L'imperatrice

by Liliana Nechita

Così è al paese: le donne tirano su case impastando calce e pittando muri, i mariti appaiono loro in sogno dopo esser morti al mattino, tornando in bicicletta da casa di una prostituta.

Le famiglie si allargano e non sempre si amano, i fulmini possono prendersi i figli e i figli possono prendere treni per crescere altrove. Il comunismo è una promessa che si è esaurita presto in un orizzonte di povertà. A Bucarest le fabbriche producono bulloni al ritmo del progresso, ma subito fuori, nelle campagne, la vita ha il tempo delle stagioni, dei raccolti, delle leggende. Al paese si muore e si vive sotto il peso di un malocchio o d’una benedizione, o si sta legati a un albero come per pazzia. Lo sa bene Olga, che vive là da sempre, matriarca di una strampalata stirpe di cinque figli, due mariti, un amore giovane e biondo dietro al quale ancora si strugge. Olga che se avesse studiato di più sarebbe diventata imperatrice. È Elena, sua nuora, che dalla città vede ricorda e racconta tutto questo, vite minime di piccoli eroi in disuso e eroine qualunque sperse in un campo sotto il sole, esistenze in orbita attorno alla loro buona o cattiva stella.

Con una lingua incantata, comica e potente, capace di reinventare il mondo, Liliana Nechita allestisce una irresistibile saga famigliare in cui le parole hanno “effetti immediati e durevoli”, e ci ricorda perché ciò che abbiamo davvero amato non fugge mai troppo lontano da noi.

Genres: Romanian Literature

192 pages, Paperback

First published September 1, 2016

About the author

Liliana Nechita is a Romanian writer who has been living and working in Italy for more than fifteen years. After the publication of 20,000 copies of her novel „Cireşe amare”, the author received in Romania the 2013 Woman of the Year Award for the promotion and the defense of women’s rights.

Reviews

[Pavel Nedelcu · Rating 5 out of 5]

OLGA, SAU DEZINTEGRAREA SATULUI ROMÂNESC



Satul românesc post-comunist este fundalul acestei povești despre relația noră-soacră. Naratoarea (nora) o descrie pe soacra sa, Olga, în contextul rural în care a trăit mereu, și în care va rămâne până la sfârșitul vieții.

Caracterul determinat, orientat pe supraviețuire al Olgăi, croit în acel context aspru, iese în evidență și dă culoare acestei povești altminteri tragice, despre dezintegrarea înceată dar sigură a satului românesc, a legilor și tradițiilor sale străvechi.

Tinerii se mută la oraș sau pleacă în străinătate, în urmă rămân bătrânii bolnavi, vreun sătean cu probleme psihice, uitat într-o casă acum dărăpănată, construită de el însuși. Alții încep case noi cu banii din străinătate și nu mai reușesc să le termine, dispar încetul cu încetul în neantul ispititor al îmbunătățirii propriei condiții.

O carte ce descrie precis un moment istoric al societății românești și, prin poveștile Olgăi, reflectează asupra evoluției unei lumi care se disipă încet-încet, rămasă poate doar în amintirile acelora dintre noi care au locuit sau au avut bunici în provincie.

[Tudor Crețu · Rating 5 out of 5]

Minunată! O cărticică poate prea scurtă, o odă adusă Olgăi, soacra naratoarei, o femeie micuță, aprigă, ce și-a pus de mică in cap să cucerească lumea aia a ei. O poveste despre feminism țărănesc și cum să faci să rabzi și să înduri.

Am trăit și am văzut aproape toate poveștile din carte, prin ochii părinților și ai bunicilor. Am copilărit la țară până înainte de a pleca la liceu și a fost foarte frumos, acolo și vreau să mă întorc, dar fără planuri de a construi o coșmelie imensa pe care să nu apuc să o mai termin și să mă bucur de ea, să cresc niște copii in liniște, să sădesc niște pomi și să las natura să-si faca de cap.

Împărăteasa este Olga, iar dacă ar fi învățat un pic mai mult, ar fi avut sub control tot satul sau chiar și o țară întreagă ca președinte.

Bunica Ileana a fost așa, mică, înfiptă, ocăra toată ziua și a muncit toată viața cu mâinile ei ca să țină o casă, un soț infirm, trei copii prin liceu și să le faca rost de case și toate cele trebuitoare să pornească și ei în viața de adult.

[Solodchi Andreea · Rating 3 out of 5]

O odă adusă soacrei Olga, unei femei tipice de la țară, în care e înglobat un munte de răbdare și putere, chin și osândă. Ea nu știe să facă altceva decât să muncească pământul și să înfrunte viața de una singură, cu capul sus și cu orgoliul omului care a obținut totul prin propriile forțe.

Această carte are rolul și menirea de a transmite generațiilor viitoare frumusețea satului românesc de odinioară, frumusețe pe care, din păcate, cu timpul se pierde fară speranța de a o putea recupera. Ne sunt prezentate nostalgic tradițiile satului, modul rudimentar, dar frumos și sănătos în care se nășteau și creșteau oamenii.

[Diana Babus · Rating 2 out of 5]

Am regasit in aceasta carte momentele de bucurie si liniste pura in care am copilarit la bunici, cand viata se reseta cu fiecare dimineata si te obliga la odihna o data cu venirea serii. Si m-am bucurat. Insa dincolo de asta, am gasit multa tristete, o dezumanizare totala si, in final, o lipsa completa de speranta, de posibilitatea unui mai bine. Mi-a lasat un gust amar si am ramas cu dorinta neimplinita de a citi o carte scrisa de un autor roman din care sa razbata altceva decat o tristete sfasietoare sau o descriere amanuntita a greutatilor vietii.

[Ghilimei · Rating 4 out of 5]

Cartea asta chiar a fost pentru mine ca o îmbrățișare, deși mi-a dat bine de tot și ghionturi în coaste pe alocuri. Mi-a trezit amintiri pe care le credeam uitate, de când copilăream când în casa alor mei, când la bunicii de la oraș, când la nașii de la țară. Mi-am amintit fix sentimentul ăla când cei din jur își exprimă dragostea față de tine făcându-ți mâncarea preferată sau având grijă să ai mereu haine curate și călcate. Probabil că nu toată lumea a avut parte de asta, dar eu îmi amintesc clar cum simțeam dragostea celor din jur când eram mică: bunica îmi făcea cafea cu lapte dimineața și soldăței din pâine cu unt; nașa mă aștepta mereu cu cartofi de prăjit atunci scoși din grădină și roșii proaspăt culese pentru că știa că asta îmi place cel mai mult; tata îmi aducea bomboane și câte o carte nouă când eram răcită și atunci știam că s-a gândit la mine peste zi și mă simțeam imediat mai bine. Până în ziua de azi mi se pare cea mai mai dragoste să-mi facă cineva cacao sau cafea cu lapte dimineața... Grija asta minunată e exprimată atât de frumos în Împărăteasa, că mai mult am sorbit-o din ochi și am respirat-o decât am citit-o.

Nu în ultimul rând, sincer vă spun că aș vrea s-o văd lectură obligatorie la școală, mai ales la școlile de la oraș, unde copiii habar n-au de unde vin laptele, fasolea, porumbul și friptura de porc, fix în școlile alea cu copii care cred că laptele apare magic în cutii cu văcuțe pe ele și că mazărea se materializează cumva în congelator direct de la Polul Nord.

[Cornelia · Rating 3 out of 5]

Am devorat Cireșe Amare, strepezindu-mi-se dinții de dulceața amăruie în care e învăluită cartea.

Împărăteasa, a doua carte a Lilianei Nechita, evocă o lume pierdută, lumea satului de altădată. Portetul împărătesei(soacra naratorului personaj) care își privește regatul de lângă cireșul din cerdac-un regat pierdut-o împărăteasă în zdrențe...și nu pot să nu mă gândesc la Împărăteasa fără să am în gânduri România.
A avut o viață grea, săracă, măritată și răsmăritată, copii de crescut, gospodării de administrat-niciun manager nu s-ar fi descurcat mai bine. Suflet bun, dar cu o limbă ascuțită, găsești împărăteasa în multe sate românești.
Cu umor, Lilian creionează viața-așa cum e ea-grea, tragică, presărată arareaori de momente în care zâmbetul-oaspete fugar își face apariția.

[George Manuel · Rating 5 out of 5]

O carte scurta care m-a facut sa-mi amintesc copilaria si adolescenta.

Modul in care autoarea descrie satul romanesc (oamenii si intamplarile) mai apropiate sau nu de revolutia din 1989 se aseamana extraordinar de mult cu imaginea ce o am si eu.

[Paul-Adrian Mihai · Rating 5 out of 5]

O carte foarte bună care spune blând și natural povestea unei soacre, a uneia dintre nurori, vieții la țară cu bune și cu rele. Greu am lăsat-o din mână.

[Horia Bura · Rating 3 out of 5]

Un melanj din mai multe puncte de vedere, atât pe formă (intersectare între poveste și microroman), cât și pe fond (ficțiune altoită cu destule elemente autobiografice, inclusiv în ceea ce privește personajul-narator, precum și cel care dă titlul volumului). O cărticică încărcată de nostalgia unei lumi (deja) pe cale de dispariție, anume cea a satului românesc abia ieșit din comunism, marcat de numeroasele munci fizice, de bețivanii - și, pe alocuri, bețivancele - săi, de micile și meschinele rivalități intrasătești, în general de toate tipologiile și clișeele bine cunoscute.

Autoarea realizează un tablou viu al acestui lumi aflate-ntr-un declin lent, dar sigur, surprinzând acele mutații socio-demografice (emigrația-n masă postdecembristă, care a dus la depopularea satelor și îmbătrânirea populației acestora), dar și cultural-tradiționale (lucrul la câmp, culesul viei, alte munci specifice gospodăriei rurale, obiceiuri, superstiții, legende etc), toate învârtindu-se în jurul „împărătesei” (a.k.a. soacra personajului-narator), o țarancă româncă veritabilă, aprigă, mândră, așa cum au fost, probabil, și (stră)bunicile noastre, sau, cel puțin, cum am vrea să ne imaginăm c-au fost. O carte de 3,5 stele.

[Luana Rizea · Rating 5 out of 5]

Oameni care muncesc o viață întreagă să strângă haine bune, în camerele bune, în care nu dorm niciodată, fac covoare pe care le țin de bune, pe care nu calcă niciodată, ștergare păstrate în dulapul cu lucrurile bune, pentru înmormântare, pentru oaspeți care nu se bucură de fapt niciodată de ele, doar le văd, li se etalează...oameni care muncesc să strângă, să fie, să nu "mă râdă lumea"... Trudesc cu noaptea în cap, prășesc pământ cu soarele în cap, se îmbracă mereu cu un rând de haine când e cald și al doilea când e rece, se șterg cu cârpe, calcă pe linoleum...că totul se păstrează pentru "când o-i muri". Și când mor...nu iau nimic cu ei, covoarele bune, ștergarele bune, hainele bune...s-au furat, s-au dus...
Țăranul român, bătrânul român...batjocorit, umilit...
Împărăteasa este o carte care mi-a amintit satul, așa cum era pe vremuri, mi-a arătat-o pe străbunica ce ținea toate posturile, dar drăcuia toate cele, mi-a arătat țăranul muncit, dar și bețiv și violent... Dar Liliana Nechita m-a și purtat în viața tihnită a satului, mi-a amintit mirosurile dulci ale sărbătorilor, m-a purtat frumos în povestea ei cu tradiții, cu sfaturi, cu viață...

[Diana Sorina · Rating 5 out of 5]

"Împărăteasa" nu este doar o poveste de supraviețuire și suferință, ci și una de dragoste, de prietenie și de înțelegere a sinelui. Liliana Nechita surprinde cu măiestrie paradoxul dintre vulnerabilitate și putere, iar acest lucru face ca romanul să fie unul profund și memorabil. Emoțiile sunt reale, crude și copleșitoare, iar cititorul este adesea pus în situația de a-și confrunta propriile temeri și speranțe.

Olga, personajul principal din romanul „Împărăteasa” de Liliana Nechita, este o figură emblematică a femeii obișnuite, dar cu o forță interioară extraordinară. Viața ei este marcată de sacrificii și greutăți, fiind nevoită să muncească pentru a asigura un trai mai bun familiei sale. Ca multe femei în situația ei, Olga devine un simbol al rezistenței și al dăruirii necondiționate.

De-a lungul romanului, Olga este portretizată nu doar ca o femeie supusă greutăților vieții, ci și ca o persoană puternică, capabilă să îndure suferințe inimaginabile, fără a-și pierde umanitatea și speranța.

[Claudia Șerbănescu · Rating 3 out of 5]

Lumea satului românesc dinainte și după 1989, perfect pusă sub lupa necruțătoare a Lilianei Nechita și descrisă în stilul său simplu și concis, dar atât de lucid. Cruzime împletită cu duioșie, credință amestecată cu lipsa de repere morale, sărăcie și ignoranță dublate de resemnare și înțelepciune populară, tradiții părăsite de nepoți printre buruienile care cotropesc viețile și mormintele bunicilor - toate m-au dus cu gândul la “Moromeții” lui Marin Preda și la “Lizoanca” Doinei Ruști.

[Gabriel Zaman · Rating 5 out of 5]

O carte excelentă, nu mă așteptam să fie atât de bună. M-a captat de la primele faze și am stat pana la ultima. O carte care te transpune la viața de țară și la amintiri care te fac să apreciezi truda bunicilor. Am vrut să o citesc in memoria bunicii după moartea ei, dar a murit fiica ei înainte.

[Denis Siminiuc · Rating 5 out of 5]

Cartea aceasta e dovada ca eu am copilarit la tara in Botosani. Minunat limbajul, ma simteam in sat la mine unde toata lumea cunoaste pe toata lumea. Parca e scrisa de oamenii de la mine acasa. Povestea e oricum magica pentru ca orice se intampla acasa e magic, fie bine sau rau. Faptul ca aceasta carte va exista mereu ma linisteste: imagineaza-ti sa poti ajunge acasa doar citind cateva pagini in loc sa zbori zile in sir. Aceasta mica poveste inseamna extrem de mult pentru mine si ma bucur ca am gasit aceasta autoare.