Jump to ratings and reviews
Rate this book

Jocul poeziei

Rate this book
Primele rânduri: ,,Asocierea poeziei cu jocul mai poate fi încă, pentru mulți, obiect de neîncredere și suspiciune. Un poet care ,,se joacă", ori face din joc tema sa predilectă, pare lipsit de responsabilitate, neangajat, rupt în mod vinovat de realitățile fundamentale și grave.."
O carte despre următorii poeți: G. Bacovia, Ion Minulescu, Adrian Maniu, Tudor Arghezi, Emil Botta, D. Stelaru, Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, Radu Stanca, Nina Cassian, Romulus Vulpescu, Ion Gheorghe, Mircea Ivănescu, Emil Brumaru, Ștefan Foarță, Gheorghe Tomozei, Leonid Dimov, Nichita Stănescu.

443 pages, Paperback

Published January 1, 2006

1 person is currently reading
8 people want to read

About the author

Ion Pop

42 books4 followers
Ion Pop este un profesor universitar, teoretician al avangardei literare, poet, critic și istoric literar.

A deținut diferite funcții administrative, precum decan al Facultății de Litere a Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj și director al Centrului Cultural Român de la Paris (1990-1993). Cariera literară se caracterizează prin volume de versuri, de critică literară și traduceri, prin numeroase articole publicate în reviste de specialitate din țară și de peste hotare.

Ion Pop este criticul al cărui destin se leagă de existența revistei Echinox. A condus revista timp de 17 ani (1969-1973 în calitate de redactor șef, 1973-1986 în calitate de director al publicației). O perioadă întinsă în care, alături Marian Papahagi, Ion Vartic și alții, a contribuit la formarea a câtorva generații de scriitori.

Ratings & Reviews

What do you think?
Rate this book

Friends & Following

Create a free account to discover what your friends think of this book!

Community Reviews

5 stars
0 (0%)
4 stars
2 (66%)
3 stars
1 (33%)
2 stars
0 (0%)
1 star
0 (0%)
Displaying 1 of 1 review
Profile Image for Naia Pard.
Author 1 book105 followers
November 4, 2020
Presupun că pentru alte minți mai pătrunzătoare este o carte pe inima lor. Se vorbește despre tema jocului/ludicului în poezia secolului 20 în România, cu reprezentanții pe care autorul îi consideră de seamă (relevanți măritului și neștitului canon).

Pentru mine nu a fost chiar o lectură incitantă, ci mai mult grăbită și agitată pentru că trebuia să sar o plamă de rânduri până să ajung la informația relevantă. Deși, scrierea este destul de concisă și sedimentată încât nu mă pot plânge de generalizare sau abureală.
Displaying 1 of 1 review