Străin prin Europa • Buimac pe cinci continente

by Virgil Nemoianu

[...] personajul calătoriilor lui Virgil Nemoianu (adica el însuși, descris și caracterizat cu o constantă obiectivitate) rămâne interesant. E o figură acest cărturar care își redactează notițele în baia de hotel, iar în avion citește eseul despre rugăciune al lui Urs von Balthasar ori Geniul crestinătății al lui Chateaubriand. Seara, înainte de culcare, după whisky-ul burghez de rigoare, merg de minune cuvintele încrucișate și lecturile din Chamfort. Are oroare de moda punk, de actele "cvasidemonice" ale hippioților, de graffiti, și este încântat de lumea engleză, unde ordinea și libertatea, bunele maniere și bunul simț se completează într-un echilibru perfect, într-o raționalitate calmă și zâmbitoare. Văzând în Germania cum copiii și tinerii poartă tricouri cu logo-ul Esprit, se bucură nespus. Vede în aceasta o dovadă a creștinismului "îmbibant" al Europei contemporane. Când soția îi atrage atenția că e o marcă americană, teoria slăbește, dar nu se predă. Abia mai târziu, într-una din acele paranteze ulterioare frecvent intercalate, autorul admite cu obidă: "Ce imbecilitate din partea mea!"... -- Daniel Cristea Enache

620 pages, Hardcover

First published January 1, 2015

About the author

Virgil Nemoianu was a Romanian-American essayist, literary critic, and philosopher of culture. He was generally described as a specialist in comparative literature, but this is a somewhat limiting label, only partially covering the wider range of his activities and accomplishments. His thinking placed him at the intersection of neo-Platonism and neo-Kantianism, which he turned into an instrument meant to qualify, channel, and tame the asperities, as well as what he regarded as the impatient accelerations and even absurdities of modernity and post-modernity. He chose early on to write within the intellectual horizons outlined by Goethe and Leibniz, and continued to do so throughout his life.