Așteptarea Penelopei

by Aurora Liiceanu

De ce unii așteaptă ani la rînd ca să fie alături de persoana iubită, în timp ce alții nu au răbdare și își continuă viața fără să mai privească în urmă? Încercînd să înțeleagă așteptarea ca alegere voluntară, Aurora Liiceanu se îndreaptă către literatură și analizează cîteva personaje a căror viață a fost marcată de așteptare, dar și personaje grăbite, care nu știu să aștepte. Vom găsi povești fascinante, avîndu-i ca protagoniști, între alții, pe Penelopa, mitica soție a lui Ulise, Hadley, prima soție a lui Ernest Hemingway, Gatsby al lui Scott Ftizgerald și cunoscutul niponolog Donald Keene.

192 pages, Paperback

First published September 1, 2019

About the author

Aurora Liiceanu este o specialistă română în psihologie, autoare a unor lucrări în acest domeniu.A lucrat în cercetare și a predat psihologie la diferite universități din București, dar și la UQAM (Canada) sau EHESS (Franța). În prezent, este cercetător senior la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” din cadrul Academiei Române.

A fost căsătorită cu scriitorul Gabriel Liiceanu.

Reviews

[Mihai · Rating 2 out of 5]

O cărticică în care sunt adunate rezumatele scrierilor despre așteptare fără totuși a dezvolta prea mult interioritatea, emotivitatea sau natura psihologică a acestei anomalii sau virtuți comportamentale. Nu am regăsit esență sau consistență deși titlul era ceva mai promițător!

[Albu Florentina · Rating 1 out of 5]

Singura idee valoroasa din cartea asta:
"Asteptarea nu este o stare pasiva, ci un travaliu interior complex. Ceea ce castiga pana la urma este mobilizarea psihologica pentru atingerea scopului de a fi impreuna cu persoana iubita."

[Florina Paduraru · Rating 4 out of 5]

Nice and easy to read, the book explores the waiting in literature. Even if I didn't liked the first chapter that describes the ancient story of Penelopa, as soon as I started the next ones I couldn't stop until I finished it.

[Socrate · Rating 4 out of 5]

M-am gândit să scriu despre așteptare ca alegere voluntară a unei persoane și am constatat că, deși când spunem „așteptare“ ne gândim la timp, în literatura psihologică despre percepția timpului nu există cercetări privind așteptarea ca experiență a subiectivității. Pare ciudat ca o realitate psihologică atât de asociată destinului personal să fie neglijată. Atunci m-am îndreptat către literatură și am ales câteva personaje a căror viață a fost marcată de așteptare, deci niște așteptători, dar și personaje care nu așteaptă. Sunt trei femei – Penelopa, mitica soție a lui Ulise, Hadley, prima soție a lui Ernest Hemingway, și Eszter, eroina lui Sándor Márai – și trei bărbați – Gatsby al lui Scott Fitzgerald, Florentino Ariza, personajul principal din Dragostea în vremea holerei, și cunoscutul niponolog Donald Keene. Așteptătorii au ales să aștepte și, analizându-le viața interioară în timpul așteptării, comportamentul, mi-am dat seama că așteptarea este un proces complex, în care așteptătorul se confruntă, ca într-o aventură, cu obstacole: ezitări, neliniști, tentația de a renunța, descurajări, presiuni externe și tristețe. Uneori e plin de optimism și speranță. Unii psihologi, care sunt adepții unei atitudini optimiste față de viață, pledează pentru optimismul strategic sau optimismul realist. Să fie vitalitatea iluziei cea care ține așteptarea în matca ei? Așteptarea pare să fie o realitate rezistentă la trecerea timpului, care-l însoțește permanent pe așteptător, chiar dacă viața sa de toate zilele merge înainte, curge, și acest lucru îi salvează mințile. Nimeni nu poate fi în permanență înspăimântat, îngrijorat, copleșit de puzderia îndeletnicirilor cotidiene, de întâlnirile întâmplătoare și imprevizibile, de neliniștile și temerile proprii. Acestea poate dispar și apar, dar așteptarea rămâne. Toți oamenii așteaptă ceva, pe cineva. Așteptarea unui personaj literar ne face să-i vedem viața ca o poveste. Un personaj al lui Alessandro Baricco spune: „Toți suntem câteva pagini dintr-o carte. Dar dintr-o carte pe care nimeni nu a scris-o vreodată și pe care în zadar o căutăm pe rafturile minții noastre“. Așteptarea este înăuntrul unei pagini de poveste, al unui destin. Prin așteptare un destin potențial devine posibil. Pot spune că am terminat această carte cu senzația unor certitudini simple: așteptarea e simptomatică pentru personalitatea unui individ, ea este determinată de o mulțime de variabile, greu de identificat și greu de definit. Vrând-nevrând, durata așteptării pare să fie o caracteristică importantă. Totuși, așteptarea este a cuiva, fiind determinată de particularitățile psihologice ale persoanei respective. Dacă există, și sigur există, stângăcii lingvistice ale textului, pe care mi le asum, ele se datorează mai ales faptului că mă consider mai mult vorbăreață decât scriitoare.

[Mugur Ioniță · Rating 3 out of 5]

De la un psiholog, mă așteptam la o analiză mai profundă a așteptării. De fapt, în mare parte, sunt rezumatele unor opere literare, inutile pentru cei ce au citit cărțile, insuficiente pentru cei care nu le-au citit.

[Lumi · Rating 5 out of 5]

,,A vrut sa-si indeplineasca visul repetand trecutul si in final a descoperit ca trecutul era mort, prezentul era artificial si viitorul nu exista. Nu exista niciun viitor pentru el. Asteptase in zadar."

[Purple Booklover · Rating 5 out of 5]

O carte extraordinară ce are ca temă principală așteptarea. Am rămas impresionat de modul în care doamna Aurora Liiceanu a reușit "să teasă" atât de bine mărturiile din această carte. Mărturii care vin din locuri și epoci diferite.

O carte scrisă intr-un stil lejer.


5/5 stelute

Recomand cu drag !🙂