ficatul etc). Operație nu există (ca la diabetul de tip 2), se instalează extrem de repede (în copilărie sau în adolescență, spre deosebire de diabetul LADA, MODY sau de tip 2), este incredibil de greu de stăpânit și victimele sale nu sunt vinovate cu absolut nimic, în afară de ADN-ul pe care îl poartă. 10% din cazurile totale de diabet sunt cele de tip 1. Greșeala aceasta a mamei îl poate costa pe copilul nenăscut totul, aș zice. Mă bucur că am aflat de ea înainte să o fac. Cred că e singurul aspect în care nu eșuasem deja. 3. Industria este bolnavă. Siropul de glucoză, spre exemplu, este folosit pentru multe produse deoarece este mult mai ieftin și expiră mult mai greu decât zahărul, dar este mai periculos decât acesta din urmă. Multe produse se laudă că sunt fără zahăr, deoarece, din cauza unor chestiuni tehnice (precum: zahărul este o dizaharidă, pe când siropul de glucoză, un amestec de monozaharide), siropul de glucoză nu intră în categoria „zahăr”. Este considerat îndulcitor artificial și este mult mai nociv decât acesta. Cei care încearcă să evite zahărul și care achiziționează produse „fără zahăr” își fură singuri căciula. Alt truc al industriei este colorarea produselor deoarece s-a constatat că alimentele colorate mai intens atrag mai mulți clienți. Substanțele cu care se colorează sunt conectate cu ADHD, cancerul și, desigur, rezistența la insulină. Toate dietele sunt doar baliverne care caută să profite de pe urma oamenilor disperați. Grăsimi interzise în unele țări trec neobservate în altele: de exemplu, legea le permite producătorilor să pună pe etichetă că produsul nu conține grăsimi dacă cantitatea este sub 0,5g per porție. Și aici devine interesant: o porție dintr-o cutie de cereale de 300g va fi, de obicei, listată ca fiind de 30g. Această cantitate este ridicol de mică. Asta înseamnă că o cutie de cereale are 5g de grăsimi interzisă în alte țări. Poate că nu pare mult, dar nu numai producătorii de cereale știu acest truc. 4. Înfometarea, postul negru, mâncatul puțin...toate acestea nu numai că te pot îngrășa, te pot expune și diabetului. Rezistența la insulină este cauzată atât de supraalimentare, cât și de înfometare. 5. Când alegi să te înfometezi, corpul tău se mănâncă singur. Mâncarea înseamnă energie, iar atunci când corpul nu are ce să trimită spre organe, este nevoit să improvizeze. În cuvintele autoarei: ,,Să presupunem că țăranii găsiți în masa musculară, folosită pentru hrănirea boierilor, care se află în organele interne și în creier, nu numai că nu se pot apuca și ei așa singuri să își mănânce câte-o mână că le e și lor foame, dar boierii au grijă cu pază la poartă ca țăranii musculoși să nu primească mâncare.” 6. M-am convins, cu Artene fiind cireașa de pe tort, că toți doctorii nutresc cea mai profundă și pură formă de ură din câte există față de Google, care nu este ABSOLUT deloc de încredere în chestiunile medicale. Și eu aleg să mă pronunț la fel de puternic, căci am pățit-o pe pielea mea.
Cartea insistă asupra unui singur punct: respectă-ți corpul. Respectă cele două reguli de aur. Nu te întinde spre extreme: nu te înfometa și nu te supraalimenta. Dar te convinge și îți explică de ce, îți prezintă gravitatea situației. Din neștiință, toată viața mea am încălcat cele două reguli. Când am terminat cartea, m-am simțit atât de vinovată, încât aveam nevoie să îmi cer iertare cuiva. Am simțit că mi-am torturat corpul, că mi l-am abuzat. M-am simțit de parcă mi l-am trădat. Dacă ai parcurs recenzia până la sfârșit, te rog foarte, foarte mult: nu-i fă asta organismului tău. Poate că pentru mine este prea târziu deja, dar tocmai asta mă îndreptățește să îți promit că, în caz contrar, vei plăti cu vârf și îndesat.
This entire review has been hidden because of spoilers.
M-am saturat sa tot citesc carti despre diete, mereu se rezuma la aceiasi chestie: keto, dieta vegana, paleo si nu mai stiu ce dieta a unei tipe care sta in L.A. si isi cumpara urmatoritorii pe Instagram.
Probabil tipa aia nu isi respecta dieta si doar mananca mai putin si face efort (asta e cheia) dar am ajuns cu timpul sa cred ca slabitul este si o activitate mentala.
De aceea am si decis sa citesc aceasta carte, inca una despre diete?
Ori va fi buna si va merge ori va fi inca o carte citita in 2023.
Dar cartea are un inceput promitator pentru ca pleaca pe ideea: “nu e destul sa vorbesti si sa citesti ca sa slabesti”.
Perfect de acord.
Citind cartea Dianei, imi dau seama ca este scrisa intr-un mod in care te trage la raspundere si da, asta imi doresc de la acest gen de carte.
De asemenea, merge pe perceptia: cand iti e foame, mananca si nu te opri cand esti full. Gen, nu te satura.
Este o ideea buna care elimina cumva numaratul de calorii.
Diana Artene este nutriționist și dietetician acreditat în baza studiilor de licență în Nutriție și Dietetică (Universitatea de Medicină și Farmacie din Tîrgu Mureș), respectiv Master în Științele Nutriției (Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Biologie din Cluj) și doctor în Nutriție Oncologică (Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București).
* super cartea, informatii multe/bune si sustinute de stiinta + umor + directa