Volumul Iubitul nefericit (1943) reuneşte şapte povestiri, scrise cu eleganţă şi fluiditate. Fie că este vorba despre un puşti a cărui imaginaţie înfierbîntată îl face să intre în conflict cu o pisică, fie că iţele povestii dau la iveală motive mai tulburătoare, precum incompatibilitatea erotică ce duce la disperare continuă, mută, mai mult, la nepotrivirea individului cu însăşi matca vieţii sale, Moravia surprinde cu limpezime poetică momente de cumpănă, de formare, din existenţa personajelor. Tema iubirii infuzează aproape toate textele: pe rînd, ea este trădată, devine chinuitoare cînd nu este mărturisită cum se cuvine sau consumată, de cele mai multe ori rămînînd în stadiul de contemplaţie, cea a martorului neputincios, care nu reuşeşte să ia în mîini firele vieţii sale. Imaturitatea emoţională e pusă la încercare, călită, iar rigiditatea individului pasiv, îmbolnăvit de ritualizarea vieţii, e şi ea chestionată.
„Romanele şi povestirile lui Alberto Moravia despre Italia sînt cîmpuri de luptă, iar trupele combatante – bărbaţii şi femeile. Nici un alt scriitor nu poate să redea bătălia dintre sexe în termeni mai atroce. Sexul e boală, dragostea – o năpastă. Un scriitor mai puţin înzestrat nu s-ar fi achitat de această dificilă sarcină, însă Moravia este un povestitor de primă mînă.” - Time
Alberto Moravia, born Alberto Pincherle, was one of the leading Italian novelists of the twentieth century whose novels explore matters of modern sexuality, social alienation, and existentialism. He was also a journalist, playwright, essayist and film critic. Moravia was an atheist, his writing was marked by its factual, cold, precise style, often depicting the malaise of the bourgeoisie, underpinned by high social and cultural awareness. Moravia believed that writers must, if they were to represent reality, assume a moral position, a clearly conceived political, social, and philosophical attitude, but also that, ultimately, "A writer survives in spite of his beliefs".
Amorul conjugal de Moravia mi-a amintit de cartea asta. Pe Iubitul nefericit îl descopeream la 17 ani, se pare că simplitatea acelei perioade îmi readuce aminte mereu de acest titlu, am citit-o prea demult ca să mai aibă vreo relevanță, totuși îmi revine în memorie adesea , pe vremea aia eram doar la etapa iubirilor platonice așa că povestirile lui Moravia nu m-au încântat, acum încerc să o rememorez dintr-o altă prespectivă, mi-am amintit de o pisică sau poate de un băiat în căutarea unei pisici în una dintre povestioarele acestei cărți, pentru Moravia dragostea este o năpastă, iar sexul un viciu, lui îi place să se întoarcă la originile iubirii platonice și pure care nu implică un cuplu de îndrăgostiți, ci doar unul singur, un singur om mereu în căutarea idealului romatic, unul singur care s-ar arunca în ape tulburi pentru o dragoste neconsumată fizic, ci doar în propria imaginație...Moravia!