Moartea lui Ivan Ilici și alte povestiri

by Leo Tolstoy, Antoaneta Olteanu (Translator)

"Ivan Ilici este un bărbat de vârstă mijlocie, aflat la apogeul carierei de magistrat.
După un accident banal, el constată că îl așteaptă o moarte prematură, pe care o consideră o teribilă nedreptate. Față în față cu propria mortalitate, Ivan începe să pună la îndoială tot ceea ce credea despre sensul vieții.
Una dintre cele mai cunoscute povestiri ale lui Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici este o capodoperă a realismului psihologic, o examinare intensă și emoționantă a morții și a căilor de obținere a izbăvirii.
La prima vedere, ficțiunea lui Tolstoi pare infectată de convingerile lui religioase. De fapt, arta scriiturii sale este atât de puternică, de clară, încât ea transcende universalul și lasă în urmă ideile oricărei religii. În ultimă instanță, ce-l frământă pe gânditorul Tolstoi depășește ordinea estetică sau morală; miza scrierilor sale este alta, Viața și Moartea."
-- Vladimir Nabokov

Genres: Classics, Russian Literature

304 pages, Paperback

First published January 1, 1886

About the author

Lev Nikolayevich Tolstoy (Russian: Лев Николаевич Толстой; most appropriately used Liev Tolstoy; commonly Leo Tolstoy in Anglophone countries) was a Russian writer who primarily wrote novels and short stories. Later in life, he also wrote plays and essays. His two most famous works, the novels War and Peace and Anna Karenina, are acknowledged as two of the greatest novels of all time and a pinnacle of realist fiction. Many consider Tolstoy to have been one of the world's greatest novelists. Tolstoy is equally known for his complicated and paradoxical persona and for his extreme moralistic and ascetic views, which he adopted after a moral crisis and spiritual awakening in the 1870s, after which he also became noted as a moral thinker and social reformer.

His literal interpretation of the ethical teachings of Jesus, centering on the Sermon on the Mount, caused him in later life to become a fervent Christian anarchist and anarcho-pacifist. His ideas on nonviolent resistance, expressed in such works as The Kingdom of God Is Within You, were to have a profound impact on such pivotal twentieth-century figures as Mohandas Gandhi and Martin Luther King, Jr.

Reviews

[Ana Z. · Rating 5 out of 5]

Am citit “Moartea lui Ivan Ilici” acum 2-3 ani, dupa ani de zile de boala care progresa si in timpul căreia nimeni nu ma credea. Ba chiar am ajuns eu sa nu ma cred, crezându-ma bolnav inchipuit. In termeni mai moderni, bolnav psihosomatic.

Daca as fi citit-o in adolescență, cand am citit romanele lui Tolstoi, probabil m-ar fi impresionat nuvela din punct de vedere artistic, viziunea morții, frica si destinul izolant adus de o boala nerecunoscută. As fi empatizat, parțial, mi-ar fi rămas întipărită în minte o dramă umană mai rar întâlnită, ceva mai exotică prin raritatea ei decat altele. Aș fi apreciat stilul scrierii și alte calități din aceeași categorie (a se vedea orice recenzie bine scrisă).

Dar cum am trait tot ce a trait Ivan Ilici, inclusiv boala la pat in ultimii ani, fara sa ma creadă doctorii sau sa mă înțeleagă majoritatea oamenilor pe care îi cunosc, am ascultat nuvela cu resemnarea experienței proprii.

M-am mirat, totuși, cum a știut Tolstoi ca o boala cronica necunoscută aduce cu sine ura, disprețul si respingerea celor apropiați, conflictele si degradarea tuturor relațiilor cu ceilalți în cazul unei boli fara nume.
Asta m-a impresionat acum la vârsta adultă.

Eu nu am murit încă, dar a trăi zilnic pe intuneric, fara sa ai o idee cine ești sau că esti o persoană (se numeste depersonalizare in termeni medicali), e un exercițiu în a nu fi. Am totuși acces la informații, există internet, doctori privați si tratamente scumpe, deci am mai multe șanse pentru altceva decat Ivan Ilici.

Din toate cărțile ascultate în ultimii ani, “Moartea lui Ivan Ilici si alte povestiri” m-a facut să îmi dau seama cât de puțin înțelegem noi experiențele semenilor noștri, oricat de magistral ar fi descrise acestea.

[Maria Pocea · Rating 3 out of 5]

Dintre toate, cel mai mult mi-a plăcut Cuponul fals. Un bun reminder a faptului că tot ceea ce facem se întoarce asupra noastră, dar și că atingem viețile celor din jur, de cele mai multe ori inconștient și în nebănuite moduri.

[Razvan Miron · Rating 5 out of 5]

Publicata in 1886, "Moartea lui Ivan Ilici" este o nuvela ce ilustreaza viata unui magistrat pus fata in fata cu iminenta mortii premature cauzate de un accident. Realizand destinu-i fatidic, Ivan Ilici reflecta asupra traiului sau aparent fericit, iar conceptiile lui asupra vietii iau o intorsatura majora. Fictiunea lui Tolstoi urmareste profunzimea transformarilor interioare declansate de constientizarea mortii, conferind astfel povestirii o nota preponderent psihologica. De asemenea, subiectivitatea fericirii, implinirii si banala contemplare asupra vietii insasi fac din opera lui Lev Tolstoi un subiect de interes filozofic, in vreme ce subtilitatea caracterului usor religios isi face simtita prezenta in text datorita conceptiilor spirituale ale autorului.

Am citit aceste povestiri ale lui Tolstoi intr-o perioada relativ dificila. Citita cu interes, “Moartea lui Ivan Ilici” poate fi considerata o poveste care are potentialul de a schimba perceptiile asupra vietii. “Parintele Serghi” mi s-a parut, de asemenea, o opera superba care urmareste povestea unui tanar ce decide sa lase totul in urma pentru a-si petrece restul vietii cautand acea liniste launtrica, iar “Cuponul fals” cred ca este un excelent text de analiza despre consecintele actiunilor umane, consecinte care se pot rasfrange, mai mult sau mai putin, atat asupra noastra cat si asupra celorlalti. Lectura placuta! 😉

[Levi Czentye · Rating 4 out of 5]

"A omorât șase oameni, dar e un om sfânt. Vă garantez."
Chiar daca e idealism, o asemenea schimbare radicala prezentata de Tolstoy, arata credinta lui ferma in acest pacifism prea radical si pentru Biserica Ortodoxă care l-a excomunicat pe Tolstoy in 1901. Nu aparenta crestinismului in scrierile acestea tarzii ale lui Tolstoy m-au surprins ci aceasta versiune "sectanta" a crestinismului pacifist al lui Tolstoy care desi idealista e totusi nobila.
Cu alte cuvinte, tare as vrea ca Preafericitul Daniel sa poata vorbi cu Parintele Serghi (din povestirea cu acelasi nume) sau cu Parintele Isidor (din povestirea "Cuponul Fals"). Preafericitul Daniel, cel mai probabil, i-ar numi sectanti pe cei doi.

[andrei · Rating 4 out of 5]

4.5/5

[Doina Vilceanu · Rating 4 out of 5]

"Moartea lui Ivan Ilici" a venit imediat dupa "Însemnări din subterană" a lui Dostoyevsky. Ambele "slow passed" si cu multe momente care te duc spre contemplare la sensul vietii, mai degraba decat catre a intoarce pagina.
Ambele sunt despre cu ce ramai la final. Desi personajele par diametral opuse ca si caracter, atitudine fata de viata si semeni, morala, iubire - pe patul de moarte concluzia este aceiasi. Un indemn la viata traita cu gandul la cum vei privi toate evenimentele in ultimile momente ale vietii.
In celelalte povestiri ale lui Tolstoy sunt mult mai evidente accentele ortodoxe/religioase care persista in operele autororului. Uneori greu de urmarit multitudinea de personaje, revelatiile religioase constante, concluziile moralizatoare si implacabila "voie divina".

[Prundeanu Ciprian · Rating 3 out of 5]

Cele 4 nuvele sunt inegale valoric. Moartea lui Ivan Ilici este o nuvelă bună, care ar merita 4 stele. Celelalte 3 nuvele din ediția Auchan 100, Părintele Serghei, După bal și Cuponul fals sunt încercări mai degrabă nereușite.

[Andra-Mihaela · Rating 5 out of 5]

Once again..this author is my favourite!

"The death of Ivan Ilici" is amazingly written and full of lessons for every one of us. After all, we all have this need to avoid speaking, thinking and acknowledging that life will end. This story is an internal crisis for every man put in a desperate situation and, as every human soul will do, he refuses to see everyone outside his problem, and everyone outside his problem refuses to see him.

This simple thing...individualism..the sense that only you are real and that only you matter...that nothing will affect you....it's just so appropriate! So very much human and us that is overwhelming!

I'm so sad for Ivan Ilici, but in the same time...I understand his family..his colleague from school...I find parts of myself in every single one of them...

So I can safely say that Tolstoy knows people and that is the reason why I love his works!

Moving on to the other stories in this volume...."Father Serghi", "The false cupon" and "After ball".
This exact sequence is accurate to my enjoyment of them.
"Father Serghi" is full of pride and what you'll force yourself to do because you are so prideful. Arrogance, self control, internal struggle...all these are analyzed in here...and mostly how one's response will be after acknowledging them in their person...it's a very deep story. Kasatsky can be a stand-in for a lot of us. His naivety a pride shifts his hole world...and throughout his life, we see him battle with them. I don't like giving spoilers so I won't, but I think that this novella is more than a man going from not having the smallest connections to believing in something to finding himself unworthy of everything he built around him...it's about choices..about how you live with your choices...

The last two revolve around choices, influence and crossing paths."The false cupon" is a beautiful example of how and in what degree a small action based on a whim can affect so many others irrevocably. The themes mentioned are in equal measure morale and religious, but not in a standard face-off of this is good versus this is evil...no, this is so much more complex... this is full of: This life is a string of choices and interpretations and every one of them can and will change us again and again!

I must say...this is a fine example of grey morality..>..>

The last title...is more of an example in shock...of rapid change of heart..I'm still unclear with it's meaning but one thing is sure...The volume's composition is very well thought of!

I recommend to everyone!

[Sabina Larisa · Rating 5 out of 5]

Din tot ce am citit si după toate cărțile pe care le-am ținut în mâini, autorii ruși raman, dupa cei autohtoni, desigur, :) preferatii mei. E atâta viață și atâta profunzime în scrierile lor, încât ecourile lecturii persistă mult timp in sufletul meu, după ce termin cartea.  Asa este de fiecare data. Aceste povestiri, unele extrem de scurte sunt instantanee de viața, este acolo Rusia rurală cu batrânii si copiii ei, precum si o lume a micilor vietuitoare. Insa cea care mi-a ravasit sufletul este povestea vietii lui Ivan Ilici, despre care voi scrie cateva cuvinte, pentru ca este monumentala. Ivan Ilici, judecator la Curtea de Apel se stinge din viata la varsta de 45 de ani. Asa debuteaza nuvela, iar cei care vin in priveghi nu o fac din compasiune fata de cei ramasi sau din afectiune pentru cel dus, ci ca obligatie sociala.  De aici, actiunea este ciclica, se va povesti viata lui Ivan, pana cand "ea" il va elibera de viata sau il va fura vietii, depinde cum dorim sa interpretam. Cine este "ea"? In paginile finale identitatea ii va fi dezvaluita. Nuvela este cutremuratoare, Ivan stie ca omul e muritor, insa una e sa stii acest aspect, ca generalitate, alta e sa simti ca "ea" se apropie si te cere. Clipele de introspectie il fac pe Ivan sa-si puna intrebari despre ceea ce e el, despre ce il defineste, despre realizari si esecuri, pe care iminenta apropiere a mortii le aseaza intr-o lumina noua, agonizanta. Intre el si cei din jur, sotie si copii, se casca treptat o prapastie, trupul si viata i se descompun, insa in clipa finala, Ivan vede lumina, isi vede, in fond sufletul. Caci, pana la urma, cine suntem noi ca fiinte umane, verticalitatea si locul nostru in lume pentru ce ne -au fost date? Povestirea este reala, decupata din viata, iar tragismul ei m-a impresionat: chinul si lupta vietii sunt zadarnici, certitudini nu exista, una singura va fi pe rand, mireasa tuturor....

[Socrate · Rating 4 out of 5]

În clădirea mare a Tribunalului, în timpul pauzei unei ședințe în procesul Melvinski, judecătorii și procurorul se adunară în biroul lui Ivan Egorovici Șebek, unde se încinse discuția despre celebrul caz Krasovski. Fiodor Vasilievici se înfierbântă, demonstrând necompetența de a judeca, Ivan Egorovici o ține pe-a lui, iar Piotr Ivanovici, fără să intre de la bun început în dispută, nu lua parte la ea și se uita numai pe ziarul Vedomosti, ce i se dăduse.
– Domnilor, anunță el, a murit Ivan Ilici!
– Chiar așa?
– Uite, citiți, i se adresă lui Fiodor Vasilievici, dându-i numărul proaspăt, mirosind încă a cerneală.
Într-un chenar negru scria: „Praskovia Fiodorovna Golovina, cu mare durere, anunță rudele și cunoștințele sfârșitul iubitului său soț, membru al Curții de Apel, Ivan Ilici Golovin, la data de 4 februarie a acestui an 1882. Înmormântarea și serviciul divin vor avea loc vineri, la ora unu după-amiază“.
Ivan Ilici era coleg al domnilor adunați aici, și toți îl iubeau. Era bolnav deja de câteva săptămâni; umbla vorba că boala lui era incurabilă. Locul lui rămăsese vacant, dar se spunea că, în cazul decesului său, Alekseev putea fi numit în locul lui, iar în locul lui Alekseev, fie Vinnikov, fie Stabel. Așa că, atunci când au auzit de moartea lui Ivan Ilici, primul gând al fiecăruia dintre domnii adunați în cabinet a fost ce importanță va avea această moarte asupra mutării sau a avansării respectivelor persoane sau a cunoscuților lor.
„Acum probabil o să primesc locul lui Stabel sau al lui Vinnikov“, își spunea Fiodor Vasilievici. „De mult mi-a fost promis, iar avansarea asta va însemna pentru mine opt sute de ruble în plus, în afară de cancelarie.“

[Alexandra Zakarias · Rating 3 out of 5]

3.5

“De fapt, era vorba de același lucru care se intâmpla cu toți oamenii nu prea bogați, dar care vor să fie asemenea celor bogați, și numai de aceea seamănă unii cu alții: tapiseriile, lemnul negru, florile, covoarele și obiectele din bronz, întunecoase și strălucitoare - toate acestea pe care oamenii de o anume categorie le fac pentru a semăna cu toți ceilalți oameni de o anume categorie. Interiorul casei lui Ivan llici semmăna așa de bine cu oricare altul, că nimic nu îți sărea în ochi; dar lui toate acestea i se păreau cumva deosebite.”

“plăcerile lui Ivan Ilici erau prânzurile intime la care chema doamne și domni importanți prin poziția lor în societate, și un asemenea mod de a-și petrece timpul semăna cu modul obișnuit de a-și petrece timpul asemenea oameni, așa cum și sufrageria lui semăna cu toate sufrageriile.”

“ — Sunt rece. E un ger cumplit. Haideți să mă încălzesc puțin, spune el cu o expresie de parcă trebuie numai să aștepți puțin până se încălzește el, iar când se va încălzi, imediat va aranja totul.”

[Dianna · Rating 2 out of 5]

I appreciated the brevity and accessibility of this novella because, truth be told, the opening scene is quite graphic—especially for someone who has never attended a funeral. Reading Ivan Ilyich’s story left me feeling unsettled; it’s startling how an entire life, no matter how short, can be summarized and dissected in just a few brief pages.

That said, it’s a fascinating little tale—surprisingly, one might even call it a happy ending, though the subject matter hardly suggests it. It offers a unique perspective that prompts some deep reflection and comes with a subtle trigger warning: it might not be for the faint of heart if you fear death.

[Oana Peagu · Rating 4 out of 5]

3,5⭐

[Marian Adrian · Rating 5 out of 5]

Best!

[Emma Bond · Rating 5 out of 5]

Tolstoy, my best friend, come alive to meet me🫶😭

[Mihai Ivan · Rating 5 out of 5]

Cele mai tulburatoare randuri sunt cele ce redau suferinta si framantarile lui Ivan Ilici.

Moartea lui Ivan Ilici nu e o drama, nu e ceva singular ci e procesul natural ce ne asteapta pe toti.

[Suciu Sebastian · Rating 3 out of 5]

Ce suntem în fața morții? Venim și plecăm singuri. Problematica morții este pregnantă în literatura rusă, și tocmai asta îi conferă farmecul și pragmatismul pe care l-am îndrăgit mereu.

Ivan Ilici este un magistrat de succes, om de carieră și un bun familist, care într-o zi descoperă că este muritor. Dintr-un accident stupid ajunge pe patul de moarte, trecerea fiind rapidă chiar și pentru cititor. Ceea ce frapează este regăsirea fiecăruia dintre noi în Ivan. Inaintea morții, egoismul, frica și deznădejea, dar și speranța, au să pună stăpâniere pe noi. Dar...când cu adevărat se apropie momentul...cum vom reacționa? Ce vom fi gândit știind că este prima și ultima întâmplare cu adevărat ireversebilă din existența noastră?

Merită parcursă această povestioară cu rol contemplativ. În volumul parcurs de mine au mai fost și alte 3 povestiri, fiecare despre ispășire, remușcare și speranță.

Tolstoi are talentul de a-și integra convingerile religioase în scrierile târzii ale sale, dar vom privi cu interes și indulgență aceste lucruri.