Dragostea pe strada mea

by Roxana Branisteanu

„O poveste despre dragoste și gelozie, despre pasiune și orgoliu, despre o femeie tânără care trăiește totul foarte intens și visează, cum altfel, la dragoste. Este povestea femeii de oriunde de pe planetă care parcurge binecunoscuta secvență: își surprinde iubitul înșelând-o, suferă, își pune aceleași eterne întrebări despre viață, sex, dragoste, viitor, prietenie, carieră. Este o poveste despre o femeie care, dacă îi iscodim gesturile mărunte, face ceea ce fac absolut toate femeile: alege o rochie de culoare bej-cappuccino, tocuri nu foarte înalte, se fardează ușor și se parfumează în cele trei locuri speciale, gât, încheietura mâinii și în spatele genunchiului, asta după ce se cremuiește pe tot corpul, îndeosebi pe coate și pe genunchi, cu unt de shea. Ieșim pe stradă și recunoaștem personajul în sute și sute de versiuni, nu-i așa?”
M.Alexandrescu – jurnalist

374 pages, Paperback

Published September 26, 2020

Reviews

[Stella Popa · Rating 2 out of 5]

"Dragostea pe strada mea"
Roxana Brănișteanu

Fără să vreau, mi-am închipuit-o pe Roxana (scuze) în pielea Alexandrei, o tânără jurnalistă angajată la o revistă celebră, cu iubit, cățel, mașină, apartament, citită și cu fraze înaripate deloc găsite prin buzunar! Pare a fi o imagine perfectă, până când nu descoperă că este trădată în cel mai mișel mod de cei mai apropiați oameni din viața ei. Mai multe nu vă zic, risc să nu mă opresc și să dau prea multe spoilere!

Te felicit Roxana pentru curaj, se simte că ai talent și sper să îl dezvolți, avem nevoie de istorii noi, dar eu nu am crezut-o pe Alexandra.
Subiectul mi s-a părut cunoscut, am trecut mulți prin asemenea situații, am mai citit sau văzut filme cu asemenea subiecte și neplăceri, dar Alexandra nu a crescut deloc, a rămas la fel. Este singurul tău personaj pe care nu l-ai maturizat, care a rămas la fel de isteric și ursuz!

O ții minte bine pe Elizabeth Bennett, ai citit opera scrisă de Austen. La un moment dat eroii principali, în special Elizabeth, își dau seama despre erorile făcute, despre prejudecățile tâmpite sau mândria exagerată pe care o purtau trufaș ori de câte ori își vorbeau, problemele lor i-au maturizat, i-au făcut să vadă dincolo de bârfe sau închipuiri. Alexandra nu a învățat nimic din trădările ei, ai tras comod linia epilogului pentru siguranța bătăilor de inimă ale cititoarelor. Am rămas furioasă că ai lăsat un nesimțit să fie model demn de urmat într-o relație.

Dincolo de așteptările mele, cartea este o pauză pentru agitația din jur, pentru lucrurile complicate. Vorba ceea "Să mai sufere și alții"! Dragostea de pe strada ei a cam călcat-o cu mașina!

Un young adult pentru cei care abia fac primii pași în lectură, pași siguri. Nu este o poveste de dragoste, eu am văzut-o ca pe una de suferință și apreciere a ceea ce ai!

Ți-am promis că o să fiu sinceră, poți mult mai bine! Eu cred ca te-ai grăbit. Nu îmi plac finalurile menajate, care să complacă, de aceea nu am apreciat nici finalul din "Oameni anxioși"!
#foxbooks #citimpentruschimbare #roxanabrănișteanu #dragosteapestradamea
Editura Petale Scrise

[Alina Geambasu · Rating 5 out of 5]

Umorul și romantismul se împletesc de minune în ,,Dragostea pe strada mea" și dau naștere unei cărți pline de optimism. Este o poveste despre iubire, prietenie, familie, dar și despre disperare, neputință, teamă și trădare, cu personaje puternice care reușesc, într-un final, să depășească obstacolele din viața lor.
Pe lângă scriitura fermă, curată, am descoperit o poveste mult mai profundă decât am bănuit, pentru că autoarea prezintă anumite etape din viața Alexandrei, atât din prezent, cât și din trecut, și, în același timp, aflăm ceea ce se ascunde în sufletul acestei femei, suferința, disperarea, neputința ei, dar mai ales dorința de a fi iubită. Cred că multe cititoare se vor regăsi în „Dragoste pe strada mea", tocmai pentru că acest roman este despre eșecurile și dezamăgirile în dragoste, dar și despre obstacolele cu care o femeie se confruntă zilnic.
Cu toate că îmi place combinația de romantism și umor sau auto-persiflare, nu sunt o fană a genului chick lit, dar acum mă văd nevoită să recunosc că sunt plăcut surprinsă de abilitatea autoarei de a scrie o poveste care stârnește atât zâmbete, cât și lacrimi.
Recenzia completa: https://literaturapetocuri.ro/dragost...

[Emilia Toma]

"Dragostea pe strada mea" are o poveste originală, nu că aș fi citit eu prea multe cărți de dragoste la viața mea și aș ști să disting între clișeu și original, însă detaliile specifice, scenele conexe care întrerup puțin firul principal, menite să lase cititorul să respire, fac din ea să pară o carte diferită.

În comparație cu alte cărți din acest registru pe care le-am citit, aceasta m-a ținut foarte mult în suspans datorită unor întorsături de situație care, nu știu pe alții, dar pe mine m-au făcut și să plâng.

Faptul că autoarea reușește să țină un cititor pe jar este, cred, cel mai mare atu al cărții. În plus, faptul că povestea a rămas cu mine și după ce am închis cartea, faptul că m-am tot gândit la personaje, că le-am vizualizat, mă face să consider că nu este o carte pe cât de ușurică poate părea la prima vedere.

Cât despre scriitură, îmi vin în minte cuvinte fără legătură unele cu altele, dar prin care aș descrie stilul scrierii mai bine decât aș putea-o face printr-o propoziție coerentă. Bibelou, rafinament, delicatețe, mătase, catifea, mireasmă. Așa este scrisul Roxanei. Delicat, delicat tare, mai ales prin acele discuții separate de subiectul principal legate de vinuri, de muzică, de pictură, de gust, care au dat un touch de vanilie cărții.

[Taisia Crudu · Rating 3 out of 5]

#2024 #26
Dacă e februarie, să curgă cu dulcegării! Așa mi-am zis eu și am luat la citit cartea Roxanei Brănisteanu. Însă, am început lectura și ce să vezi, dulceața era dozată bine, nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Cartea se începe cu scena în care Alexandra, o tânără de 24 de ani, își surprinde iubitul care o înșeală cu prietena sa. Un clișeu vechi de când lumea. Dar ce să-i faci, îl acceptăm, asta e. Iar faptul că prietena ceea trebuia neapărat să fie din Chișinău m-a cam indignat. Hai că mergem mai departe. Au mai fost și alte mici clișee de genul scenei în care noul iubit intră în cameră exact în momentul în care fostul o sărută. Ah, din telenovelă, prea vehiculat.

Dar, să zic și ce mi-a plăcut, căci nu pot afirma că cartea este scrisă slab sau că nu merită a fi citită, mai ales de către adolescente. Faptul că eroina își asumă greșelile, deși nu de la bun început și că mai apoi se maturizează (un pic prea târziu probabil) poate servi drept o lecție pentru adolescentele din ziua de azi. De-asemenea ea își acceptă soarta și reușește să meargă mai departe trecând peste obstacole. Aceasta poate inspira chiar și pe unele femei mature.

Au fost și câteva neconcordanțe legate de sarcină pe care nu le-am putut accepta: 40 de minute de alergat sau o zi la schiat. Femeile însărcinate nu au astfel de activități! Sau poate prin aceasta se vrea reprezentarea imaturității eroinei? De-altfel ca și tot vinul și țigările consumate pe durata gravidității. Sper ca aceasta să nu reprezinte un exemplu pentru tinerele mămici.

Per total a fost o carte ok, nu m-a impresionat, dar nici nu am avut astfel de așteptări. A fost ok din perspectiva unei cărți chick lit, lectură relaxantă și de weekend.

Dragă Roxana, sper să nu te supere părerea mea, însă mi-am propus să fiu sinceră, ca de fiecare dată.

“Dragostea pe strada mea” de Roxana Brănișteanu

[Alina Dinu · Rating 4 out of 5]

Roxana Brănișteanu scrie cu o plăcere molipsitoare un chick-lit care atrage prin povestea de iubire specifică genului, însă oferă mult mai mult de atât - femeia încornorată și gelozia, durerea, pasiunea pe care le suportă, gânduri și viața în sine care trezesc în cititoare un nerv. „Dragostea pe strada mea” este un roman despre pierdere și regăsire, este o dedicație făcută femeii puternice, frumos împletită în scena întâmplărilor reale și experiențelor palpabile încât nu știi uneori dacă să râzi sau să te revolți.
Scrisă cu multă nuanță, povestea fură rapid câteva ore și te ține pe șirul acțiunilor cu o combinație trepidantă de neprevăzut și împlinire. Clișeul poveștii de iubire se ascunde în spatele dramelor vieții și enigmelor inimii, hopurilor în carieră și trăinicia prieteniei, iar în final nu poți stăpâni nevoia de speranță și happy-end. Roxana Brănișteanu culege frământări, impasuri, crize familiale, decizii radicale, reacții în fața unor evenimente care inspiră profund.
Alexandra, personajul principal, este o reflexie a femeii înșelate de iubit cu una dintre cele mai bune prietene, o imagine care scormonește după răzbunare, dar mai mult după reproș și învinuire personală. Cu orgoliul rănit, amarul înecat în ceva alcool, refuzul de a mai accepta un cuvânt din partea lui Flavius, Alexandra retrăiește părți din trecut, unde incertitudinea și consecințele alegerilor o fac să simtă palma sorții. Și totuși, tot în trecut se ascunde acea dragoste adolescentină, platonică, de care duce dorul. Oare poți să invoci trecutul? Se pare că în cazul ei da, căci Denis, pe atunci prietenul tatălui ei și un bărbat la care doar să viseze putea, apare pe neașteptate în prezent și treptat reușește să îi redea încrederea și să îi demonstreze ce este iubirea.
Totul e prea frumos ca să fie adevărat? Probabil.
https://ideilaintamplare.blogspot.com...

[Ramona Popescu · Rating 5 out of 5]

O poveste drăguță cu personaje care pot fi chiar prietenii tăi! Deși mi s-a părut putin cam multă suferința, în final apare și dragostea, la fel ca soarele, pe strada Alexandrei.
Draga Roxana,
In următoarea poveste, te rog, pune mai multă sare și mai mult piper în scenele de dragoste! 😉
În rest, o carte care merită o șansă!

[Eliana Popa · Rating 3 out of 5]

Subiectul cărţii

Romanul debutează în forţă chiar cu punctul culminant, Alexandra, protagonista descoperind că este înşelată. Flavius, omul cu care plănuia să îşi împartă viaţa, alege să aibă o aventură cu Olga, una dintre prietenele iubitei lui. Această dezamăgire declanşează traumele din copilărie ale Alexandrei care o să-i bântuie de aici înainte toate acţiunile.
Viaţa protagonistei tinde să capete sens când îl întâlneşte pe Denis, un vechi prieten al tatălui ei, de care fusese îndrăgostită în copilărie.
Ce urmează apoi? Nebunie... un copil cu fostul iubit, un accident de avion, o despărţire, o regăsire, pe scurt o succesiune de evenimente haotice, dar care reuşesc să îţi pună sângele în mişcare.

Modul cum e scris romanul

Romanul e scris simplu şi fluid, incluzând multe replici uzuale ceea ce conferă naturaleţe poveştii şi mai ales dialogurilor. Pe alocuri mi s-a părut prea natural scris, cred că unele jargouri îşi au locul în cărţi. Nu mi-au plăcut nici apelativele siropoase, prea multe, prea peste tot.
Am apreciat personajele secundare, bine conturate şi individualizate, dar şi introspecţiile Alexandrei, deşi mai era loc de ceva sentiment acolo.

Protagonista

Nu am rezonat deloc cu Alexandra. Am perceput-o ca pe o femeie instabilă emoţional, care îşi îneacă problemele în alcool şi ţigări sau se aruncă în orice braţe masculine: când Flavius, când barmanul, când Denis, iar Flavius apoi Robert, dar parcă îl iubeşte pe Denis...
La un moment dat nici măcar traumele trecutului sau experienţele prezentului nu mai puteau servi drept paravan pentru instabilitatea acesteia. Uneori pare din două poveşti diferite: când e o femeie puternică, când vrea să se înece în cadă, când are principii morale solide ,când pare o glod digger.
Alexandra mi s-a părut un personaj incomplet. Mi-ar fi plăcut să dea motive atât cititorilor, cât şi personajelor cărţii să o iubească sau să o urască.

Povestea

Îmi place povestea. E actuală şi m-a prins de câteva ori, dar unele evenimente mi s-au părut forţate şi greu e digerat. Nu am înţeles de exemplu cum de i-au trecut paralizia şi mutilarea lui Denis, cum de Alexandra nu l-a recunoscut la Mega Image unde, convenabil, el era fix în spatele ei gata să îi plătească cumpărăturile, sau cum de Corina a ajuns fix în momentul în care se îneca Alexandra.

Cu toate acestea, am citit cu drag. M-am emoționat până la lacrimi uneori, am fost furioasă sau am râs cu poftă și e mare lucru să reușesti să transmiti toate aceste emoții.

Dragostea pe strada mea o lectură plăcută şi captivantă, alegerea perfectă pentru o zi de weekend în care nu ai chef să te ridici din pat.

[Bogdan · Rating 1 out of 5]

Dragoste pe strada mă-sii

Mda... nici nu știu cu ce să încep. Înainte să mă apuc de citit m-am pregătit mental pentru o poveste siropoasă, plină de dulcegării specifice unei cărți de dragoste însă ce am citit a fost departe de așteptări. Cartea este un adevărat festin de penibilități absolut jalnice, ce nu au nimic în comun cu dragostea sau erotismul. Roxana Branișteanu are un stil de a scrie ce se aseamănă mai mult cu niște comentarii de pe facebook decât literatură.

Pe parcursul narațiunii aflăm detalii foarte romantice despre personaj cum ar fi că se dă pe față cu cremă cu miros de balegă de vacă, i se face rău de la pastrama de berbecuț și vomită pe marginea drumului, pastele o balonează iar scenele de sex culminează toate cu orgasm simultan.

Personajul principal, Alejandra lui pește este o ființă insuportabilă. Încrezută, snoabă și cu aere de țărancă de oraș. Ce nu înțeleg este obstinația autoarei de a numi firma fiecărui articol vestimentar pe care aceasta îl poartă. Curea de la Zara, geacă Moncler, parfum de la Dior și chiloți din bazar. Zici că e o reclama la Fashion Days. Și bineînțeles că este o adevărată femme fatale, toți bărbații din jurul ei se îndrăgostesc de ea și îi suportă toate fițele și mofturile. Vai Alexandra, mica mea frumusețe geloasă, mai ia un buchet de flori, mai ia o vacanță pentru că o meriți așa infatuată cum ești. La un moment dat se întreabă și ea în carte de ce mă iubești Denis? Iar răspunsul este: te iubesc pentru că ești frumoasă și dai sandvișuri la săraci... wow. Că tot veni vorba de Denis, marea ei iubire din carte. Omul este cel mai mare fătălău din “literatura” română. Este acolo doar pentru a îndeplini fanteziile umede lipsite de imaginație ale unei femei imature. Mă întreb sincer, cum poți ca bărbat să citești așa ceva și să-ți mai și placă?

În rest ce pot să mai zic, intriga are mai multe clișee decât un film cu Steven Seagal, nenumăratele citate ce umplu cartea se potrivesc ca nuca în perete, restul personajelor sunt niște arhetipuri palide și neinteresante, răsturnările de situație și revelațiile sunt băgate atât de forțat încât pentru câteva momente chiar rămâi șocat gândindu-te că bă chiar a putut să scrie așa ceva?!, iar finalul este insipid ca o apă de ploaie, asta nu înainte ca autoarea să simtă neaparat nevoia de a da sfaturi despre viață și dragoste.

Departe de mine intenția de a descuraja tinerii scriitori români. Am înțeles că Roxana Brănișteanu lucrează la o a doua carte, îi urez mult succes și de abia aștept să nu o citesc.

[Eva Anca · Rating 5 out of 5]

Dragostea pe strada mea este un chicklit care mi-a plăcut tare mult, este o carte fix pe gustul meu. Cu o poveste de iubire condimentată cu tot soiul de situații și întâmplări, cartea aceasta mi-a oferit o lectură plăcută, relaxantă și simpatică, pe care v-o recomand și vouă cu tot dragul.

https://www.randurileevei.ro/2020/10/...

[Alina Ionescu · Rating 5 out of 5]

Încă am pielea de găină...
N-am putut să las cartea din mână până n-am citit-o pe toată, e o lectură-fluviu, care te fascinează, te atrage, te face dependent... Te afunzi în carte, în acțiune, în dramă, suferind alături de Alexandra, sperând alături de ea, urcând pe culmile fericirii și prăbușindu-te în abis, odată cu ea, trăind la maximum fiorii dragostei și calmul renunțării la toate și la tot, pierzând orice speranță ca, miraculos, să revii în forță, strângând pumnii, totul ca într-un Montagnes Russes, sau Roller Coaster, mai pe englezește...
De o maturitate surprinzătoare pentru vârsta ei, Roxana Branișteanu se dovedește a fi un excelent psiholog, pătrunzând în esența sufletului și creierului uman, până la nivelul ultimului neuron funcțional al Alexandrei, studiind-o din interior cu o tenacitate pe care Freud ar admira-o sincer, dar și cu o insistență profesională și atenție la detalii, specifice unui jurnalist de calitate.
Cu un stil literar atent pieptănat, dar cu un vocabular accesibil, cu mici supape de refulare, ca să nu crăpăm din cauza tensiunii, cu momente de umor care ne mai amintesc că suntem, totuși, spectatori, nu actori, Roxana ne readuce în fața ochilor o literatură pe care, sincer, o credeam pierdută în ultimul timp și ne cucerește definitiv !

[Laura · Rating 4 out of 5]

Citita in 3 zile..umor, suspans, profunzime, fara un stil foarte elaborat, dar clar si pe intelesul tuturor, asta fiind si scopul, nu ? Nu stiu de ce neaparat marii scriitori raman in memoria colectiva drept cei cu o exprimare spumoasa, uneori greoaie, sau
poate e doar un cliseu astazi si nu se mai poarta? Cert e ca povestea asta ajunge drept la inima fara prea multe metafore sau epitete, se citeste cu sufletul la gura, iar personajele raman undeva, in fiecare dintre noi..

[Laura Dobrea · Rating 5 out of 5]

"Dragostea pe strada mea" de Roxana Brănișteanu, publicată de Editura Petale Srise, a fost una din acele cinci cărți cele mai râvnite la Gaudeamus online din această toamnă.
Este un chicklit frumos scris despre o tânără jurnalistă talentată care visează la iubire, dar care are parte de multe dezamăgiri, începând de la divorțul părinților, despre a căror căsnicie credea că este ideală, visând și ea la una asemănătoare atunci când îi va veni rândul și terminând cu faptul că logodnicul ei a înșelat-o cu una dintre cele mai bune prietene.
Încercând să nu cadă pradă depresiei și deznădejdii după acest episod trist, într-o seară aceasta se dichisește îmbrăcându-se într-o ținută sexi, se parfumează, își pune tocuri și iese cu prietenii într-un club. După terminarea serii în acea locație, cum neastâmpărul nu o lasă ca să se refugieze singură în apartamentul gol, pe care nu demult îl împărțise cu logodnicul ei, aceasta intră singură într-un club exclusivist în care nu mai fusese. Acolo își comandă o cafea și o băutură cu ceva alcool, însă pentru că se simțea privită din umbră, cu insistență, de un bărbat, hotărăște să se retragă spre casă. La ieșire este acostată de un individ și constată cu surprindere că este cel de care era îndrăgostită încă de pe când era o copilă și acesta venea în vizită la familia ei, fiind coleg cu tatăl său. De aici începe practic aventura celor doi, tatonările dintre ei, insistențele lui de a o apropia și tărăgănările și reținerile ei față de o nouă relație care i se părea prea recentă după una eșuată, precum și față de faptul că acesta era mai matur decât ea.
Nu vreau să povestesc mai mult despre subiectul romanului, care este destul de consistent pentru că relația dintre cei doi are parte de multe suișuri și coborâșuri. Este o carte despre iubire adevărată, matură, în care atunci când iubești îl accepți pe cel iubit cu bune și cu rele, în care trebuie să înveți să împarți și necazurile, nu numai bucuriile și să ai încredere, pentru că altfel suspiciunile, lucrurile nespuse distrug orice echilibru.
Totodată este o carte despre prietenie, pentru că, din fericire, protagonista are parte de prietene adevărate, ele însele având parte de povești de iubire interesante, și care i-au fost alături în toate momentele, iar dialogurile dintre acestea sunt un adevărat deliciu.
De asemenea, romanul este despre familie, despre părinții care ar trebui să-și iubescă copiii în mod necondiționat, indiferent de relația existentă între ei.
Un roman pe cât de relaxant, pe atât de profund în ceea ce privesc relațiile interumane, în care sunt atinse multe probleme.

[Apostol Cristina · Rating 5 out of 5]

"Dragostea pe strada mea" este o carte care mi-a adus zâmbete și lacrimi, tristețe nemărginite dar și chemarea speranței… Este un roman pe care l-am privit ca pe o călătorie inițiatică spre maturitate, spre înțelegerea vieții cu toate formele ei de încercări. Deși au avut la dispoziție ani pentru a fi fericiți pe deplin, protagoniștii au înțeles cu adevărat însemnătatea fericirii după ce s-au pierdut și din nou s-au regăsit, însă de data aceasta mult mai pregătiți și mai asumați cuprinși de fiorul dragostei. Pe strada lor…
Link blog: https://vorbepentrusuflet.blog/2020/1...

[Cătălina Pană · Rating 5 out of 5]

Autoarea a creat o eroină pasivă, transformând-o apoi dintr-o tânără răsfățată și oarecum materialistă, într-o femeie puternică
Roxana Brănișteanu a reușit să țeasă o poveste complexă, în care se împletesc trădarea și prietenia, dragostea și dezamăgirea, toate acestea ducând-o pe Alexandra într-o călătorie total neplanificată spre auto-descoperire. Am asemănat protagonista romanului Dragostea pe strada mea cu Darcy Rhone, personajul central din Something blue, scris de Emily Griffin, una dintre autoarele mele preferate.

https://catalinapana.blogspot.com/202...

[Eu și cărțile · Rating 1 out of 5]

Nici nu știu ce să spun.... Pur și simplu nu e genul meu de carte... 🤔

[Diana Moşoiu · Rating 3 out of 5]

O să încerc să fiu pe cât posibil obiectivă, deoarece îmi este foarte dragă Roxana ca booktuber și îi apreciez foarte mult activitatea.

Mi-a fost tare greu să NU mi-o imaginez pe ea ca fiind Alexandra Bucur, protagonista cărții, nu înțeleg de ce. M-a chinuit mult acest personaj cu aroganțele sale și exageratele de multe păreri despre tot și toată lumea, aspect care m-a enervat cumplit.

De asemenea, mi s-au părut prea multe mențiuni legate de obiectele de îmbrăcăminte, parfumuri, vinuri, detalii care consider că au fost de umplutură și mai degrabă încurcau citirea poveștii, spre exemplu "cămașa achizionată de la Zara, parfum nu știu de care, ș.a."

Acțiunea mi s-a părut destul de trasă de păr ca într-o telenovelă, improbabil să se întâmple vreodată așa ceva în realitate și aici mă refer la lipsa de personalitate a tuturor bărbaților din această carte ce erau parcă creați și destinați pentru a îi face pe plac și a o plăcea pe Alexandra, toți fiind iremediabil îndrăgostiți de ea. Posibil să fie fost intenționat, sau poate nu? Totodată cele două prietene ale ei - Corina și Daria - mi-a fost greu să le deosebesc, întrucât și în dialoguri păreau că au aceleași replici spuse sub forme diferite. Aparițiile lui Denis în carte m-au făcut să râd de multe ori, pentru că era fix unde era și Alexandra în cele mai nepotrivite/potrivite momente pentru a lega convenabil acțiunea...

Ca punct bun, cartea m-a făcut curioasă să aflu totuși ce se întâmplă mai departe, dar parcă acest personaj a fost creat prea bătut de soartă și parcă i se întâmplau prea multe nenorociri și deja aici mi s-a părut complet irealist.

Stilul de scriere al autoarei m-a enervat, deoarece perspectiva Alexandrei care spunea la fiecare 2-3 pagini că e "prea educată" sau "are buzele nu știu cum de creionate" sau îi stau nu știu ce blugi nu știu cum m-a plictisit, pentru că a fost spusă exagerat de mult și aș fi preferat să existe un narator al acestei cărți, cineva atotcunoscător și astfel relatarea întâmplărilor să fie la persoana a treia.

Sincer, povestea din păcate nu m-a emoționat în vreun fel și chiar am citit-o cu tot dragul fiind 100% convinsă că îmi va plăcea, mai ales că este destul de promovată această carte de către autoare în mediul online. Posibil să fie o carte mai degrabă pe placul adolescenților de 14-15 ani aș zice având un stil ușor de citit.

O să acord totuși acestei cărți 3 steluțe de încurajare pentru autoare ținând cont că este prima ei carte și chiar dacă nu a fost în totalitate pe placul meu, aș fi curioasă să îi citesc și următoarea carte.

[Alexandra Danciu · Rating 5 out of 5]

Trebuie sa recunosc că m-a prins mai greu, dar dupa, nu m-am oprit până nu am terminat -o. Roxana este de o profunzime rar întâlnită.

[❄️📚👓🍂🍁 · Rating 3 out of 5]

Mi au plăcut imagistica, locurile descrise, Bucureștiul , în unele locuri am fost și eu și mi le închipuiam mult mai clar. Acțiune previzibilă, nu am apreciat modul/felul în care parcă "presimțea că se va întâmpla ceva rău sau bine și peste 2-3 pagini chiar așa era.
Surprinzător sau nu, nu am apreciat că a rămas cu acel individ (nu dau nume pentru că nu vreau să dau spoilere) . Povestea dintre cei doi mi se pare grăbită și forțată cel puțin la început, ca să nu mai spun de împăcare, și aia mi se pare foarte trasă de păr.
Also aș fi apreciat dacă pe individ l ai fi conturat mai mult, nu doar pe ea ( de ce a făcut ceea ce a făcut, ce trăiri a avut, ce gânduri, ce sentimente, cum a fost viața lui în acea perioadă de timp, a avut și el pretendente oare? I-a rămas credincios până la capăt?
Nu am apreciat deloc dulcegăriile și alinturile din partea intereselor masculine, deja aproape toți respectau același tipar, foarte multe fraze de alint, aș fi preferat să nu o alinte așa de mult și să mi dau seama prin acțiunile lui sau prin trăirile lui de sentimentele pe care le nutrea.
Cred de asemenea că majoritatea personajelor ( mai ales cele 2 prietene Corina și Daria) au fost seci, lipsite de substanță și din nou previzibile și supuse unui tipar de comportament prezentat în primele pagini.
Îți apreciez munca ( atât cartea, munca ta de zi cu zi, blogul, vlogul de pe YouTube etc) îmi imaginez că nu e ușor să scrii și să publici o carte, dar majoritatea scriitorilor și au perfecționat stilul de scriere cu timpul.😊
Felicitări pentru munca depusă și succes în continuare!

[Daniela-Iulia Bolborea · Rating 5 out of 5]

✨Cartea Roxanei Brănișteanu ❤️ m-a emoționat enorm.

✨Povestea Alexandrei a început timid, cred că aș putea spune că primele 50-70 de pagini ar primi patru stele de la mine, însă apoi aș da cinci cu mare drag.

✨Am plâns mult...mi-a plăcut că am plâns mult...a reușit această poveste să mă introducă atât de adânc în lumea și suferința Alexandrei, încât nu mă puteam opri... și, da, am plâns de la pagina 221 până pe la 300. Dar, nu-mi pare rău. Consider că e cel mai bun feedback pe care îl poate scoate o carte de la mine-reacții puternice.

✨Recomand să citiți prima carte pe care a scris-o Roxana și care spune povestea, emoțiile, trăirile, angoasa, anxietatea, suferințele femeii moderne a zilelor noastre.

[Ana-Maria Alexandru · Rating 5 out of 5]

Consider că personajul principal, Alexandra, se regăsește perfect în citatul lui Marc Aureliu: " Să avem seninătatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat și înțelepciunea de a face deosebirea între aceste două posibilități."
Dragostea pe strada mea, este o carte scrisă din suflet pentru suflete.

🔹️ Și ne-am sărutat unul altuia umerii și picioarele, buzele și pieptul, simțind dorința de a fi împreună pentru tot restul vieții. Trăiam o iubire adolescentină și știam că nimic nu avea să stea în calea drumului meu către fericire... 🔹️

[Lidia · Rating 5 out of 5]

Aseară am terminat de citit "Dragostea pe strada mea". :)

Este o carte despre iubire, gelozie, trădare, pierdere, regăsire, iertare, prietenie, despre toate lucrurile care formează viața.

Fiecare pagină pare o filă de jurnal, jurnal al unei fete, ținut din adolescență până la maturitate. M-ai dus și pe mine înapoi, în adolescență, și mi-ai trezit amintiri amintindu-i, de pildă, pe Scorpions, pe Stevie B. etc. :) Personajele tale sunt autentice, discuțiile lor sunt autentice și am intrat foarte ușor în povestea ta. Eram de acolo. :) Descrierile, "împletite" cu aceste dialoguri, cu elemente de slang, au făcut scrierea naturală și m-au plasat in situații de viață reale (precis inspirate din fapte reale).

Nu sunt foarte ușor de impresionat și nu plâng la filme, de exemplu, dar câteva scene mi-au adus lacrimi in ochi: fragmentul despre importanța unui câine in viețile noastre, cel în care ai descris-o pe Alexandra văzându-și copilul nou-născut conectat la aparate, rugăciunile pentru el. Apoi noaptea în care s-a "rupt" de Denis, după accident și ultimele pagini, în care vorbeau despre gemenii care urma să vină pe lume.

Ai ilustrat foarte bine societatea noastră, exact așa cum este și nu vreau să detaliez.

De asemenea, am savurat fragmentele în care ai povestit despre stațiunile montane, despre Geneva, precum si despre locurile frumoase din țara în care trăim.

Iar Alexandra! Deși am văzut în review-uri că alți cititori ar fi luat-o la palme pentru că îi agasa, eu am iubit-o! Cartea pare a fi monologul ei interior, atât de sincer, atât de deschis! Am perceput-o ca fiind foarte frumoasă, stilată, sinceră, pasională, inteligentă, open-minded, rebelă, curajoasă, luptătoare, dură și sesibilă în același timp, un om care dă dovadă de compasiune, o prietenă devotată, impulsivă, erudită, conștientă de faptul ca este atât de frumoasă, sinceră, non-conformistă si un om vertical. Câte calități! Suferea uneori de misandrie și nu o învinuiesc… :) Ideea este că m-am regăsit in multe aspecte din viața ei. :)

Alexandra, cu amintirile ei din copilărie și adolescență, legate de dragostea pentru Denis, ilustrează perfect "les petits rêves roses", pe care le are orice fată. Dar nu toate vorbesc atât de deschis și fără rețineți despre acestea! :)

Si Denis… Omniprezent în roman. Ca aerul. Aerul Alejandrei. L-am admirat pentru frumusețea lui fără cusur, pentru felul în care stie să se poarte cu o femeie, pentru manierele lui impecabile, dar faptul că a părăsit-o după accident pe Alexandra a fost de neconceput. L-am iertat la final, când a revenit în viața ei.

M-a impresionat mult scena din noaptea ploioasă, când a gonit-o pe Aleja din viața lui, țintuit de patul de spital. Si de atunci, orice ploaie a durut-o, pentru că și ploile dor... Și totuși, tot o noapte ploioasă i-a adus împreună din nou. :)

Răsturnările de situație au fost făcute cu inteligență, m-au surprins, au creat suspans. Citatul din Creangă, de la final, m-a făcut să râd! Foarte bine plasat și ales! Și Alexandra are simțul umorului ca tine. 😃

Pentru că, la urma urmei, așa cum spunea Iulia Hasdeu, "N'avoir personne aimé, c'est le comble du crime."

Ai scris o carte fabuloasă, care mi-a ocupat ziua de duminică și sunt mulțumită! Sper să te mai citesc, Roxana! :)

Închei cu citatul meu preferat:
❤ "Cred că iubim ce ne e dat să iubim. Povestea de dragoste pe care o trăiesc cu Denis era scrisă demult." ❤

[Naty Budu-Grati · Rating 4 out of 5]

„Dragostea pe strada mea” (roman) - Roxana Brănișteanu

„ – De ce nu ne bucurăm de momentele mici, mărunte?
– Pentru că tindem să avem momente mari? Realizabile? De viitor? […]
De cele mai multe ori, în viață, se întâmplă să-ți dorești ce nu poți avea. Dar oare ce îți dorești este cu adevărat și ce ai nevoie?”

„Dragostea pe strada mea” este o poveste despre iubirea adolescentină cu multă gelozie și descurajare, care se transformă (odată cu creșterea protagonistei) într-o dragoste plină de pasiune și suspans cu multe provocări și testări a rezistenței.

Recenzia completă poate fi citită aici: https://shereading.art.blog/2021/04/2...

[Mihai Bălăceanu · Rating 3 out of 5]

Cum recenzezi o carte a unui prieten care nu intră deloc în aria preocupărilor şi gusturilor tale literare? Încercând să te menţii pe atât de des trâmbiţata şi la fel de greu aplicabila cale de mijloc. Adică, nici nu-i ridici elogii indecent de nesincere, nici nu-i terfeleşti imaginea în public, preamărindu-te pe tine în schimb. Sau îţi pui următoarea întrebare: ai fi fost în stare, la vârsta de 26 de ani, să dai dovadă de voinţa, răbdarea şi consecvenţa necesare să duci la bun sfârşit un roman de peste trei sute de pagini, indiferent de calitatea acestuia? La mine răspunsul e simplu: NU. Plecând de la premisa asta, toate prejudecăţile elitiste dispar, la fel şi orice urmă de încrâncenare.
Aşa se face că am ajuns şi eu, într-un final, la romanul Roxanei Brănişteanu – Dragostea pe strada mea. Recunosc, după titlu mă aşteptam la un romance siropos á la Danielle Steel sau, mai rău, ceva în spiritul Celei-Al-Cărei-Nume-Nu-Trebuie-Pronunţat aka Irina Binder. Sigur, şi această poveste are siropul ei – până la urmă e vorba despre dragoste, cu tot ce implică ea: trădări, despărţiri, împăcări, sex, pasiune, gelozii ş.a.m.d. – cu toate acestea, ai de-a face, în mare, cu o felie de viaţă realistă, pe alocuri chiar dură.
Acest fapt se datorează onestităţii prin care Roxana o conturează pe Alexandra, protagonista cărţii. O tânără jurnalistă, în vârstă de 24 de ani, Alexandra este un personaj rotund, cu mari defecte luminate de mari calităţi, ambivalentă şi contradictorie (nu suntem oare majoritatea dintre noi astfel?), când infatuată şi posesivă, când capabilă de iubire şi sacrificiu. Personal, nu am îndrăgit-o pe Alexandra prea tare, însă percepţia mea subiectivă este irelevantă. Ce contează e că m-am putut raporta la ea ca la o persoană în carne şi oase, nu ca la un om de hârtie. Acelaşi lucru e valabil, cu unele excepţii notabile, şi pentru restul personajelor din carte.
Stilul Roxanei este fluid, plăcut de urmărit, fără poticneli. Că tot am pomenit-o pe Danielle Steel, poate că şi Roxana ar fi vândut romanul ei în sute de mii de exemplare, dacă ar fi avut norocul să se nască în „locul potrivit” precum americanca.
Asta înseamnă că totul merge brici în povestea ei? Nu chiar. Există dialoguri şi situaţii neverosimile, referinţe culturale puse în text doar ca să dea bine şi alte lucruri care ţin de aşa-numitele stângăcii ale debutantului. Dar, repet, ele trebuie privite în contextul vârstei încă fragede la care a fost scrisă cartea, cea de 26 de ani.
În concluzie, eu o felicit pe Roxana, în primul rând, pentru tenacitatea de care a dat dovadă ca să-şi vadă primul ei proiect literar publicat. Mai departe, ca să evoluezi (şi asta mi-o spun şi mie, nu numai ei) ţine de un amestec de şansă, felul în care te raportezi la tăvălugul vieţii şi ce învăţături poţi desprinde din el, şi nu în ultimul rând, un joc asumat în permanenţă. Căci, despre asta trebuie să fie literatura, înainte de toate. Bucuria de a scrie. Nu lacrimi, sânge şi sudoare. Doar joc şi bucurie.

[Barbalata Mirela · Rating 3 out of 5]

💜 Alexandra este o tânără inteligentă, ambițioasă, realizată pe plan profesional, dar nu și personal. Stupefiată, tânăra descoperă că iubitul ei, Flavius, cu care avea o relație serioasă de câțiva ani, o înșală cu o bună prietenă. Ca totul să fie și mai dureros pentru ea, îi surprinde pe cei doi în plină ,,acțiune amoroasă" chiar în casa ei, în patul ei.

💜 Din acest moment echilibrul său emoțional este destabilizat. Acum, viața sa se împarte între ,,înainte" și ,,după" trădare. Înainte era o fire puternică și încrezătoare în propriile forțe, după trădare devine confuză, plină de slăbiciuni. Rănită, debusolată, Alexandra decide să îl scoată pe Flavius definitiv din viața sa, chiar dacă din inimă este mai greu. Doar așa însă poate face față durerii, dezamăgirii și singurătății.

💜 Reîntâlnirea cu Denis, un fost coleg și prieten de al tatălui său, o reanimă, dar mai ales o ajută să ,,călătorească" cu inima, cu gândul, în trecut, atunci când sufletul ei inocent simțea primii fiori ai dragostei.
Denis a fost prima ei dragoste, adolescentină, platonică, chiar dacă acesta nu a avut habar de sentimentele fetei. Din păcate, drumurile lor s-au despărțit odată cu divorțul părinților Alexandrei, o traumă pe care tânăra nu a reușit să o depășească, nicicând.

💜 Treptat, cei doi reușesc să se apropie, atracția fiind puternică, și pentru unul, și pentru celălalt, dar nici unul dintre ei nu crede că ar fi posibilă o relație de iubire între ei. Diferența de vârstă este un impediment, dar nu atât de mare ca trecutul amoros încărcat de durere și tristețe al amândurora. Destinul însă are planurile sale, iar Alexandra și Denis au de învățat câteva lecții de viață, împreună, dar și separat.

O poveste de dragoste drăguță! Însă, nu am rezonat, nici cu stilul de scriere, nici cu personajele (mi s-au părut slab construite); ideea de la care s-a plecat a fost una bună, dar nu a fost suficient de exploatată pentru a fi creionată o poveste emoționantă, profundă. Cel puțin, pentru mine! Pe parcurs, m-a pierdut, ba chiar plictisit. Din păcate!

[Alexandra Drestaru Autor · Rating 4 out of 5]

🏕 Alexandra îl surprinde pe iubitul ei înșelând-o cu una dintre prietenele sale. Din acel moment, protagonista va încerca să-și refacă viața singură. Dar Denis, prietenul tatălui ei revine pe "strada" Alexandrei care va înțelege că dragostea nu ocolește pe nimeni, atâta timp cât o lăsăm să ne cuprindă.

🏕 Povestea din această carte este una atât de reală, încât ți se pare că o vei întâlni pe Alexandra pe stradă... și consider că în orice femeie se aflăm un minim din această protagonistă. Uneori Alexandra era serioasă și determinată, alteori își plângea de milă fiind cu totul opusul femeii puternice care era în unele capitole. Cumva, stările astea contradictorii, duplicitare ale ei m-au deranjat pentru că nu reușeam să o înțeleg. Un alt minus se referă la Denis care este bărbatul inexistent... un bărbat care cu adevărat nu există decât în cărți și lumea ficțională.
Alte două aspecte se referă la ceva mai fin: 1) Pg 81: "...nici ceasul când va veni sfârșitul omului" care este corect "când va veni Fiul Omului"
2) nu este "patine kangoo jumps", ci ghete Kangoo Jumps.

🏕 Mi-a plăcut mult că am găsit informații de tip cultură generală și foarte multe referințe la opere mari ale lumii. Una peste alta mi-a plăcut cartea și cred că iubitorii de romance o vor îndrăgi cu siguranță în concediul de la munte.

🏕 Note: 4⭐️/5 și 7/10.
Consider că autoarea poate mult mai mult și aștept cartea cu dansatoarea;))

[Alexandra Condrat · Rating 5 out of 5]

Alex, protagonista, mă duce un pic cu gândul la personajul Carrie Bradshaw, prin prezența prietenelor ei Corina și Daria (au o prietenie la fel de strânsă), dar și a stilului lor de viață, ușor extravagant. La fel cum cele 4 prietene din Sex and the City au niște „ritualuri” pe care le respectă cu strictețe, precum consumarea repetitivă a cocktail-ului Cosmopolitan, așa găsim elemente ritualice care întăresc conexiunea dintre cele 3 și în „Dragostea pe strada mea.”

După ce află că este înșelată de către iubitul ei Flavius, aceasta începe să-și dea seama că tot ce a crezut că e real în viața ei, este de fapt o minciună frumos spusă. Așa că este nevoită să treacă peste și să își reconstruiască viața și personalitatea.

Autoarea romanului a reușit să construiască o eroină feminină a secolului XXI cu o capacitate incredibilă de autoanaliză. Alexandra, personajul feminin principal știe unde greșește și de ce o face. Este perfect conștientă de tiparele ei de comportament și cu toate acestea are o atitudine de: „Aceasta sunt eu, luați-mă ca atare, în caz contrar sunteți liberi să vă luați zborul”.

https://spatiupentruscris.blogspot.co...

[Mihaela Musetescu · Rating 3 out of 5]

Alexandra Bucur are douăzeci și patru de ani și tocmai a devenit disponibilă pentru noi explorări. Iubitul ei, marea ei iubire, Flavius, a înșelat-o cu o bună prietenă a ei, Olga. La o ieșire cu prietenele într-un bar decide să aibă o aventură cu barmanul. Dar până ce acesta a ieșit din tură, a mai dat o raită printr-un club de streaptease. Acolo, spre surprinderea ei plăcută, l-a reîntâlnit pe Denis, un bărbat de treizeci și șase de ani de care fusese îndrăgostită fără speranță în adolescență. Se va înfiripa ceva acum sau va căuta iubirea în altă parte?

Nr. pagini 345

[Mihaela · Rating 1 out of 5]

Foarte prost scrisă. Îmi pare tare rău, e exact genul de carte care îmi provoacă un mare book slump.

Personajul principal e detestabil de arogant, cu principii şi idei super bizare. (critică şi judecă femeile din jur care "nu se aranjează" sau care nu ştiu să țină un pahar de vin cum trebuie, wtf.) Nu mi se pare normal să citim părerile personale ale autoarei legate de politică, jucători de tenis şi alte cele.

Dialogul pare mai degrabă un colaj de mesaje de pe whatsapp.

Toată povestea e super previzibilă, şi nu într-un mod drăguț.

[Bianca Cns · Rating 4 out of 5]

A fost o carte placuta, inca de la inceput m-a captivat si m-a facut sa imi doresc sa stiu ce urmeaza.
A fost usor pentru mine, personal, sa preconizez cursul ideilor.
Personajele au fost foarte bine conturate iar emotiile, trairile personajului principa le-am simtit la unison.
Finalul m-a bucurat foarte mult.
O carte usoara, simpla, dar care te marcheaza.
Recomand!

[Păuna Oana · Rating 5 out of 5]

O lectură care te scoate din cotidian. Am trecut prin mai multe emoții, de la simpatie la frustrare. Deci, autorul m-a trimis într-o călătorie într-o lume a capitalei. Nu zic mai multe pentru că fiecare cititor că înțelege cu propriul suflet.