Opera Integrală Volumul I

Opera Integrală #1

by Plato, Platón, Andrei Cornea (Translator)

Născut la Atena în 427 î.Cr, într-o familie de vază, PLATON părea menit să se implice în politică. De altfel, unchii săi, Critias și Charmides, îl invitaseră să li se alăture la guvernarea lor tiranică, care urmase capitulării Atenei înaintea Spartei, în 404. Întâlnirea cu Socrate, al cărui discipol devenise deja de câţiva ani, i-a schimbat însă complet destinul. Dar în 399 Socrate e condamnat la moarte de democraţia recent restaurată pentru delict de opinie: ar fi introdus în cetate zei noi și ar fi corupt tineretul. Platon se expatriază pentru mai mulţi ani: călătorește la Megara, apoi la Cyrene, în Egipt și, în fine, la Siracuza, în Sicilia. Aici intră în conflict cu tiranul Dionysios cel Bătrân și e expulzat forţat. Revine la Atena și, în jurul lui 370, înfiinţează Academia, prima școala superioară de filozofie și știinţe. Răsunetul acesteia va fi imens. Platon nu renunţă însă la proiectul de a întemeia în Sicilia domnia filozofilor, despre care scrie în dialogul Republica. De aceea mai călătorește de două ori acolo, la invitaţia lui Dionysios II, fiul și moștenitorul lui Dionysios cel Bătrân, mort între timp. Nu reușește să-l convertească la filozofie pe Dionysios II și, din nou, își riscă viaţa. Filozoful continuă să-și scrie opera și să predea la Academie până la moarte, în 347. De la Platon ne-a rămas o operă impresionantă, cuprinzând 32 de scrieri considerate autentice. Majoritatea dintre ele sunt dialoguri, și majoritatea dialogurilor l-au drept personaj principal pe Socrate, care dezbate cu feluriţi interlocutori teme filozofice dintre cele mai diverse: etică, politică, religie, metafizică, psihologie, logică, iubire, fizică. Din punct de vedere filozofic, opera lui Platon a format temelia filozofiei europene, fie că ea a fost urmată, comentată și dezvoltată, fie că a fost combătută. Pe de altă parte, nu puţini au recunoscut valoarea literară deosebită a dialogurilor – cu răstur nări neașteptate de situaţie, personaje admirabil caracterizate, ironie subtilă, uneori elan mistic. Iar raţionamentul riguros se intersectează adesea cu imagini poetice, alegorii și mituri, care, toate laolaltă, jalonează reperele condi ţiei umane așa cum n-a făcut-o nimeni altcineva vreodată.

Genres: Philosophy, Classics

579 pages, Hardcover

First published February 1, 2021

About the author

Plato (Greek: Πλάτων), born Aristocles (c. 427 – 348 BC), was an ancient Greek philosopher of the Classical period who is considered a foundational thinker in Western philosophy and an innovator of the written dialogue and dialectic forms. He raised problems for what became all the major areas of both theoretical philosophy and practical philosophy, and was the founder of the Platonic Academy, a philosophical school in Athens where Plato taught the doctrines that would later become known as Platonism.
Plato's most famous contribution is the theory of forms (or ideas), which has been interpreted as advancing a solution to what is now known as the problem of universals. He was decisively influenced by the pre-Socratic thinkers Pythagoras, Heraclitus, and Parmenides, although much of what is known about them is derived from Plato himself.
Along with his teacher Socrates, and Aristotle, his student, Plato is a central figure in the history of philosophy. Plato's entire body of work is believed to have survived intact for over 2,400 years—unlike that of nearly all of his contemporaries. Although their popularity has fluctuated, they have consistently been read and studied through the ages. Through Neoplatonism, he also greatly influenced both Christian and Islamic philosophy. In modern times, Alfred North Whitehead famously said: "the safest general characterization of the European philosophical tradition is that it consists of a series of footnotes to Plato."

Reviews

[Alexandra Ciarnău · Rating 5 out of 5]

Platon merită oricând o (re)citire. Mă bucură re-editarea operei lui complete.

[Adrian Boca · Rating 4 out of 5]

Într-un final am înfrânt cartea asta. Mi-am adus aminte, citind volumul 1, de toate silogismele pe care trebuia să le găsesc în Școli - că a fost un an în liceu, că au fost niște semestre în facultate - și pe care nu le găseam. Acum știu de ce, le-a folosit Plato pe toate, în dialogurile lui.

Dialoguri care fac parte din perioada timpurie (deocamdată 12 la număr) și în care se indică transparent că cercetarea se va relua, astfel că e cazul să ne îndreptăm atenția și asupra celorlalte care vor urma.

Dar despre ediția cărții vreau să mai spun eu câteva lucruri, asta de la Humanitas, tradusă și nu prea îngrijită de Andrei Cornea. Un plus ar fi notele introductive de la începutul fiecărui dialog. Asta așa ca să pornim cu dreptul. Dar faptul că notele de subsol nu există- și nu vor fi nici două volume mai târziu - ci sunt note de final de carte, face ca lectura să fie greoaie, cartea greu de ”molestat” cum îmi place mie. Și nici utilizarea spațiului pe hârtie nu e deloc fericită, astfel că explicația din nota asupra ediției nu stă în picioare.
Și apoi, o chichiță de-ale mele: în toată cartea, există un singur cuvânt (tradus) - cel puțin nu-mi aduc aminte altul - care m-a aruncat dintr-0 ”discuție înaltă„, în care mă imaginam cu un pahar de vin în mână și poate că aveam și monoclu, ca să par mai cunoscător decât e cazul, în fața blocului la spart semințe. Dar nu vi-l spun care e, poate nu-s doar eu în felul ăsta.

Dialoguri preferate:
Criton (Despre datorie) și Apărarea lui Socrate
Alcibiades I (Despre natura omului)
Lysis (Despre prieten)

[Vlăduțu Alexandru · Rating 5 out of 5]

Cartea asta mi-a schimbat viata si este doar primul volum.
Platon rămâne pe vecie un nume in istoria europeană.
Nu-mi permit sa critic , spun doar că întreaga mentalitate europeana, inclusiv dogma creștină, vine de la acest mare nume.

[Serban Munteanu · Rating 5 out of 5]

"Platon se citește și dacă vrei să pornești pe drumul filosofiei, și dacă vrei doar să recuperezi ceva din moștenirea culturală a umanității. E în bagajul de lectură al oricărui om cultivat. Face parte dintre acele cărți pe care le luăm cu noi pe o insulă pustie. Dacă mâine civilizația ar dispărea și s-ar pune problema ce scrieri salvăm în capsula cu care plecăm în spațiu, operele lui Platon sunt pe listă. Oricât de scurtă ar fi lista."

[Gabriel · Rating 4 out of 5]

,,Într-adevăr, nimeni nu știe ce-i moartea și nici dacă pentru om ea nu se întâmplă să fie cel mai mare bine;dar oamenii se tem de ea, ca și când ar ști că ea e cel mai mare rău.Și cum să nu fie asta neghiobia aceea reprobabilă:să crezi că știi ceea ce nu știi?”

[Cezar Andrici · Rating 4 out of 5]

Ofer 4 stele pentru aceasta ediție noua publicată de Humanitas. Cartea e mult prea groasa pentru numărul de pagini mic. Mai rău de atât, coperta tare a cărții nu are nimic scris pe față. Aștept următoarele volume.

[Catalin Posea · Rating 5 out of 5]

Un volum de dialoguri socratice cu perspective interesante despre diverse teme filozofice, predominant definirea valorilor morale

[Andrei Poleacu · Rating 4 out of 5]

Multa flecareala - uneori simpatica, alteori plictisitoare - in scopul aflarii adevarului, cu silogisme care stau mai mult sau mai putin in picioare. Intr-un cuvant: maieutica :P

[Doru Lutai · Rating 5 out of 5]

Este imposibil sa nu apreciezi o asemenea capodopera a filozofiei.

[Ciuras Adrian · Rating 5 out of 5]

Cred ca cartea este exact ce se prezinta a fi in introducerea despre cum a fost citit Platon. Nu imi aduc aminite daca este unul din dialoguri care sa cerceteze o problema si sa nu fie o aporie. Indiferent de cum il interpretezi acest aspect e normal. Asa ca nu inteleg de ce erau unele comentarii (acum disparute) care atacau acest aspect. Cel putin sa ai umilitate sa zici ca tu nu poti sa o citesti nu ca Platon nu stie ce face sau ca este overated. Este pur si simplu o carte care trebuie citita.

Legat de formatul cartii sunt de acord ca lasa de dorit si ca putea sa fie lejer mai mica. Mi-ar placea sa o pot lua cu mine si nu sa o citesc numai acasa la birou. Putea de asemenea sa fie mai usor de urmarit daca nu punea notitele la capat ci in partea de jos a paginii.

Apararea, Euthyphron, Charmides, Hippias II si Lysis (desi acesta mi-a dat putine batai de cap) sunt favoritele mele.

[AlexS]

Cannot, will not rate the book at hand. I find it hypocritical to manifest valid opinion and appreciation towards one of the greatest philosophers of all time when people with far more expertise still debate the paradigm of his writing.
However, Andrei Cornea, the author bringing us the new edition of Plato's first works, delivers a great, comprehensible result: he easies the otherwise labyrinth-read by placing in the right spot at the correct moment some footnotes which contextualise the topic.
Additionally, before every chapter, he develops some introductory notes in order to familiarise the reader with what is about to witness.
Some sort of dummy-proof elements which I found really useful (I guess that makes me a dummy).
The book follows the early writings of Plato, in a pseudo-chronological way - it is difficult to place the stories correctly but the style and ideas would correspond o the first part of Plato's life.
This has been influenced by his mentor Socrates, a very controversial character: he did not publish anything and his philosophy is known throughout his disciples: Plato, Aristotel among others.
This is one of the reading's milestones: figuring out the voice of the real Socrates and the Socrates as character, throughout Plato exposes his thoughts.
The chapters are disposed in dialogue forms between Socrates and different characters (more or less illustrative for their time) in which Socrates challenges them to express their opinion related to concepts such as : beauty, art, rightness,courage, friendship.
Although he never affirms his knowledge on the approached subject (quite the contrary, he rejects having any understanding at all - "What I know for certain is that I don't know anything"), he manages to kneel his interlocutors by proving that they don't have the faintest idea of what they are talking about.
Plato's/ Socrate's core belief (in my humble opinion) is that one cannot know the things he possesses without knowing himself first. In a waterfall-approach you first need to know your inner self in order to know your body and what the body possesses and then the possessions of one's possessions.
Wisdom is never material and handling matters of the material (money, possessions) estranges one from his true self, giving way to the disease os the body and mind. Things pretty much true and accurate until present time (know more than ever I would say).
My favourite part is actually the first chapter - Socrate's defence, which is not quite a defence since he is not trying to defend himself.
Long story short, Socrates is brought to the gran athenian Assemby as he is being imposed opinion delicts and esoteric influence, corrupting as such the citadels people.
not only that he is not recessing himself, but he actually pushes the pedal of the moral conflict between himself and the city. the city, as nowadays, is governed by the hypocrisy of people. People who are pretending to know but in fact are ignorants. Socrates shows them, through the art of argument (sometimes super difficult to follow, at least for the dummy-self that I am) that they contradict themselves. How can one contradict himself? By having divergent opinions. How can you get to that? By not knowing in depth the approached subject on which you are having the fallout.
What happens is that these guys get angry, they considered themselves as being mocked and they kill Socrates. Once again, history tells us that we eliminate everything that bother us or we don't understand.
And this is why this book is so up-to-date even though it has been written more that 2000 years ago and one would think this is quite some time that we have had in order to begin to know ourselves...

[Sandu Andronic · Rating 4 out of 5]

Clasicii nu mor niciodată. Dar oare de ce? Ce anume îi fac pe acești autori să fie atât de influenți și de apreciați, deși au trăit cu foarte mult timp în urmă? Recunosc, aceste întrebări încă mă încearcă, dar nu cred că am reușit să îi descopăr răspunsul final. Un posibil răspuns ar fi următorul: mai degrabă aș învăța de la cei care au clădit civilizația, decât de la cei care au distrus-o.

Platon, considerat ca fiind părintele filosofiei occidentale, ne oferă în acest prim volum o primă tranșă din celebrele dialoguri socratice, dialoguri care au marcat istoria gândirii pentru totdeauna datorită profunzimii lor. Dacă ne uităm la bază, ele sunt niște discuții aporetice, care nu culminează cu o concluzie finală, explicită. Nu se pune punctul pe "i", deși se trasează anumite direcții și se dau anumite definiții. Unele sunt relativ scurte, altele au o întindere mai mare.

Aici cred că vedem una din ideile lui Socrate, care zicea că, el nu poate învăța pe nimeni nimic, dar poate să îi facă să gândescă. Cu alte cuvinte, le facilitează formarea unei gândiri critice. Această atitudine este oarecum vizibilă și prezentă în fiecare dialog și tind să cred că Platon nu a urmărit să pună în scris un manual de filosofie, care să fie tocit de studenții săi, ci el a dorit să însuflețească sufletul fiecărui cititor, respectiv, ascultător spre a descoperi înțelepciunea, virtutea și adevărul printr-un exercițiu propriu al gândirii.

Prin prisma acestei idei, tind să îi dau dreptate lui Whitehead care susține că tot ce s-a scris ulterior, nu este nimic altceva decât o notă de subsol la opera platonică, operă care pentru sec IV î.Hr, este o realizare fără egal. Nici un autor din antichitate nu se apropie nici măcar puțin de Platon când vine vorba de cantitatea scrierilor sale. Subiectele sunt variate, ideile sunt multe. Pentru mine a fost o lectură destul de grea, dar a meritat.