What do you think?
Rate this book
Spaima de literatură
„Totdeauna am inteles vocatia ca pe o vina care te izoleaza automat, te ingradeste si iti impune alte legi, alte drepturi si alte datorii. Sunt mai mari? Sunt mai mici? Pentru restul lumii, viata poetului pare o vesnica sarbatoare si, intr-o reprezentare banala, poetul este infatisat incununat cu lauri, diafan, abia atingand pamantul. Vocatia este fara indoiala o vina, parasirea vietii este fara indoiala o vina si singura circumstanta atenuanta a poetului este de a fi in egala masura victima si vinovat, de-a fi acceptat, doar, un destin zeiesc impus de zeii fara de mila. Singura lui scuza este de a fi acceptat numai in ultima instanta, numai dupa ce incercase din toate puterile sa se impotriveasca, sa nu paraseasca conditia comuna, de a fi acceptat numai dupa ce s-a convins ca acesta e singurul lui destin posibil.“ -Ana BLANDIANA
299 pages, Unknown Binding
First published January 1, 2006
1 person is currently reading
20 people want to read
About the author
Ana Blandiana
126 books190 followersAna Blandiana, pe numele ei civil Otilia Valeria Coman, (n. 25 martie 1942, Timișoara) este o scriitoare și luptătoare pentru libertate civică în România. Înainte de revoluția din 1989, faimoasă disidentă și apărătoare a drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceaușescu prin declarații publice în interviuri acordate postului de radio Europa Liberă și unor publicații din străinătate.
Ana Blandiana s-a implicat în viața civică printr-o serie de acțiuni în cadrul Alianței Civice. În prezent conduce Memorialul de la Sighet, un institut de studiere a crimelor comunismului, cu un centru de cercetare care organizează anual conferințe, sesiuni științifice și expoziții pe tema fenomenului totalitar.
Otilia Coman s-a născut la Timișoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timiș. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944 familia Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului comunist în România preotul Coman a fost arestat ca "dușman al poporului". Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj.
Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba.
Tatăl poetei a murit într-un accident de mașină în anul 1964, la scurt timp după eliberarea din detenția politică.
După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj.
De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universități, academii, organizații culturale — mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie. În afara volumelor menționate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franța, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare și articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca și nenumărate conferințe, lecturi publice, interviuri, intervenții la colocvii, simpozioane și mese rotunde în principalele țări europene.
Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970; Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București, 1982; Premiul Internațional "Gottfried von Herder", Viena, 1982; Premiul Național de Poezie, 1997; Premiul "Opera Omnia", 2001; Premiul Internațional "Vilenica", 2002.
Ana Blandiana s-a implicat în viața civică printr-o serie de acțiuni în cadrul Alianței Civice. În prezent conduce Memorialul de la Sighet, un institut de studiere a crimelor comunismului, cu un centru de cercetare care organizează anual conferințe, sesiuni științifice și expoziții pe tema fenomenului totalitar.
Otilia Coman s-a născut la Timișoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timiș. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944 familia Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului comunist în România preotul Coman a fost arestat ca "dușman al poporului". Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj.
Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba.
Tatăl poetei a murit într-un accident de mașină în anul 1964, la scurt timp după eliberarea din detenția politică.
După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj.
De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universități, academii, organizații culturale — mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie. În afara volumelor menționate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franța, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare și articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca și nenumărate conferințe, lecturi publice, interviuri, intervenții la colocvii, simpozioane și mese rotunde în principalele țări europene.
Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970; Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București, 1982; Premiul Internațional "Gottfried von Herder", Viena, 1982; Premiul Național de Poezie, 1997; Premiul "Opera Omnia", 2001; Premiul Internațional "Vilenica", 2002.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 of 1 review
May 30, 2024
“Spaima de literatură” de Ana Blandiana face parte din categoria mea preferată de cărți: cărți despre cărți, cărți despre scrisul cărților.
volumul e structurat în două părți. prima, “Întrebări”, e o colecție de eseuri ce conturează o imagine amplă a vieții de scriitor (care, în fond, izvorăște din nimic altceva decât bucuria de a fi mai întâi cititor). a doua, “Răspunsuri”, constă într-o serie de interviuri transcrise din diverse publicații, din diverși ani, interviuri ce scot la iveală noi cugetări față de cele explorate în eseuri.
în ciuda acestei “spaime de literatură”, ceea ce leagă textele dintre coperte este echilibrul (prezent în legătura scriitor-cititor, respectiv poet-prozator).
Blandiana simte cititoarea din ea și scriitoarea din ea ca două entități separate, cu glasuri și râvne diferite. cele două se completează: cititoarea se bucură nesățios de lectură, evadând realitatea, iar scriitoarea suferă întocmai de această realitate, prelucrând-o într-o materie eternă ce îi conferă în cele din urmă un scop.
în același timp, autoarea își proclamă esența de poetă, chinuitoare și dumnezeiască deopotrivă, fără să nege, totuși, splendoarea construirii prozei, un proces al continuității și al ritmului.
poate cel mai important aspect pe care Blandiana îl prezintă în “Spaima de literatură” e că ea se leagă nu de vocația de scriitor ca generalitate, ci vorbește cu specificitate despre ce înseamnă să fii scriitor român. mai mult de atât, patriotismul său depășește literatura, dovadă fiind activitatea sa politică din perioada comunistă, activitate care a reușit să o ridice de la masa de scris pentru un timp mai îndelungat decât și-ar fi dorit. posibil să mă înșel, dar de aici înțeleg că singura care are întâietate în sufletul Anei Blandiana, chiar și deasupra literaturii, este țara sa.
volumul e structurat în două părți. prima, “Întrebări”, e o colecție de eseuri ce conturează o imagine amplă a vieții de scriitor (care, în fond, izvorăște din nimic altceva decât bucuria de a fi mai întâi cititor). a doua, “Răspunsuri”, constă într-o serie de interviuri transcrise din diverse publicații, din diverși ani, interviuri ce scot la iveală noi cugetări față de cele explorate în eseuri.
în ciuda acestei “spaime de literatură”, ceea ce leagă textele dintre coperte este echilibrul (prezent în legătura scriitor-cititor, respectiv poet-prozator).
Blandiana simte cititoarea din ea și scriitoarea din ea ca două entități separate, cu glasuri și râvne diferite. cele două se completează: cititoarea se bucură nesățios de lectură, evadând realitatea, iar scriitoarea suferă întocmai de această realitate, prelucrând-o într-o materie eternă ce îi conferă în cele din urmă un scop.
în același timp, autoarea își proclamă esența de poetă, chinuitoare și dumnezeiască deopotrivă, fără să nege, totuși, splendoarea construirii prozei, un proces al continuității și al ritmului.
poate cel mai important aspect pe care Blandiana îl prezintă în “Spaima de literatură” e că ea se leagă nu de vocația de scriitor ca generalitate, ci vorbește cu specificitate despre ce înseamnă să fii scriitor român. mai mult de atât, patriotismul său depășește literatura, dovadă fiind activitatea sa politică din perioada comunistă, activitate care a reușit să o ridice de la masa de scris pentru un timp mai îndelungat decât și-ar fi dorit. posibil să mă înșel, dar de aici înțeleg că singura care are întâietate în sufletul Anei Blandiana, chiar și deasupra literaturii, este țara sa.
Displaying 1 of 1 review